Adio uniune bancară europeană

Explicația e simplă: toate acestea se bazează pe conceptul de “solidaritate”, care a ajuns să însemne tot mai mult mobilizarea banilor germani pentru susținerea țărilor mai slabe, sub controlul Bruxellesului și fără ca aceste țări să accepte reformele dorite de Germania în măsura ori cu viteza la care oficialii guvernamentali nemți sau cei ai Bundesbank o cer.

Nici liderii de la Bruxelles, nici țări ca Franța sau Italia nu mai încurajează politici de austeritate ca în urmă cu un an sau doi, iar aceasta nu convine Germaniei, care susținea proiectul Statelor Unite ale Europei în ideea că “solidaritatea” înseamnă acceptarea de către țările mai sărace a sprijinului celor mai bogate nu doar în schimbul cedării de suveranitate, ci mai ales în schimbul acceptării unor norme comune de disciplină fiscală, liberalizare a pieței muncii și a unor eforturi de restructurare a sistemelor bancare cu probleme care să nu se bazeze doar pe ajutorul dat din fondurile de urgență ale zonei euro.

Așa se face că, la reuniune din 21 iunie, miniștrii de finanțe ai UE vor discuta proiectul de legislație pentru viitoarea uniune bancară, urmând să ia în calcul un document franco-german care mai păstrează din vechiul proiect al uniunii doar ideea unei autorități europene de supraveghere financiară, dar abandonează ideea unei scheme comune de garantare a depozitelor la nivelul zonei euro și lasă sarcina restructurării și a recapitalizării băncilor cu probleme pe seama autorităților naționale, care ar urma doar să “coopereze” în cadrul unui grup unde să-și trimită reprezentanți.