A apărut un nou partid de dreapta

Deși, în continuare, premierul Victor Ponta dă semnale (voluntare sau nu) că nu susține personal proiectul Roșia Montană, ci vrea doar o îngropare onorabilă a acestuia în Parlament, o seamă de gânditori ai partidului s-au arătat chiar mai fermi decât Traian Băsescu în favoarea exploatării resurselor minerale ca pârghie de bază a creșterii economice. “La gazele de șist există contestații, la cărbune sunt contestații, aur, argint, cupru. Eu nu aș vrea să îmi văd copiii într-o țară care devine grădină botanică”, a rostit, memorabil, vicepremierul Liviu Dragnea; ex-premierul Adrian Năstase a lăsat să se înțeleagă că frânarea proiectului de la Roșia Montană convine unei Ungarii poftitoare la Transilvania, iar europarlamentarul Ioan Mircea Pașcu a spus că protestele de stradă contra proiectului minier sunt doar o repetiție pentru “adevărata miză”, adică o opoziție orchestrată de Moscova contra exploatării gazelor de șist. La acestea se adaugă vasta listă de promisiuni către FMI proaspăt asumate de guvernul Ponta prin noul acord, în frunte cu vânzarea “majorității portofoliului” de companii din subordinea Ministerului Economiei.

Prin urmare, ideile de stânga, de salvare a solului și a subsolului țării de la exploatarea prădalnică a resurselor, s-au refugiat ca prin farmec în ograda partidelor care își asumă într-un fel sau altul opoziția, de la PNL la Noua Republică și de la PDL la UDMR, toate împinse de o irepresibilă motivație electorală să se armonizeze în discurs atât între ele, cât și cu protestele de stradă, cu atât mai mult cu cât acestea din urmă se îndreaptă încet, dar sigur spre o mișcare similară celei din iarna anului trecut, de această dată însă menită să dea jos guvernul Ponta.

Atracția unanimă a partidelor față de protestele de stradă are, desigur, o limită – cea de la care unii manifestanți încep să propună, exact ca indignații Spaniei campați în piețe în 2011, eliminarea partidelor și eventual a oricărei forme de guvernare, poate cu excepția uneia tehnocratice. Iar dincolo de respectiva limită, unitatea dreapta-stânga, PSD-opoziție se reface, previzibil, în numele unei singure idei – aceea că ele nu au nicio răspundere pentru un astfel de deznodământ al protestelor.