5 povești diverse despre vin, auzite la Ambasada României în Italia

Premii la concursuri internaționale care atestă calitatea vinului românesc, investiții în tehnologie care fac producția românească similară competitorilor din Bordeaux sau Toscana, cât și dezvoltarea tot mai mult a segmentului de enoturism – toate acestea ar fi irelevante în obiectivul de internaționalizare al producătorilor români de vin fără poveștile cramelor din România. La cel mai recent eveniment organizat în cadrul programului Deschidem Vinul Românesc al Carrefour, axat pe creșterea notorietății celor mai bune vinuri românești și găzduit, de această dată, de Ambasada României în Italia, câțiva dintre promotorii vinurilor românești peste hotare și-au demonstrat și talentul de povestitor.

O poveste contabilicească

Inițial nu mi-am dat seama de ce figura lui Marcel Vulpoi îmi era familiară – am realizat apoi că îl întâlnisem în trecut într-un cu totul alt context: o conferință de presă despre Vulpoi & Toader Management, firma sa de contabilitate, cu un articol rezultat în revistă și intitulat pe site-ul nostru „Antreprenorul care și-a început afacerea într-o garsonieră, iar acum face 2,7 milioane de euro pe an”. Businessul lui din contabilitate generează venituri anuale de circa 6 milioane de euro acum și Marcel Vulpoi este, în continuare, și profesor de contabilitate în cadrul Academiei de Studii Economice. 

Vinul însă pare a fi cea mai nouă pasiune a sa, iar dacă ar fi să îi descriem responsabilitățile actuale în compania pe care o reprezintă din acest domeniu, acelea ar fi de „maestru de ceremonii”, rol în care l-am cunoscut și la Ambasada României în Italia, împărțind cu mândrie din vinul inspirat de numele său – Opus Fabula. Acesta este, de altfel, cel mai scump vin din portofoliul Gramofon Wine. „Cultivăm pe 25 de hectare șase soiuri, din care rezultă 15 etichete, împărțite în patru game, de la entry level spre premium. Oppus Fabula înseamnă opusul fabulei  –  pe mine mă cheamă Vulpoi – și vinul, demidulce, este unul dintre cele mai scumpe vinuri românești. Varianta de jumătate de litru costă 200 lei, iar cea de 750 ml, 500 lei. În prezent nu le vindem nicăieri, pot fi achiziționate doar de la noi – nici nu le-am promovat prea mult, că sunt foarte puține sticle.”

Cum a ajuns însă Marcel Vulpoi să denumească vinuri, în cei câțiva ani de la cel mai recent interviu cu BUSINESS Magazin? „În urmă cu trei-patru ani, eu n-aveam nicio treabă cu acest domeniu. Am investit însă în cramă și am preluat 50% din acest business. Asociatul meu se numește Marcel Pascu și cântă în Bucharest Jazz Orchestra – lui îi place muzica, așa a fost creată denumirea brandului, de exemplu.” Totuși, felul în care el a ajuns să se implice în dezvoltarea Gramofon Wine este o poveste contabilicească: „Asociatul meu spunea că nu găsise niciun contabil care să se priceapă la agricultură, contabilitatea în agricultură fiind una extrem de specifică. «Chiar dacă ai o cifră de afaceri mică, contabilitatea e grea, motiv pentru care te costă 1.000 de euro plus TVA.» Prețul era cam mare, așa că am agreat să primim vin în fiecare lună de 1.000 de euro plus TVA”.

Plantația a fost înființată în 2009-2010, dar prima producție „serioasă”, spune Vulpoi, a fost în 2015-2016; intrarea sa în business fiind în 2019. „În decembrie 2018, din joacă, am făcut un vin pe care l-am numit Vinu’ Lu’ Vulpoi, pe care l-am oferit  drept cadou clienților din zona de contabilitate. Ei m-au sunat, am primit telefoane și de la restaurante bune – apoi mi-a venit ideea asocierii, 50%-50%, în care asociatul meu să se ocupe  de producție, el cu munca, iar eu cu distracția – cam așa a început povestea”, spune Vulpoi, mai în glumă, mai în serios. Glumește și în legătură cu felul în care s-a acomodat cu noul domeniu: „Primul an, în care am ajuns și eu la cramă, mi-am spus că vreau să merg și eu cu băieții de la firmă la cules – s-a făcut liniște și mi s-a spus că mai întâi trebuie să testăm zahărul, un concept cu care nu eram familiar. Am aflat că acum culesul se face în funcție de analize, nu e ca la țară, când ai un weekend liber să mergi la cules – acum e vorba despre știință, tehnologie – și am investit mult în tehnologie, circa 1 milion de euro doar în ultimii patru ani.”

