Adelina Mihai, ZF: România, țara salariului minim. Ce economie este aceea în care unu din trei salariați are salariul minim, dar angajatorii se plâng de deficit de personal?

Suceava, august 2022. O vânzătoare dintr-un magazin alimentar: „Vin și pleacă  lunar colege. Nu vrea nimeni să mai stea pe 1.500 de lei, programul este de 12 ore pe zi, două zile lucrăm și două zile sunt libere. Alți patroni măcar dau și bonuri de masă sau produse pe lângă salariu, al nostru nu dă nimic în plus“.

București, august 2022. Un antreprenor din industria panificației: „I-am mărit salariul ambalatoarei și am convins-o să se întoarcă la mine după ce luna trecută a plecat să facă Glovo. Îi dau acum 2.400 de lei net, pe un contract de 6 ore pe zi, iar în zilele când lucrează suplimentar o plătesc extra. Tot ce îmi doresc este să mai vină și mâine la muncă“.

Pe o piață a muncii considerată „a angajatului“, în care, teoretic, angajatul dictează prin prisma faptului că își poate negocia mai bine ca altădată salariul și condițiile de muncă, unu din trei salariați din România – cu precădere din mediul privat – are salariul minim pe economie. Adică 1.500 de lei net pe lună.

Între timp, angajatorii se plâng la unison că nu mai găsesc oameni care să vrea să muncească, că vor aduce personal asiatic și amenință că suprataxarea contractelor de muncă part-time (la nivelul salariului minim) îi va face să renunțe la o parte dintre acești angajați cu timp parțial.

Cu 1,5 milioane de angajați plătiți la nivelul minim dintr-un total de 5 milioane de salariați, România are o pondere aproape dublă (de circa 30%) a salariaților plătiți la nivelul minim prin comparație cu restul statelor europene. În Europa, 17% dintre angajați sunt plătiți sub sau la nivelul salariului minim, arată un raport al Organizației Internaționale a Muncii. În Germania, țară care a introdus salariul minim abia din 2015, 10% din totalul angajaților câștigă salariul minim pe economie.

În România, care are salariu minim încă din anul 1949, valoarea salariului minim a ajuns anul acesta la echivalentul a 520 de euro brut (adică 300 de euro net), de 4 ori mai mică decât în Germania, după creșteri succesive în ultimii ani. Iar beneficiile au fost clare: în ultimul deceniu, politica de creștere a salariului minim a fost cel mai bun instrument de creștere economică, pentru că a antrenat și creșterea celorlalte salarii din economie.

Particularitatea României este aceea că are una dintre cele mai mari taxări pe salarii și unul dintre cele mai mici niveluri de taxare aplicate companiilor. Dacă la un salariu de 2.000 de euro brut în Germania se duc la stat sub formă de taxe, impozite și contribuții 500 de euro, în România, la același venit, statul încasează contribuții și taxe de 830 de euro. În schimb, în cazul firmelor, Germania are o taxare pe dividende de 26% și un impozit pe profit de 30%, pe când România are 5% taxare pe dividende (și 8% de anul viitor) și 16% impozit pe profit.

În 1914, Henry Ford a decis să dubleze salariile angajaților până la 5 dolari pe zi, ca să își păstreze angajații (pentru că se confrunta cu o fluctuație de personal de 370% pe an) și pentru ca aceștia să își permită să cumpere mașini produse de Ford. Câți dintre angajații români care lucrează astăzi în fabricile care produc pantofi Gucci, geci Moncler, rochii Max Mara, poșete Louis Vuitton sau care produc componente pentru Audi, BMW sau Mercedes își permit un astfel de produs? Nici măcar nu visează.

În companiile din România, deficitul de personal din ultimii ani a adus creșteri salariale, în medie, de 5-6% de la un an la altul în mediul privat. La stat au fost creșteri mai mari, pentru că și guvernanții și parlamentarii lucrează acolo și s-au zbătut pentru propria bunăstare.

În ceea ce privește salariul minim, acesta a crescut de la an la an, iar în cei mai buni ani (perioada 2015- 2017) a avut majorări de 15-20% de la an la an. Pentru 2023 nu s-a stabilit încă nivelul de creștere a salariului minim. Față de 2021, salariul minim este mai mare cu 8%, dar inflația de circa 15% a „mâncat“ deja din beneficiul acestei majorări și angajații au resimțit, de fapt, scăderi salariale. În Germania, care are o inflație de 7,5%, salariul minim va crește cu 22% de la 1 octombrie 2022.

Poate că avalanșa de modificări fiscale ar fi trebuit să se orienteze mai mult către creșterea bunăstării celor mai vulnerabili angajați, care își permit din ce în ce mai greu, într-un stat campion european la creșterea economică, „luxul“ de a-și plăti curentul, gazul, apa sau mâncarea.