”A venit apa caldă? A venit, da-i rece”. Cum a ajuns să fie vina noastră că avem încredere în stat, primărie sau instituții, când toată lumea știe mai bine că ”asta e, ce să-i faci”

”A venit apa caldă? A venit, da-i rece”. O expresie din vremea comunismului care a rămas înrădăcinată în folosofia de viață a multora. După ani de zile în care lucrurile nu au fost cum ar fi trebui să fie, acela a devenit normalul. Iar când primești pentru ce plătești, ce meriți, e ”un miracol”.

În cartierul în care locuiesc, de aproximativ o lună avem apă caldă în jur de o oră pe săptămână. Dacă avem noroc să prindem fereastra, bine. Dacă nu, fiecare cum poate. Ori un prieten, ori încălzești apă, ori direct apă rece. Iar noi plătim apa sloi care vine pe țeava de caldă ca fiind apa caldă.

Nimeni nu transmite nimic. Nimeni nu își cere scuze. Nimeni nu rezolvă. ”Este așa cum este”.

Când vorbești cu oricine din jur, toți se comportă de parcă așa e normal, nu mă așteptam la asta?

Ferească Dumnezeu să mă plâng cuiva, se uită la mine de parcă m-am născut ieri. ”Păi când n-a fost așa? Și când ai apa caldă, tot o lași să curgă 30 de minute până vine.”

Corect. Asta este realitatea. Dar de ce lumea se obișnuiește cu ea? Și de ce acceptăm așa ușor să fim umiliți pe banii noștri. 

Discuția cea mai interesantă este cu tinerii, de generație post ‘90. Când spui că nu ai apă caldă, în cele mai multe cazuri, prima întrebare este ”păi nu ai centrală?”. Dacă răspunsul este nu, vina deja nu mai e la instituțiile care ar trebui să se ocupe cu asta, pe care le plătești, ci la tine.

Noi suntem vinovați că plătim apa caldă și nu primim, noi suntem vinovați că nu am pus centrală. Practic, primim ce merităm.

Câți bucureșteni și câți români au stat în frig iarna trecută, fără căldură, fără apă caldă? Cum poți convinge oamenii să aibă încredere în stat și instituții, să își schimbe mentalitatea de ”așa e la Romanica”, când de 30 de ani nu se oferă lucruri de bază necesare pentru un trai civilizat, nici măcar în Capitala țării?