A construit în 25 de ani o afacere cu aparatură pentru laboratoare din aproape toate domeniile

„O zi obișnuită de muncă? Nu am. Cel mai frumos lucru la munca mea este că în fiecare zi fac altceva. Aseară am venit de la Viena, azi discut cu dvs., apoi cu colegii mei de la tehnic și șeful de laborator, o să văd care sunt inițiativele lor pentru perioada următoare, voi lucra și cu colega de la marketing. Mâine plec la Iași“, spune Carmen Bittenbinder, antreprenoarea care a construit afacerea Sartorom pe parcursul unui sfert de secol. Anul trecut, compania, din domeniul echipamentelor de laborator, a înregistrat o cifră de afaceri de 7,4 milioane de euro, mai mare decât în 2014 (5,8 milioane de euro), motoarele de creștere fiind cererea de aparatură specifică în agricultură, institute de cercetări și industria auto.

„Anul trecut a fost mult mai bun decât începutul lui 2016, când am resimțit reținere din partea clienților, deși nu am înțeles de ce“, afirmă Bittenbinder, care se așteaptă ca anul acesta rulajele să nu mai ajungă la nivelul de anul trecut. Cât privește profitabilitatea, în acest domeniu, antreprenoarea ține să prezinte cele două unghiuri din care poate fi privit acest indicator: „Pe de o parte sunt concurenții noștri care își plătesc angajații cu minimul pe economie și mai scot bani pe care îi dau la negru; în acest caz profitabilitatea este extraordinară. Dacă ești o firmă corectă ca noi – de când ne-am înființat și până acum ce e în mână e și în cartea de muncă, ne plătim toate impozitele la stat – profitabilitatea e așa cum e, 7-8%. Alții, care lucrează și cu foarte multe șpăgi pe la stat și dau cu plicul, au altă profitabilitate. Noi preferăm să fim corecți“. Marja de profitabilitate a Sartorom este similară însă cu cea a altor firme de profil din piețele dezvoltate. În fiecare din industriile pe care le adresează, Sartorom concurează cu alte maximum zece firme, dintre care doar jumătate sunt „serioase“, după cum le califică antreprenoarea.

Cum a ajuns însă o absolventă de mecanică fină să dezvolte o afacere cu aparatură de laborator? „Imediat după revoluție au venit la expozițiile care se organizau pe atunci multe firme din străinătate, de profil tehnic, din Germania, și mergeam la standuri ca să fac traduceri.“ S-a întâmplat ca una dintre firme să fie un producător de aparatură de laborator care i-a propus ca la terminarea facultății să reprezinte firma în România, ceea ce a și făcut. A primit sprijinul companiei producătoare de echipamente de laborator și pentru documentația de care a avut nevoie pentru lucrarea de diplomă; la câteva luni de la terminarea facultății Carmen Bittenbinder a înregistrat firma și a mers la câteva traininguri în Germania. „Nu aveam nimic, decât o mașină second-hand, cu care umblam de colo-colo. Era o perioadă în care luam avans de la client, pentru că erau timpuri foarte tulburi. Nu se găsea valută, trebuia să stai în fiecare zi să licitezi valută și dacă erai un nimeni, ca mine, luai, eventual, 100 de dolari. Dacă erau binedispuși; dacă nu, nu-ți dădeau nimic. Și stăteam cu banii clientului câteva zile sau săptămâni până reușeam să schimb leii în valută, să plătesc furnizorului și să aduc marfa. Așa am început, în 1991“, povestește antreprenoarea de 48 de ani, cu alură atletică și cu discurs rezervat.

La început făcea singură tot ce era necesar: emitea facturi, chitanțe, se ocupa de importul mărfurilor, interacționa cu vameșii („Nu pot să vă spun ce înseamnă să interacționezo cu vameșii din România“), ducea marfa la clienți. „Nu erau curieri, ca acum, iar Poșta din România transporta sau nu, nu existau asigurări de transport; dacă chiar voiai să te asiguri că ajunge marfa, o puneai frumos în mașină, te duceai la client și o instalai, indiferent unde era.“ Antreprenoarea spune că de mare folos în dezvoltarea firmei a fost participarea la târguri, mai întâi ca translator și apoi ca parteneră a producătorilor; „importanța târgurilor a scăzut foarte mult acum, în era internetului, dar atunci nu aveai informații despre clienți și nici clienții despre produse, iar târgurile erau un prilej foarte bun de interacțiune“, spune Bittenbinder.

O altă modalitate de a găsi clienți noi era să meargă din ușă în ușă, în zonele industriale; „de pildă la Iași, era fabrică lângă fabrică. La fabrica de ulei din Iași, care nu mai există acum, am dotat un laborator cap-coadă în anii 90“, spune antreprenoarea. Ea completează că deși este o persoană foarte optimistă și nu obișnuiește să-și facă gânduri negre, dar în evoluția firmei au fost două perioade foarte dificile. Una a fost provocată de criza valutară și naționalizarea valutei, la mijlocul anilor ’90, „când peste noapte s-au luat niște decizii la nivel de BNR, a căzut cursul valutar cu 30% și tot profitul nostru pe un an s-a dus naibii“. Firma a avut de suferit pentru că avea semnate contracte la preț fix în lei. Un alt moment de cumpănă a fost provocat de criza financiară: „Industria alimentară și cea auto nu au mai funcționat, farma a funcționat cum a funcționat – nu era un motor așa important ca acum pentru Sartorom, institutele de cercetare și universitățile nu au primit vreme de trei ani niciun fel de buget pentru dotarea laboratoarelor“.