A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce - a crescut în timp ce alții nu puteau opri căderea

Ce a făcut Manuela Plăpcianu în ultimii șase ani a avut ca rezultat o piață de artă mai prietenoasă, dar și o creștere de peste o treime a numărului de cumpărători (și de pasionați) dintr-un domeniu care a simțit criza într-un mod pozitiv.

Din biroul său de la etajul 1 al palatului Cesianu-Racoviță, care adăpostește Galeriile Artmark, Manuela Plăpcianu teoretizează cu seninătate despre antreprenoriat, la distanță de peste șase ani de momentul când s-a retras din banking și a intrat ca CEO și acționar în zona artei. Recunoaște că a avut șase ani intenși, că noul statut a venit la pachet cu dificultăți pe care intraprenoriatul nu ți le oferă și exemplifică printr-o paralelă între viața unui antreprenor și cea a personajului principal din trilogia „Stăpânul inelelor“: „Frodo nu s-a născut erou. Frodo nu are nicio calitate ieșită din comun, nu este mai deștept sau mai talentat decât alți hobbiți, nu a absolvit mastere de supraviețuire și cu siguranță Frodo nu s-a născut învingător.

Doar că, la un moment dat, ajunge într-un complex de situații de unde nu mai poate da înapoi. Se comite. Cam așa este și cu antreprenorul. Nici antreprenorul nu s-a născut antreprenor. Nu are cum să prevadă complexul situațiilor (care în limbajul colocvial se numesc încurcături) în care se va afla. La fel ca Frodo, te-ai comis și, indiferent de cât de mult se complică lucrurile și indiferent cât de departe de planul inițial ai fi, trebuie să mergi mai departe. Nu există drum înapoi“.

De fapt, uitându-se înapoi, Manuela Plăpcianu este mulțumită: a lansat șase companii noi, pe care le-a gândit ca să diversifice si să complementarizeze oferta culturală a Artmark, și a lucrat intensiv la ceea ce ea numește „profesionalizarea și accesibilizarea pieței de artă din România“. Manuela Plăpcianu deține acum 20% din Artmark, 80% fiind deținut de Alexandru Bâldea, care a fondat Artmark în 2008 alături de Radu Boroianu, regizor de teatru și fost ambasador al României în Elveția.

Îi place să creadă că motivul pentru care piața de artă a tot crescut în ultimii ani (până la o valoare de 20 de milioane de euro de la o valoare de aproximativ 8 milioane de euro în 2008, când a fost lansată Galeria Artmark) este legat de vectorul de profesionalizare pe care Artmark l-a adus, prin instrumentele create pentru a transparentiza și a credibiliza piața. Indexul Pieței de Artă, un catalog care se actualizează în fiecare an și care este auditat de PricewaterhouseCoopers, face o radiografie a tuturor tranzacțiilor publice pentru peste 1.000 de artiști români tranzacționați public în România în ultimii 20 de ani.

La o răsfoire scurtă a Indexului de Artă, oricine poate înțelege de ce criza a fost o oportunitate pentru zona de artă, randamentele de doi digiți devenind o raritate în alte domenii în ultimii ani. „Criza financiară a fost o oportunitate pentru piața de artă, a fost o alternativă investițională pentru toți cei care înainte preferau un alt tip de plasament“, spune și Manuela Plăpcianu, care a văzut clienții venind în galerii dinspre piața imobiliară sau dinspre bursă, deoarece randamentele în artă erau mult mai ademenitoare. „Investitorii s-au îndreptat către artă și pentru că, în scenariul cel mai pesimist posibil, rămâi cu un Țuculescu. Achizițiile însă nu au niciodată în spate doar o rațiune investițională ori monetară, ci există un complex de factori care determină încheierea unei tranzacții. Prin oferta tematică diversă, prin programe educaționale, dar și prin varietatea lucrărilor și propunerea unor prețuri de pornire încurajatoare am vrut să arătăm oamenilor că arta nu este un lux. Luxul este timpul pe care îl aloci pentru artă, nu potența financiară“, explică Manuela Plăpcianu strategia prin care a ajuns la o creștere de 34% a numărului de clienți noi în 2014.

Modul cum a fost materializată democratizarea artei a început cu „prețurile neintimidante“ (în jurul câtorva sute de euro) și cu oferta care a pornit de la artă plastică și a ajuns la cabinetul de curiozități, la iluminism, la erotică, la ezoterică, la România Regală, la benzi desenate, la fotografie, la lucrări în alb și negru, la artă decorativă, la vinuri de colecție, la ceramică, la ceasuri vechi, la carte veche și obiecte de scris, la whisky-uri japoneze, la șampanii de colecție, la obiecte din epoca de aur, la afișe, la jucării de colecție și până la mașini vechi, mobilier de grădină sau bijuterii.

Așa că Manuela Plăpcianu spune că a avut un 2014 excepțional: „Intens, dinamic, fertil, scurt. A fost un an de diversificare și de complementarizare a ofertei Artmark, cu câte 4-5 licitații în fiecare lună, cu primele cursuri de management al artei în țară și cu primele licitații caritabile“. Practic, Artmark înseamnă în acest moment șapte companii: Casa de Licitații Artmark, Lavacow – Casa de licitații virtuală care comercializează cu precădere artă contemporană din Europa Centrală și de Est, Art Games – o companie care dezvoltă și vinde softuri dedicate pieței de artă, Artmark Historical Estate – care tranzacționează imobile istorice & identități culturale, ArtSociety, Institutul de Management al Artei Artmark, ArtSafari.