Academicianul Daniel Dăianu despre războiul din Ucraina: Multora nu le place să vorbească despre sfere de influențe, dar în lumea reală Realpolitk operează. Confruntarea economică și geopolitică se va intensifica pe pământ, în spațiu, pe apă. Această confruntare va avea costuri economice, cu exprimare în viața cetățenilor

♦Ieșim din pandemie, dar intrăm într-un „război rece”. Ce este inevitabil și ce este neclar

Gândurile de față sunt scrise la solicitarea ZF și privesc consecințe ale războiului din Ucraina, ale tentativei Rusiei de a redesena harta geopolitică a Europei, într-un context global cu incertitudini tot mai mari, cu o “ordine mondială” plină de frământări.

Invazia militară din Ucraina vine după suită de crize ce au cuprins lumea –Pandemia și criză energetică generată de creșterea brutală a prețului relativ al energiei, care, în esență, înseamnă o scumpire a vieții. Ieșirea din pandemie, ce este anticipată pentru acest an în Europa, este urmată, că într-un vis urat devenit aievea, de intrarea într-un “război rece”, cu ipostază de război “cald” și o criză umanitară în Ucraina.

Constatări/prognoze privind implicațiile acestui război țîn de bun simt, sună că platitudini, însă merită să fie repetate: redresarea economică va fi încetinită (în  scenarii optimiste cu între 0,5-1%; alte scenarii cresc ajustarea prognozelor), costuri de tranzacție mai mari, comerțul este afectat negativ, inflația capătă tracțiune sporită. Explicații sunt evidente: problema energetică devine mai complicată, greutăți accentuate în aprovizionare cu materii prime de baza, criză majoră pe piață cerealelor (Rusia și Ucraina fiind mari exportatori) și, nu în cele din urmă, incertitudini exacerbate ce măresc aversiunea față de risc. Dintr-o perspectiva istorică mai amplă se poate vorbi  de un nou “ciclu secular” (a la Kondratiev), care împletește efecte ale unor mari schimbări tehnologice cu evenimente economice și politice de amploare. 

Într-un scenariu dintre cele nefavorabile se poate ajunge la cvasi-stagnare economică, deși eu continui să cred că în țările UE nu va fi consemnată, în ansamblu, o asemenea evoluție în acest an. Este de văzut însă mersul Războiului, dacă și când se va ajunge la un armistițiu, în ce condiții și tot felul de implicații. Care va fi impactul sancțiunilor… Depinde și de măsuri luate la nivel UE (în domeniul energiei în special), de armonizarea de politici, de implementarea planurilor naționale de redresare și reziliența care să atenueze impactul Războiului, al reverberatiilor pe piețe, de reacții ale mediului de afaceri ––mai ales în state ce sunt în imediată vecinătate a conflictului militar. Cooperarea între UE și SUA, cu alte state, intră în acest tablou schițat.

Băncile centrale vor avea o misiune mai dificilă în a controla inflația, care era prefigurată, înainte de criză ucrainiană, să se îndrepte către țintele urmărite abia în 2023. Întărirea politicilor monetare nu va fi probabil întreruptă, dar existând un trade-off ce privește dinamică economică vor rezultă adaptări. Contează aici flerul și priceperea bancherilor centrali în a găși o cadența a pașilor de lupta cu inflația care să nu împingă economiile, dinamică PIB, în teritoriu negativ. În Cehia, Polonia, Ungaria băncile centrale au crescut iar, drastic, rate de politică monetară. Menționez această întrucât BNR nu are cum să ignore diferențiale de rate de politică monetară în țările vecine, mai ales în condiții de mari incertitudini și când mișcări de capital pot pune presiune mare pe monedele naționale.

În cazul nostru operează și vulnerabilitatea ce decurge din “deficitele gemene”. Deficitul de cont curent a fost probabil în jur de 7% din PIB în 2021, cu deteriorare a finanțării negeneratoare de datorie externe; deficitul bugetar, cash, a fost de 6,7% din PIB în 2021. Ambele deficite au componentă structurală semnificativă . Războiul din Ucraina nu anulează nevoia de consolidare fiscală/bugetară, care trebuie să fie realizată în câțiva ani, cu pași vizibili. Iar anunțată creștere necesară a cheltuielilor pentru apărare, la circa 2,5% din PIB, îngreunează acest proces.

Consiliul Fiscal, în mod repetat, a subliniat că avem nevoie de un buget public robust, cu venituri proprii substanțial mai mari. Vedem și acum că evenimente extraordinare, că acest război, ilustrează fragilitatea bugetului public al României. Așa cum efecte ale schimbării de climă, ale tranziției energetice, reclamă venituri bugetare mai mari. Nivelul foarte jos al veniturilor fiscale (inclusiv contribuții este de cca 27% din PIB) este o problema de securitate națională. Mai este de notat ceva important: politică monetară nu poate compensa inconsecvențe, erori în politică bugetară. Un derapaj bugetar major pune presiune pe moneda națională, iar o intervenție a băncii centrale prin întărirea în exces a politicii monetare, pentru a compensa un derapaj bugetar, nu este lipsită de efecte indezirabile. Să ne gândim, de pildă, la costul creditării. Este necesar deci un policy-mix chibzuit, prin considerarea trade-off-urilor.