Printre cele mai recente investiții făcute acolo se numără cele direcționate în locuri de cazare: „Am făcut niște mici case acolo; eu sunt pe principiul trial and error: am luat cinci căsuțe, le-am plantat în vie, am vrut să testez piața, iar asta se întâmpla anul trecut, în aprilie. Au fost bine primite, drept urmare acum facem 16 camere într-un cămin de muncitori care exista acolo din perioada comunistă și pe care acum vrem să îl renovăm.” Și-au propus să finalizeze cele 16 camere până la finalul anului și să direcționeze în acestea circa 500.000 de euro. Ce planuri mai are? În primul rând, să se distreze, și aici menționează evenimentele tematice Gramofon Jazz and More: „Uneori fac eu grătarul, îmi place să îi determin pe oameni să se simtă bine. Scopul meu nu este să fac volume. Primul mit pe care l-am auzit și care mi se pare absolut greșit este: ca să fie treaba bună, trebuie să ai 100 de hectare, or eu investesc în brand acum, și la petrecerile acestea eu sunt pe break-even, dacă nu în minus cu câteva sute de euro, însă oamenii care vin acolo sunt cei mai buni ambasadori, au parte de plăcerea aceasta a descoperirii, toți cumpărăm niște experiență și niște povești. Din punctul de vedere al dezvoltării businessului, vrem să ducem povestea aceasta de enoturism mai departe. Vrem să ne concentrăm pe turism și pe construirea unui brand, asta îmi doresc eu”.   

„Din punctul de vedere al dezvoltării businessului, vrem să ducem povestea aceasta de enoturism mai departe. Vrem să ne concentrăm pe turism și pe construirea unui brand, asta îmi doresc eu.”

Marcel Vulpoi, asociat Gramofon Wine​

De la boierul Negruzzi la supermarketul american

Rareș Florea, CEO la Domeniile Averești, își începe povestea cu istoria Domeniilor, a căror plantație a fost făcută undeva în 1974:  primul oenolog al acesteia a fost un francez, care a adus la Huși soiurile Sauvignon Blanc, Aligoté și Cabernet Sauvignon – iar de atunci, soiurile acestea s-au aclimatizat. Tatăl soției sale a cumpărat în 2005 businessul, care se numea pe atunci Crama Averești și avea mult mai puține hectare în portofoliu. În 2010 a început replantarea, parte datorită fondurilor europene, iar acum se mândresc cu statutul de cel mai mare producător de Busuioacă de Bohotin din România și singurul producător de Zghihară de Huși – un soi autentic românesc, care crește doar acolo.

De altfel, acesta este cunoscut și ca fiind vinul preferat al lui Nicolae Ceaușescu, cât și de medici și de cei care preferă un vin mai sănătos,  având un conținut foarte scăzut de zahăr. „Fiind singurul producător al acestui soi, l-am dus cumva atât în partea de entry level, cât și la super-premium și îl vindem în 15-17 țări”, explică Florea. Domeniile Averești au început exporturile în urmă cu aproximativ trei ani, atunci când el s-a alăturat companiei după experiența Fitbit: era country manager în cadrul Vector Watch (start-up-ul înființat de Andrei Pitiș – n.red.), ulterior ei au vândut Vector Watch către Fitbit și a rămas pentru o perioadă country manager pentru Europa de Est al Fitbit, însă după vreo doi ani și jumătate s-a alăturat afacerii de familie. „Am început treptat să exportăm, iar exporturile înseamnă undeva la 5% în ceea ce privește vinul, cu obiectivul să ajungem la 10% anul acesta. Pe măsură ce compania crește, acest 10% este greu de atins: într-un an bun producem 6 milioane de litri, dar capacitatea de stocare e de undeva la 8 milioane de litri”, detaliază el.

