Adâncimea oceanului albastru

Cum se poate ca o carte scrisă în urmă cu un deceniu să mai facă valuri și în prezent? Pentru că aplică tocmai principiile pe care le propovăduiește: este vorba de Strategia oceanului albastru, de W Chan Kim și Renee Mauborgne, profesori la INSEAD, care a apărut în 2005 și care a fost tradusă în românește în acest an, într-o ediție revăzută și adăugită, după ce s-a vândut în lumea întreagă în peste 3,5 milioane de exemplare. Interesant pentru Blue Ocean Strategy este că nu i se aplică o regulă care mi se pare de neevitat. Despre ce este vorba?

Mi se pare că literatura de afaceri ar trebui împărțită în IC, adică înainte de criză, adică scrisă înainte de 2008, și DC, adică după criză. Separarea mi se pare necesară pentru că una scrii și percepi într-o lume pe creștere și altceva în climatul pesimist-realist din ultimii șapte ani. Blue Ocean este valabilă pentru ambele lumi, pentru că vorbește de principii valabile în ambele situații; ba putem spune că abia în prezent cartea poate fi apreciată la deplina valoare. Blue Ocean Strategy analizează 150 de decizii strategice luate de-a lungul a 100 de ani în 30 de domenii de activitate, demonstrând că succesul apare în momentul în care compania sau antreprenorul își creează spații noi de piață, care nu au fost valorificate, dar care sunt pregătite pentru creștere (luați exemplul tabletei, lansată de Apple la momentul potrivit, deși fusese gândită și de alții, de-a lungul timpului).

Cartea definește conceptele cheie pentru crearea unui „ocean albastru“, vorbește de trasarea noilor granițe ale pieței, de depășirea obstacolelor din organizație sau de nevoia de a reînnoi albastrul oceanului. În ediția extinsă apar două noi capitole și este revizuit un al treilea; interesant mi s-a părut capitolul 11, care vorbește despre capcanele oceanului roșu (metafora autorilor pentru partea vizibilă și uzitată a pieței), printre care credința că a crea un ocean albastru înseamnă să depășești activitatea de bază, că se aplică doar noilor tehnologii sau că trebuie să fii primul în piață pentru a reuși. De neevitat!