A trecut prin trei crize și mai mulți ani de boom, iar acum "vinde" branduri
Ionuț Ilie și-a petrecut mai bine de o treime din viață în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deși este corporatist de aproape 20 de ani, încă își ține trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business. Mi-ar fi plăcut să am…
Ionuț Ilie și-a petrecut mai bine de o treime din viață în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deși este corporatist de aproape 20 de ani, încă își ține trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business.
Mi-ar fi plăcut să am o poveste spectaculoasă despre începuturile mele și despre cum am ajuns să fac meseria pe care o practic astăzi, însă cred că o să vă dezamăgesc“, răspunde dezinvolt Ionuț Ilie, directorul de vânzări al Unilever. Ionuț Ilie iese din tiparul corporatistului clasic, vorbește liber și fără multe foi cu cifre în față sau cu răspunsuri prestabilite. De fapt, vorbește despre jobul său și despre businessul local al Unilever la fel de dezinvolt ca atunci când povestește pasionat despre călătoria sa prin Asia de Sud-Est, mai exact în Thailanda, Cambodgia și Singapore.
„Nu cred despre mine că am fost vreun rebel în tinerețe, însă cu siguranță am fost unul dintre cei care au făcut exact pe dos decât și-ar fi dorit familia, care visa ca eu să devin doctor sau poate inginer. Sau orice presupunea să ai o diplomă, pentru că era foarte important la acea vreme.“ Recunoaște că nu a avut niciodată un răspuns la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, însă avea o idee despre lucrurile pe care voia să le aibă atunci când va fi mare: „Răspunsul era invariabil: o să am o casă pe pământ și o piscină în formă de rinichi“. După cum spune astăzi, își preluase imaginea unui clișeu de bunăstare din serialele vremii, respectiv „Om bogat, om sărac“ sau „Dallas“.
Ionuț Ilie este directorul de vânzări al Unilever South Central Europe. De la București, Unilever South Central Europe controlează operațiunile din mai multe țări din regiune: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Moldova și Kosovo. Piața locală este dintre acestea cea mai importantă, contribuind, potrivit ultimelor informații disponibile, cu peste 50% din venituri.
Nu s-a gândit niciodată că va deveni om de afaceri sau executiv deoarece era „în plină perioadă comunistă fără iz de perestroika“. Astfel, „după mai multe rătăciri și încercări“, a urmat sfatul familiei și a decis să devină economist: „Nu îmi era clar ce fac economiștii, dar am urmat într-un final îndemnurile tatălui meu, care îmi spunea mereu că el se străduiește să îmi ofere halat alb în loc de salopetă“. Când a terminat „școala de economiști“, unde a înțeles în sfârșit ce face un economist, a decis ce nu vrea să facă și anume contabilitate, statistică sau să lucreze în sistemul bancar. Toate erau profesii riguroase, marcate de un grad mare de rutină. „Îmi doream ceva care să-mi permită să mă mișc liber, să aibă o anumită dinamică și să presupună contact cu oameni.“ Era dispus să muncească mult și voia să câștige pe măsură. Ionuț Ilie își amintește că la momentul acela multinaționalele abia începuseră să își facă apariția pe piață, la început prin intermediul unor firme partenere, iar apoi cu birouri de reprezentare. Ulterior, au urmat achizițiile.
„Am început ca agent de vânzări într-o companie cipriotă, Cosmos, care distribuia diverse produse, printre care și un brand Unilever, și anume Bona Prima“, povestește Ionuț Ilie, precizând că Bona Prima era primul brand lansat de anglo-olandezi local după achiziția Dero Ploiești (acum 20 de ani). Era jobul creionat după viziunea sa de atunci și afirmă că „eram un agent bun“. Acela a fost primul său contact cu Unilever. A urmat apoi un anunț în România Liberă despre o poziție de merchandiser pentru Unilever, a aplicat și a fost recrutat.
„Așa a început călătoria“, afirmă Ionuț Ilie, de altfel pasionat de călătorii, mai ales în locuri îndepărtate, în țări cu o cultură deosebită. Următoarea expediție de pe lista sa este din nou în Asia, în Malaiezia, Vietnam și China, și ar vrea să meargă împreună cu fiul său, peste 1-2 ani, când acesta va ajunge la vârsta să aprecieze o astfel de excursie. „Pe mine Asia m-a fascinat pentru că oamenii se bucură de ceea ce au deși este foarte puțin.“