De asemenea, spune că în Domeniile Averești există cea mai modernă unitate de vinificație din România, aceasta fiind și cel mai recent inaugurată, rezultatul unei investiții de peste 9,5 milioane de euro.  Include, de pildă, tancuri din oțel inoxidabil care pot acomoda circa 100.000 de litri și care asigură o calitate uniformă a vinului. Cea mai mare piață de export pentru ei este Spania, însă lucrurile pare că se vor schimba, datorită unui contract în prag de concretizare cu lanțul de hipermarketuri americane Costco, răspândit în peste 560 de unități în State și unde se vor duce, de această dată, cu soiuri internaționale, cum ar fi Sauvignon Blanc.

De ce i-au ales americanii? „La un  târg din Amsterdam, am fost singurul Sauvignon cu medalie de aur, așadar, da, contează târgurile, de aceea este importantă și prezența noastră aici. Trebuie să fii consecvent, mergem la tot ce înseamnă târguri internaționale. Trebuie să te vadă clientul că ești acolo, că exiști ca cramă și, mai important, ca țară, trebuie să ai până în 10 crame care participă constant la târguri; ei trebuie să se obișnuiască cu ideea că România este o țară producătoare de vin și apoi o țară exportatoare de vin.” De asemenea, un alt aspect important subliniat de el este că „trebuie să ai calitate în fiecare an”. Nu oferă foarte multe detalii despre prețul produselor din State, însă mărturisește că acestea se vor numi Sauvignon Blanc de România – Classic Cruise și vor avea un ambalaj special – sticle atipice, de 0,375 ml, care vor fi vândute într-un pachet de șase. Anul trecut, Domeniile Averești au înregistrat o cifră de afaceri de 24 de milioane de lei, fără TVA, iar pentru anul în curs, Rareș Florea previzionează o creștere de peste 20%. În ceea ce privește turismul, și ei și-au propus să investească în această direcție, mai exact în renovarea conacului boierului Negruzzi de la Averești: „Încet, încet, îi vom reda gloria de altădată – într-un an, maximum doi, vor putea fi făcute vizite la cramă și vom asigura și cazare”. Investiția totală în Averești depășește 33 de milioane de euro, din 2005 și până în prezent, singurul acționar al companiei fiind socrul său, Constantin Duluțe.

Rareș Florea este de părere că majoritatea producătorilor de vin caută să creeze și să ducă mai departe brandul de țară al României în materie de vinuri și că principalul avantaj competitiv ține de calitate: „În ultimii 20 de ani, vinul românesc a crescut foarte mult, consumatorul este din ce în ce mai educat, premiile pe care vinurile românești le iau la concursurile internaționale sunt din ce în ce mai multe și mai importante. Soiurile acestea românești nu le are nimeni – reprezintă șansa noastră să fim propulsați pe plan internațional. Noi avem niște soiuri locale versatile și foarte ușor de înțeles – vine o generație din urmă pe care ar fi bine și sănătos să o îndreptăm către un consum responsabil de alcool, să consume, dacă vreți produse corecte, făcute cu simț de răspundere – or aceasta este direcția în care credem noi că se vor putea dezvolta vinurile, nu înspre un produs fancy, greu de accesat, ci înspre unul ușor de înțeles pentru toată lumea.”    

„Noi avem niște soiuri locale versatile și foarte ușor de înțeles – vine o generație din urmă pe care ar fi bine și sănătos să o îndreptăm către un consum responsabil de alcool, să consume, dacă vreți produse corecte, făcute cu simț de răspundere – or, aceasta este direcția în care credem noi că se vor putea dezvolta vinurile, nu înspre un produs fancy, greu de accesat, ci înspre unul ușor de înțeles pentru toată lumea.”

