A renunțat la România și a plecat să trăiască în cea mai fericită țară din lume: "MOR DE CIUDĂ că nu pot munci acasă"

Un tânăr inginer care lucrează în Danemarca răspunde cu propria sa poveste la întrebarea „De ce pleacă românii din România?“.

“După ani petrecuți în jurul lumii, lucrând și vizitând SUA, Mexic, Jamaica, Spania, Olanda, Irlanda, Singapore, Vietnam, Tailanda, Indonezia, Italia, aveam o dorință nebună să mă întorc în țară, să lucrez pentru o companie locală, să creștem împreună și să facem ceva cu și pentru români. Am găsit un sistem neschimbat. Greu de digerat. Clasa politică mă dezgustă.“ Mărturia lui Florian Ioniță, în prezent SAP P3M Project Manager la Maersk, în Danemarca, este reprezentativă pentru cei mai mulți tineri profesioniști români care aleg să părăsească România.

Povestea lui Florian Ioniță (pe care o vom prezenta ca atare) începe în anul 2006, când, după trei ani de lucru în Centrala Nucleară de la Cernavodă (în timpul facultății a început să lucreze pentru a se echilibra financiar și a început ca turnover technician, lucrând pe documentație tehnică, iar în ultimele șase luni acolo a coordonat o echipă de 26 de persoane care a executat o lucrare de construcție), a ieșit într-o seară la o bere cu șeful său, Ian Horne, un canadian: „Era iarnă, frig și întuneric, dar a fost o seară care mi-a marcat viața.

După ce a aflat povestea mea de până atunci și a văzut determinarea mea de a lucra fără să-mi termin studiile 12 h/zi, dar mai ales știindu-mă foarte bine, mi-a spus: «Să faci orice sacrificiu să-ți termini facultatea și să fii inginer. Fără studii, cât mai multe și cât mai înalte, anii ce vor urma vor fi cumpliți. Apoi, trebuie să mergi cel puțin 5 ani în jurul lumii să lucrezi, să înveți 2-3 companii mari și să știi cel puțin 2-3 limbi internaționale, urmând ca singur să decizi când vrei să te întorci în România să crești împreună cu o companie local㻓.

Ioniță nu a înțeles pe loc sensul cuvântului „cumplit“, dar spune că i-a urmat întocmai sfatul dat fiind că Horne a stat 26 de ani în România și a lucrat la construcția ambelor reactoare ale centralei. În vara lui 2006, a decis să plece pe un vas de croazieră în Bahamas, unde a lucrat ca ajutor de licitator și și-a perfecționat engleza, stilul vestimentar, abilitățile de vânzare și nu numai: „Am mai învățat cum arată civilizația, curățenia, ordinea, serviciile de calitate, puterea banului câștigat cinstit și valoarea lui când îl ai, relaxarea oamenilor și calmul lor, ce înseamnă să fii îmbrăcat elegant, perfect asortat, cum și când zâmbești, cum și când râzi, ce înseamnă să utilizezi decent o piscină, un bar de plajă, să stai la rând“. După Bahamas, a revenit în România și a terminat facultatea (inginerie mecanică): „Studiile sunt totul.

După facultate am făcut IFR și master pe inginerie economică și management la Politehnică“. După încheierea lucrărilor la centrală și terminarea studiilor, a aplicat pe internet la diverse joburi și și-a început cariera internațională; experiența de pe vas l-a ajutat la interviurile de angajare, mai ales la întrebările legate de răul de mare și de cursurile de lucru offshore, iar experiența de la centrală l-a ajutat să primească jobul: „Lumea offshore este închisă, pătrund cei mai norocoși (a nu se înțelege cei mai bine pregătiți sau relații sau alte prostii). Am pătruns datorită experienței offshore pe vasul de croazieră, a englezei și a spaniolei bune, a tinereții, a facultății de inginer mecanic și a curajului“. Primul contract cu lumea offshore a fost în Singapore, pentru italienii de la Eni/Saipem.