A deosebi modestia de capacul de canal

De aceea a fost o surpriză pentru mine să citesc undeva despre o schimbare interesantă, zic eu. Este vorba de modul în care Google își angajează acum oamenii; veți fi ținând minte articolele pe care le întâlneai prin mai toate publicațiile despre întrebările-capcană care sunt puse la interviul de angajare de la Google, de la forma capacelor de canal la numărul blonzilor din lume. Or’ Laszlo Bock, senior vice president of people operations la Google, vorbea despre lipsa de relevanță a punctajelor obținute în școli sau la teste, care nu prezic mare lucru despre evoluția ulterioară a angajatului.

Mai mult, Bock vorbea despre o creștere a numărului de angajați fără studii superioare la Google, care sunt acum 14% din total. Sigur, spune senior vice president, studiile și rezultatele bune la teste nu fac rău, iar aptitudinile de programare și cunoștințele matematice sunt, pentru zona tehnică, ceva absolut necesar. Dar pentru orice fel de slujbă, primul lucru la care se uită acum angajatorii companiei este abilitatea cognitivă (nu IQ-ul, să fim înțeleși), capacitatea de a învăța, puterea de a procesa lucrurile rapid, din zbor, știința de a combina părticele disparate de informație.

În continuare pe lista companiei se află leadershipul, și nu într-o abordare tradițională; vor colaborare cu echipa sau tăria de a preda conducerea cuiva mai potrivit într-un moment critic. Și asta nu este totul. Vor modestie și implicare. Simț al responsabilității, al comuniunii cu echipa, ce poate face echipa în întregul ei, știința de a contribui fără să îți însușești merite. Modestia de a admite că mai ai de învățat. Mulți oameni comit o eroare de atribuire, zice senior vice president: dacă lucrurile merg bine este din cauză că sunt un geniu, dar dacă merg rău, este din cauza unui alt idiot.

Pe scurt, Bock spune că excepționalitatea ființei umane nu ține cont musai de pregătire, ci trebuie descoperită și pusă la lucru.Mi se pare o rețetă interesantă, într-o lume cu apucături din ce în ce mai hedoniste și care uită de fleacuri burgheze precum cumpătarea, prudența, munca tenace, o idee bună și o marfă folositoare celorlalți. Credem că banii rezolvă totul, și uităm de alte atribute menite să miște societatea – credința în valorile enumerate mai sus, manierele, statutul.

Ne lipsește o autodefinire a conștiinței de sine. Aplaudăm comportamente haotice sau deviante, fără o ordine și o segmentare de obiceiuri, năzuințe și aspirații. Acesta este și unul din motivele pentru care a devenit aproape o modă să ne văităm: când nu prea știi ce-ți dorești și cum să ajungi acolo, nici nu știi când să fii mulțumit că ți-ai atins obiectivul.

Puterea de a deosebi între modestie și forma capacului de canal.
Tabloul pe care vi-l prezint este un autoportret al Laviniei Fontana, prima pictoriță recunoscută a lumii, prima femeie care a pictat nuduri feminine și mamă a 11 copii, dintre care a îngropat, din păcate, opt. Autoportretul, una din capodoperele sale, a fost realizat pentru contele Zappi din Imola, socrul ei, dar înainte de mariaj. Puteți deosebi mesajul ascuns al tabloului: în partea dreaptă, sus, se vede șevaletul care acoperă cumva lada de zestre din colț. Lavinia îi spunea contelui că este bogată, dar nu în valori lumești, ci în talente; era, dacă vreți, un soi de interviu de angajare.