Rareș Florea, CEO, Domeniile Averești

O poveste româno-franceză despre dragoste și vin

„Istoric vorbind, cred că suntem prima cramă privată din România, cu o istorie care începe în 1994. Suntem fondați de un conte corsican, Guy Tyrel de Poix se numește fondatorul nostru și este soțul mamei – că așa am ajuns eu în poveste”, își începe Paul Badea, pe a cărui carte de vizită scrie acum „Owner”,  povestea despre S.E.R.V.E. sau, mai pe larg,  Société Euro Roumaine de Vins d’Exception. El este unul dintre cei cinci moștenitori ai businessului din vin al familiei contelui De Poix, alături de sora sa, cât și de cei patru frați vitregi francezi. „Guy are patru copii, ai lui, mama are doi copii – noi ne-am întâlnit prima dată atunci, în 1994-1995, atunci când s-au întâlnit și ei și ne-am tot văzut de atunci: ei făceau vacanțele aici, noi acolo și ne-am  înțeles absolut natural, ne-am prietenit și am rămas așa, am fost foarte uniți, mai ales când l-am pierdut pe Guy.”

Guy Tyrel de Poix făcea parte dintr-o familie veche de vinificatori, cu origini nobile și care deține un domeniu în Corsica: „Venea dintr-o familie nobiliară, dar era un spirit liber – a fost la Woodstock în 1969, avea niște povești foarte interesante de acolo și de atunci cred că și-a dorit să își facă propria lui cramă. S-a gândit că Noua Zeelandă, Chile sunt un pic departe, motiv pentru care a venit în România, unde  a cunoscut-o pe mama mea, au căutat îndelung, apoi l-au găsit pe Aurel, care în 1994 făcuse o Fetească Neagră absolut extraordinară.” Contele s-a îndrăgostit de acest soi, iar restul este istorie: s-au hotărât să recreeze Feteasca Neagră și a durat 20 de ani să reproducă, sistematic, prin proceduri și cu ajutorul echipelor „ce le-a dat Dumnezeu atunci”.  În 2014 s-a bifat această misiune și au avut primul soi autentic românesc cu peste 90 de puncte Parker. Din păcate însă, fondatorul cramei nu a mai fost în viață să se bucure de acest succes: „Acolo s-a închis un ciclu și am intrat noi, generația nouă, în business – frații mei «franțuzești», cum le spun eu – în Corsica, eu cu sora mea aici și începem cumva să deschidem ciclul al doilea”. Acum, exploatează 60 de hectare, la Dealu Mare și Cogealac, însă vinifică doar Dealu Mare. S.E.R.V.E. cultivă în prezent „cam toate soiurile tradiționale”, fie că vorbim despre Cabernet sau Merlot când vorbim despre vinurile roșii, Sauvignon Blanc, albe, în ceea ce privește soiurile internaționale, cât și Feteasca Albă și câteva dintre tămâioase dacă vorbim despre soiurile românești. Ca game, au trei stiluri, cu mai multe etichete, cu denumiri mai ales în engleză, fiindcă se adresează unui public european. „Funcționăm ca un butic de export –  ne adresăm partenerilor pe care îi cunoaștem personal – scopul meu este ca și copiii mei să discute tot cu copiii lor.”

