Acesta este adevăratul motiv pentru care Halep nu mai câștigă meciuri

Mulți se întreabă de unde vine această neputință de a mai câștigă meciuri; printre explicațiile aduse se numără, în egală măsură, accidentarea suferită la finalul anului trecut și neîncrederea în propriile forțe. Realitatea este însă alta.

În tenis, cel mai corect principiu este “victoriile aduc victorii”. Faptul că Simona Halep nu a mai reușit să câștige turnee poate constitui o cauză pentru forma slabă arătată de sportiva noastră. Dar să luăm un alt exemplu: Roger Federer, campionul elvețian, a avut în 2016 cel mai slab an al carierei. Este adevărat, după semifinala de la Wimbledon (în luna iunie) el nu a mai disputat niciun meci până la finalul anului, luând decizia de a se recupera după o intervenție chirurgicală – prima a carierei de peste 18 ani – suferită în prima parte a anului. Federer participase însă la turnee în primele 6 luni ale anului fără să câștige niciun titlu – din nou, o premieră în cariera sa ilustră. Care a fost, așadar, urmarea? Elvețianul a revinut în circuit în luna ianuarie și a câștigat turneul de mare șlem de la Australian Open, cel de-al 18-lea astfel de titlu din carieră. Câteva săptămâni mai târziu, el era eliminat în primul tur al turneului ATP 500 (categorie inferioară) de către un jucător aflat în cea de-a doua sută mondială. Mai trec două săptămâni, iar Federer câștigă turneul Masters 1000 de la Indian Wells. Concluzia? Și înfrângerile pot aduce victorii, dacă știi cum să le gestionezi.

Mă întorc la Simona Halep și amintesc faptul că în 2016 a avut a doua cea mai lungă serie de victorii din circuitul feminin (doar Victoria Azarenka a reușit să adune mai multe victorii consecutive), dar asta nu a ajutat-o să își treacă în palmares vreun titlu important.

Motivul pentru care sportiva din Constanța nu reușește să se impună în marile turnee nu este de natură psihică, ci de natură tehnică. Jocul Simonei Halep este unidimensional.

Dacă urmăriți câteva meciuri ale Simonei (excluzându-le pe cele din 2014), veți observa că jocul ei se rezumă la lovituri de pe linia din spatele terenului. Baseline player, așa cum spun americanii; și chiar dacă a fost o vreme când puterea loviturilor lui Halep era suficientă pentru a-și învinge adversarii, nefiind nevoie de foarte multe improvizații sau veniri la fileu, acea vreme a trecut. Jucătorii trebuie însă se adapteze și să își adapteze jocul: Halep nu a făcut încă acest lucru.

Revin la comparația cu Federer: elvețianul și-a schimbat în ultimii ani mai toate aspectele jocului, începând cu trecerea (după 15 ani) la o rachetă mai lată și continuând cu agresivitatea extremă cu care abordează meciurile. Câteva date tehnice, pentru a clarifica mai mult acest lucru: dacă în prima parte a carierei sale punctul de lovire a loviturilor se afla, în medie, la 50 de centimetri în spatele linie de fund, din 2015 aceasta a ajuns la peste un metru în interiorul terenului.

Singurul mod în care Halep mai poate concura pentru titluri importante este să adauge o nouă dimensiune jocului său. Ea trebuie să fie mai agresivă, să-și atace adversarele venind în față, spre fileu, și nu stând în continuare pe linia de fund, acolo unde precizia ei a scăzut în mod vizibil. Simona Halep trebuie să accepte faptul că acele calități atletice care au diferențiat-o de restul jucătoarelor nu mai sunt suficiente. Astfel, poate va reuși să ne mai dea motive de a pierde nopțile urmărind meciurile ei.