Bugetul public trebuie să fie protejat, chiar în vremuri de mare vitregie. Am mare dificultate în a înțelege propuneri de diminuare de taxe în mod generalizat ( la TVA de pildă) și impozite (la contribuții). Reducerea accizei la carburanți nu ar avea eficacitate. Scăderi de taxe și impozite, ce privesc venituri permanente ale bugetului public, ar îndrepta deficitul bugetar în direcția opusă unei consolidări bugetare. Iar piețele ne-ar penaliza, ar reacționa chiar dacă datoria publică este încă la un nivel gestionabil (sub 50% din PIB). Un argument că o inflație mai înalta, un deflator mai mare decât cifrele pe baza cărora s-a construit bugetul, ar ajută execuția bugetară este înșelător. Iar că asemenea reduceri de fiscalitate ar fi numai temporare sună neconvingător.

În România trebuie să regândim regimul fiscal, prin eliminarea de privilegii necuvenite și alte incoerente, să reducem masivă evaziune fiscală, ce lipsesc bugetul public de venituri importante. În condițiile de acum ar fi nu numai un demers corect din punct de vedere al echității fiscale, dar și absolut necesar în vremuri de mare adversitate.

Dacă măsuri de plafonare temporară și compensare a unor facturi, în domeniul energiei, au temei (chiar dacă se poate discuta alcătuirea concretă a acestora), o plafonare a prețurilor la alimente este periculoasă. Riscăm să avem penurie, să încurajăm specula. Se poate în schimb recurge la vouchere de protecție a cetățenilor foarte vulnerabili, care să le permită acces la alimente de baza. Nu are sens să ajuți pe cei care nu au nevoie, am risipi bani dintr-un buget public oricum sărac. Trebuie să ajutăm fermieri, care să beneficieze de carburanți și fertilizanți la costuri rezonabile. Agricultură este o ramură vitală, ce privește securitate alimentară. Măsurile, în general, să fie țintite.

Este aiurea opinia auzinta la unii că statul român ar fi amenințat de faliment. Drept este că avem buget public fragil și există deficite externe importante. Dar consolidarea bugetară nu este misiune imposibilă. În plus România face parte din UE și așa cum au dovedit anii 2009-2011, criză de lichiditate, ce putea deveni una de solvabilitate, a fost evitată printr-o corecție macro, bugetară, chiar dacă foarte dureroasă, cu ajutorul primit de la UE și instituții internaționale. Mai este o teza greșită: că banii din PNRR ar putea finanța deficitul bugetar. Acele resurse că și fonduri structurale și de coeziune pot sprijini redresarea economiei, reforme, tranziția către energie verde și digitalizarea economiei; pot sprijini balanță de plăti. Sunt însă resurse europene ce pot fi utilizate țintit, în domenii sociale și ajutorarea unor întreprinderi. Am putea imagina că unele cheltuieli militare, investiții în domeniul de apărare, să între sub incidența unei reguli speciale, care să le excludă din măsurarea deficitului bugetar. Dar este nevoie de o decizie la nivelul UE în această privința. Oricum, bugetul public al României are nevoie de venituri proprii substanțial mai mari.

Revenind la contextul internațional, situația din Ucraina accentuează alunecarea către blocuri economice și politice –mai concret, între lumea democratică (SUA și UE, alte state democratice), Rusia și China, pe de altă parte; se întră intr-un nou Război Rece, cu o “ordine mondială” mai vagă, cu accentuare a tendinței de de-globalizare, regionalizare de fluxuri comerciale și lanțuri de producție, o competiție aprigă pentru materii prime de baza, metale rare. Multora nu le place să vorbească despre sfere de influențe, dar în în lumea reală Realpolitk operează. Confruntarea economică și geopolitică se va intensifica pe pământ, în spațiu, pe apă. Această confruntare va avea costuri economice, cu exprimare în viață cetățenilor. Atacuri informatice (cyberfare) intră în registrul confruntării.

În lumina celor spuse mai sus, PNRR nu trebuie să fie un măr al discordiei politice; el este un sprijin excepțional pentru economia noastră având în vedere timpurile în care trăim. PNRR și celelalte resurse europene ar putea duce

investițiile publice la peste 6% din PIB anual. Trebuie să valorificăm mult mai bine resursele naturale (inclusiv țiței și gaz natural –onshore și offshore, hidro, etc), să ne ocupăm în mod serios de industria agro-alimentară autohtonă, să avem rezerve strategice (alimente și combustibil) asigurate –nu numai pentru iarnă următoare. Vedem cum iar ajungem la bugetul public.

UE trebuie să își reducă dependență energetică față de Rusia, dar nu va fi simplu. Sancțiunile au costuri de ambele părți și nu întâmplător Președintele Biden și lideri europeni spun că apărarea democrației reclamă sacrificii.