35% din producție merge la export, iar în principiu piețele principale de export sunt Belgia și Canada, fiind vorba mai ales piețe francofone cele pe care exportă,  având în vedere istoricul lor. Sora sa, care a început să se implice și ea în business, deschide acum piața pentru ei în Anglia.  În România sunt prezenți în toate canalele, fie că vorbim despre mari retaileri, magazine de specialitate, cât și HoReCa. Creșterea cea mai mare o au însă online și când vine vorba de magazinele de specialitate. Investiții recente? „În cramă în principiu, aceea a fost concentrarea principală, noi nu am investit deloc în marketing, sunt primii doi ani în care începem să comunicăm, din cauză că e nevoie, piața nu este saturată, dar aglomerată, mai ales când vine vorba de importurile românești – astfel că este nevoie să comunicăm ca să rămânem relevanți.” Mare parte din investiții au fost concentrate în glamping, în ecoturism. Au un proiect în mai multe faze, axat pe construcția unui „biosătuc”: „Vrem să facem simularea unui sat, din punct de vedere geografic, cu un centru al satului, în vie chiar, iar ceea ce vrem să promovăm este relația cu natura. Eu sunt din domeniul auto, dar m-a atras domeniul vinului fiindcă am realizat că tot universul este aici – de la cum se naște strugurele acela, până la cum vinifici și cum acționează drojdia în tot acest proces. Suntem încă în faza de proiect și construcție, dar scopul acesta este, să simulăm și modul acesta vechi al oamenilor de a se aduna – dar și partea aceasta de biologie, proiectul este un soi de celulă, cu generare de energie”.  O primă fază a proiectului va fi finalizată în această toamnă și va presupune realizarea a 10 corturi, ulterior, în următorii 4-5 ani, vor construi și domuri din polimeri. Până atunci, realizează evenimente practice, în care turiștii au posibilitatea să își asambleze propriul vin. Cifra de afaceri a S.E.R.V.E. fost de aproximativ 3 milioane de euro anul trecut, iar anul acesta previzionează o creștere de 10%.  „Noi suntem în situația de a fi îndeplinit viziunea pe termen lung a fondatorului – acum nu vrem să ne propunem altceva decât să fim cât se poate de autentici, în respectiva viziune – ce a făcut el a fost să se înrădăcineze foarte puternic în tradiție, dar să inoveze conform spiritului și sufletului lui.”

„Noi suntem în situația de a fi îndeplinit viziunea pe termen lung a fondatorului – acum nu vrem să ne propunem altceva decât să fim cât se poate de autentici, în respectiva viziune – ce a făcut el a fost să se înrădăcineze foarte puternic în tradiție, dar să inoveze conform spiritului și sufletului lui.”

Paul Badea, Owner,  S.E.R.V.E.

LVMH de România: Vintruvian Estates

Vintruvian Estates deține patru crame în România, una este în nordul dobrogei, la Sarica Niculițel, unde este produs brandul Caii de la Letea, a doua este Crama Histria, tot în Dobrogea, undeva mai la sud – la Cogealac, a treia este crama din Dealu Mare, Prince Matei, iar o a patra este o achiziție recentă, în Drăgășani: „Am cumpărat de la un italian o cramă care se numește Menini”.

Marius Iliev, CEO-ul companiei, spune însă că pentru ei este mai puțin importantă suprafața, 970 de hectare pe care le dețin acum, ci contează mai mult dispersia culturilor. „Nu suntem axați pe volume, ci pe vinuri premium, pentru noi este important unde sunt amplasate aceste suprafețe. Cea mai importantă este Sarica Niculițel, unde produc brandul Caii de la Letea – cel mai mare brand din punctul de vedere al volumelor. „În Dobrogea, noi suntem cunoscuți pentru soiul Aligoté, care este de fapt un soi internațional, iar noi suntem lideri mondiali în zona premium pe acest soi, vindem mai mult decât oricine altcineva vinuri premium din soiuri Aligote, care este din știința noastră cam singurul soi internațional în care România se plasează într-un loc important la nivel mondial, cum se întâmplă, de exemplu, cu unele vinuri franțuzești care se vând în Argentina – de exemplu, Malbecul”, detaliază Iliev.

Concentrarea lor este pe soiuri românești, în general: „Avem Feteasca Neagră ca soi important, iar în Dobrogea facem o Fetească total diferită față de cea făcută în Dealu Mare; în ultima vreme punem accentul pe un soi numit Băbeasca Neagră pentru Dobrogea – care a fost cândva cunoscută pentru acest soi. De asemenea, punem accentul pe Negrul de Drăgășani, cât și, un alt soi foarte specific acelei zone, Crâmpoșia selecționată – am făcut această achiziție pentru că acea cramă avea plantații cu aceste soiuri și avea o poziție importantă în piață cu acele soiuri.” Peste 90% din vinurile produse rămân în România, dar această situație este pe cale să se schimbe: „Vrem să se schimbe, acesta fiind și motivul prezenței noastre aici, cât și la multe evenimente care se organizează similare – pentru a impulsiona exportul de vinuri – și acest lucru începe prin a crea notorietate pentru vinurile românești – acel brand de țară pe care îl dorim cu toții, dar care deocamdată este în lucru”. Exportă până acum în Polonia, China, chiar și Malaysia, Belgia, Spania, Italia (indirect, prin revânzători).

Valoarea businessurilor cumulate este de aproximativ 20 de milioane de euro, în condițiile în care au început această activitate de la zero acum șapte ani: „La Sarica Niculițel am cumpărat o firmă care se afla aproape în insolvență și am continuat apoi să facem achiziții, am cumpărat Prince Matei  în 2019, de la Vinarte, am cumpărat acum trei săptămâni, o lună, încă două crame, crama Histria și crama Menini”. Marius Iliev nu dezvăluite valoarea tranzacțiilor recente, însă spune că acestea sunt de ordinul milioanelor de euro.

„În general, cam în orice piață poți să intri cu ajutorul prețului, vânzând la prețuri foarte mici, dar apoi este foarte greu să te repoziționezi – nu e totul să vinzi, ci să vinzi în segmentul care te interesează, ca să poți să construiești.”

Marius Iliev, CEO, Vintruvian Estates

„În primul rând, vrem să consolidăm toate aceste afaceri: am cumpărat de multe ori companii care aveau o poziție importantă, de exemplu viticola Sarica Niculițel, despre care noi am considerat că se află într-o zonă cu potențial foarte bun – avea o plantație care era într-o stare mai proastă și am început un proces investițional care înseamnă, în acești ani, peste 40 de milioane de euro. Tot acest program este în curs de a-și arăta efectele – multe dintre plantațiile pe care le-am făcut sunt încă pe rod.”

Pe de altă parte, adaugă el, strategia lor este să dezvolte branduri și, până când plantațiile ajung să rodească, mai au nevoie de încă câțiva ani.  În prezent, vând undeva la la 4 – 5 milioane de litri de vin pe an, nu totul în zona premium, dar și-au propus să crească această cantitate: „Sper să ne ducem doar în zona premium, la 7-8 milioane de sticle în următorii 4-5 ani. Desigur că, întotdeauna, când propui cantități mari de vin, ești obligat să produci și vinuri din alte categorii, dar ele sunt mai mult ca un efect colateral”. Cel mai vândut brand al lor este Caii de la Letea, iar din gamele Caii de la Letea, soiul Aligoté este cel mai popular: „Din păcate, businessul de vin este unul în care, dacă te grăbești, pierzi, adică pierzi calitate și atunci, când ai o strategie de premium, ultimul lucru pe care vrei să îl pierzi este imaginea de calitate, deci nu ne grăbim. Cred foarte mult în Băbeasca Neagră ca potențial, apoi în Negru de Drăgășani, Crâmpoșia, Fetească Albă, toate acestea sunt soiuri cu care avem planuri destul de importante. Aligotéul rămâne pentru că începem să avem cu acesta succes și la scală internațională”.

În ceea ce privește planurile de extindere, spune că pentru ei toate țările sunt importante, dar o țară care are potențial foarte mare este Statele Unite : „Am început deja să exportăm acolo – în general, începem pe zona HoReCa în Statele Unite – cu siguranță că la un moment dat vom începe și cu retailul, dar deocamdată avem un importator acolo”.

Au ajuns și în Bologna, unde sunt prezenți în rețeaua Carrefour și, de asemenea, în Kaufland și în alte rețele, dar prin intermediari, apoi, în Regatul Unit, unde încep acum o vânzare către un importator care va lucra aproape exclusiv pentru vinurile lor, momentan pentru HoReCa. „În general, cam în orice piață poți să intri cu ajutorul prețului, vânzând la prețuri foarte mici, dar apoi este foarte greu să te repoziționezi – nu e totul să vinzi, ci să vinzi în segmentul care te interesează, ca să poți să construiești.” Anul care a trecut a fost unul bun, cu creșteri spectaculoase și în continuare bune, dar se simte totuși o anumită lentoare: „Noi suntem cumva peste bugetul pe care l-am prevăzut, suntem o firmă căreia nu îi plac creșterile lente, până acum am reușit să creștem rapid. Nu sunt nemulțumit, dar simt că există această lentoare mai ales pe segmentul vinurilor entry level, unde vedem scădere a cererii: cred că motivul principal este o oarecare creștere a prețurilor”. Adaugă că toată industria s-a confruntat cu creșteri de costuri, care au reprezentat mult pentru consumatorul de entry level: „Pentru că nu ne concentrăm pe entry level, noi nu am crescut foarte mult prețurile, ci cu 7-8-10% la anumite produse, dar aud de la unii colegi că au scăderi, nu creșteri mai mici și că au crescut prețurile cu mult mai mult, cu 15%. Încă este o creștere, dar minusculă, pe premium suntem peste buget în momentul de față”.

L-am întrebat pe Marius Iliev dacă au o strategie similară cu a lui Louis Vuitton, care pare să cumpere companii aflate în dificultate: „Ei au cumpărat în general companii care aveau branduri foarte puternice, criteriul lor nu a fost neapărat să găsească o companie care să se găsească în dificultate financiară – au căutat ceva care să aibă valoare și pe care ei, prin rațiuni suplimentare, să o ducă mai departe și să o asocieze cu acest portofoliu de luxury brands pe care îl au. Acest lucru încercăm să îl facem și noi nefăcând achiziții doar de dragul de a crește numărul de hectare, ne uităm după potențialul de creștere al unei companii”.

Ambasadorul vinurilor românești peste hotare

Marinela Ardelean, international wine expert și ambasadorul programului Deschidem Vinul Românesc realizat de Carrefour, este unul dintre artizanii acestor întâlniri internaționale dintre producătorii români de vin și potențialii lor viitori clienți de peste hotare – la Roma,  la evenimentul de la ambasadă de pildă, era atât de implicată în rolul de liant între producătorii români de vin și invitații evenimentului încât am realizat interviul cu ea ulterior, în scris. Autoare a „The Wine Book of Romania”, ea vorbește de potențialul vinului de peste un deceniu – în 2016, de pildă, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin, spunea că se așteaptă ca în 2036 România să fie în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franța și Italia, atunci când vine vorba de excelență.

Cum stau lucrurile acum? „Primii pași sunt cei mai grei, dar începem să-i facem. Am avut câteva evenimente internaționale deja, la New York, la Mundus Vini, la Milano, iar acum am încheiat al doilea eveniment de la Roma. Înainte să alergăm, învățăm să mergem, iar pentru asta trebuie să învățăm să stăm în picioare. În această metaforă, aș spune că suntem în punctul în care învățăm să stăm în picioare. Mai cu sprijin, mai fără, ne aventurăm spre primii pași”, a răspuns ea de această dată. Din păcate, observă Ardelean, primul obiectiv de pe traseul consacrării vinului românesc este ca lumea să afle că facem vin, un fapt uitat în ultimele (destul de multe) decenii. „Medaliile de la concursurile internaționale și evenimentele de genul celui petrecut pe 5 mai la Ambasada României la Roma au fost de natură să îi informeze pe oameni că România face vin, ba chiar vin bun. Nu toți au aflat, încă, dar ne apropiem de acea masă critică necesară pentru a organiza evenimente mai mari, pentru a atrage consumatorii de zi cu zi și pentru a avea adresabilitate într-o campanie coerentă. Pentru că nu poți anunța în magazine și restaurante un lucru despre care lumea nu știe că există.”

Evenimentul de la Ambasada României din Italia a fost organizat în contextul în care Excelența Sa doamna Gabriela Dancău a înțeles ce tezaur reprezintă vinul românesc, ce potențial are și cum ar putea fi folosit ca brand de țară. „Este pentru prima dată când se organizează un eveniment de degustare de vinuri în ambasada României în Italia, iar dacă noi am avut succes aici, în țara care își dispută de decenii cu Franța locul de cel mai mare producător de vin din lume, atunci vă puteți imagina ce impact am putea avea în țările care nu produc vin… Scopul, așa cum am precizat mai devreme, este de a crește notorietatea vinului românesc în rândul factorilor de decizie – antreprenori HoReCa, diplomați, jurnaliști și personalități formatoare de opinie.”

„Medaliile de la concursurile internaționale și evenimentele de genul celui petrecut pe 5 mai la Ambasada României la Roma au fost de natură să îi informeze pe oameni că România face vin, ba chiar vin bun. Nu toți au aflat, încă, dar ne apropiem de acea masă critică necesară pentru a organiza evenimente mai mari, pentru a atrage consumatorii de zi cu zi și pentru a avea adresabilitate într-o campanie coerentă. Pentru că nu poți anunța în magazine și restaurante un lucru despre care lumea nu știe că există.”

Marinela Ardelean, international wine expert, Ambasador al programului Deschidem Vinul Românesc

În ceea ce privește rezultatele programului Deschidem Vinul Românesc (DVR), primul program național dedicat producătorilor și consumatorilor, printre acestea se numără atenuarea efectelor pandemiei: „Fără DVR, pandemia ar fi fost mult mai dificilă, până la câteva potențiale scenarii potențial dezastruoase. Au fost companii care, în condițiile în care restaurantele și barurile au fost închise, au pierdut 60-80% din vânzări. Dar DVR este mai mult de atât, cred că cel mai bine se vede în secțiunea Exclusiv, unde nu există decât vinuri oferite de fiecare producător în exclusivitate pentru acest program. În acele vinuri se simt și pasiunea pentru vin, și dragostea față de loc, de terroir, și încrederea că acest program poate reprezenta acel vin”.

Ce urmează?

Din punctul de vedere al Marinelei Ardelean, cu ajutorul companiilor specializate în tehnologii moderne, al băncilor și al fondurilor europene, cramele din România întrunesc, în cea mai mare parte, standardele internaționale de producție – de la igienă la vase de fermentare, la clădiri și la managementul podgoriilor. „Următorul pas este investiția în turismul vinicol, care a început să se dezvolte, dar este departe de a acoperi nevoile consumatorilor. Pensiuni, hoteluri, spații de degustare, somelieri sau oameni care să spună povestea vinului, infrastructură pentru un acces rezonabil ca timp și efort… Aici va mai dura o vreme, dar cred că producătorii știu deja că este o investiție necesară.”

Marilena Ardelean observă că nume grele din Bordeaux până în Napa Valley vând 60%-80% din producție turiștilor care vizitează crama, iar cifra lor de afaceri se dublează din turism, dintr-un serviciu adăugat vinului. Din punctul ei de vedere, nu există țări cu mai multă tradiție, există țări cu mai puține probleme, la nivel istoric: „Facem vin din același timp cu romanii, poate și cu grecii, deși este un pic neclar, ne devansează istoric Georgia și Armenia, dar nu oricum, ci cu mii de ani. Dar vinul de atunci nu are mare legătură cu vinul de acum, s-au schimbat gusturile, atitudinile, cunoștințele, astăzi vorbim în termeni de fizică, biochimie, ADN, măsurăm acizi, histamine, proteine, nu mai seamănă cu procesele de acum mii de ani, de încercare și eroare. Vinul românesc merită iubit pentru că ne poartă sufletul oriunde în lume. Românii sunt iubitori, calzi, ospitalieri, vor mereu să împartă tot ce au mai bun, să își «omenească» oaspetele, și cred că această expresie spune totul”.

Iar când vine vorba despre propriul mod în care a descoperit vinul – aceasta este o poveste care a început în Italia: „Eu am avut șansa să descopăr vinul în Italia, după ce m-am stabilit aici și, provenind dintr-o zonă de horincă, din Maramureș, nu avusesem prea mult contact cu această cultură a paharului de vin de la masă, a asocierii de gusturi… Și, după o vreme, am văzut cum începe să crească vinul românesc, cum apar sticle demne de a fi așezate lângă suratele lor italiene, într-o competiție corectă de preț și calitate. Doar că vinul înseamnă mult mai mult decât preț și calitate sau raportul dintre acestea. Cred că sufletul pe care îl simți în vinul românesc seamănă cu cel pe care îl simți în vinul italian. Este o înfrățire, o îngemănare dincolo de cuvinte.”