3-4 ani de dobânzi negative pentru cei care își țin banii la bancă: după câțiva ani de pauză, Isărescu vrea din nou stimularea economisirii prin creșterea dobânzilor bancare, dar problema este că băncile sunt cu dobânzile la depozite cu mult sub inflație și nici nu vor crește ratele așa de repede/mult

În comunicatul oficial de miercuri, 9 februarie 2022, prin care a anunțat creșterea dobânzii de referință de la 2 la 2,5% și a dobânzii Lombard la care se împrumută băncile de la 3 la 3,5%, BNR a menționat:

“Deciziile CA ale BNR urmăresc ancorarea anicipațiilor inflaționiste pe termen mediu, precum și stimularea economisirii prin creșterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5%, plus/minus 1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile în contextul procesului de consolidare fiscală”.

BNR prognozează o rată a inflației pentru acest an de 9,6%, cu un maxim de două cifre în aprilie, după care ar urma o scădere din toamnă, dacă piața de energie se va calma iar prețurile vor scădea.

La această inflație dobânzile la depozitele bancare sunt real negative cu mult.

Spre exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare de pe piață, are o dobândă la 12 luni de 1,9% pe an, la 24 de luni de 2,1%, iar la 36 de luni de 2,3%.

BCR,a doua bancă de pe piață, are la 12 luni o dobândă de 1,6%, asta dacă clientul își încasează salariul prin bancă, iar la 24 de luni de 1,95%.

BRD, a treia bancă de pe piață, are la 12 luni o dobândă de 1,05%, iar la 24 de luni o dobândă de 1,25%.

CEC Bank, a șaptea bancă de pe piață și una dintre principlele bănci care atrage economiile populației, are o dobândă de 3,1% pe 12 luni, 3,35% pe 24 de luni și 3,5% pe 36 de luni.

Probabil că sunt bănci mai mici care au dobânzi mai mari la depozite, dar sumele atrase de la populație sunt reduse.

La aceste dobânzi, cei care își țin banii la bancă în lei, dar și în euro, s-au trezit cu dobânzi real negative începând cu a doua parte a anului trecut, atunci când inflația a început să crească accelerat și foarte mult.

Cineva care are un depozit pe un an de 3,1% la o inflație de 9,6%, are o pierdere de 6,5%. Practic, câștigul obținut în doi ani anteriori este spulberat de inflație.

Dacă cineva are un depozit de 1,05% la o inflație de 9,6%, are o pierdere în valoare reală de nu mai puțin de 8,45%.

Ministerul Finanțelor are dobânzi mai bune la titlurile de stat Tezaur: la un an dobânzile sunt de 4,5%, la trei ani de 5%, iar la cinci ani de 5,35%. Chiar și la aceste dobânzi, cu mult peste dobânzile bancare la depozite, rezultatul este negativ pentru cei care apelează la această formă de economisire.

Demersul Ministerului de Finanțe de a oferi dobânzi mai mari populației la vânzarea de titluri de stat este lăudabil, dar sumele atrase încă nu pot ataca depozitele bancare. Anul trecut, 114.000 de români au cumpărat titluri Tezaur în valoare de 5 miliarde de lei.

La finalul anului trecut, depozitele bancare în lei ale populației au fost de 165 de miliarde de lei, în creștere cu 9%, adică o creștere de 15 miliarde de lei. Chiar în condițiile în care dobânzile au fost extrem de mici, real negative. Populația a economisit anul trecut mai mult în valută, unde creșterea a fost de 12,9%, soldul depozitelor în valută fiind echivalentul a 118,8 miliarde de lei.

Băncile, în special cele mari (top 10 bănci dețin 82% din activele bancare și probabil 85% din totalitatea depozitelor bancare), au exces de lichiditate, având în vedere că soldul creditelor este cu mult sub soldul depozitelor atrase atât de la populație, cât și de la companii. Spre exemplu, creditele acordate populației în lei au crescut anul trecut cu 15,3%, peste creșterea depozitelor, dar sunt la 136 de miliarde de lei, versus depozite de 165 de miliarde de lei.

Situația este “dramatică” pe componenta de valută: creditele în valută acordate populației au coborât la echivalentul a 27,5 miliarde de lei, în timp ce depozitele în valută sunt de 118,8 miliarde de lei, adică băncile au un exces de 91 de miliarde de lei, echivalent în valută. Tocmai de aceea sunt bănci care nu mai oferă clienților români depozite în euro, sau dacă au această formă de economisire, dobânzile sunt “zero”. Spre exemplu, Banca Transilvania oferă la un an o dobândă la euro de 0,01%, iar la doi ani de 0,05%.

În încercarea de a prelua din nou controlul inflației care pur și simplu a explodat peste tot în lume, depășind toate previziunile, BNR dar și celelalte bănci centrale sunt nevoite să majoreze dobânzile, într-un context în care economiile încă nu și-au revenit după criza Covid.

Băncile centrale nu au apăsat pedala pe accelerație pentru creșterea dobânzilor ca să nu afecteze revenirea economică.

La București BNR ar fi majorat mai mult dobânzile și mai repede, dar a încercat să protejeze economia în trimestrul patru, care a dat semne de reducere a creșterii cu impact asupra businessului și a consumului.

Dacă inflația se va menține la aceste niveluri ridicate mai mult timp, așa cum cred analiștii, economiile celor care își țin banii la bancă vor fi practic spulberate.

Băncile nu au cum să țină pasul cu inflația (spre exemplu în SUA, la o inflație de 7%, în cel mai bun caz dobânda de referință a Fed va crește la 1%), așa că dobânzile real negative vor persista.

Până anul trecut, dobânda real negativă era mai mică: spre exemplu, la o inflație de sub 2% în Europa, dobânda la Banca Centrală Europeană era de minus 0,5%, rezultând o dobândă real negativă de 2,5%. La o inflație de 5% în Europa, dobânda real negativă a urcat la 5,5%. La București, analiștii cred că BNR va ajunge cu dobânda de referință la 3,5-4%, în condițiile unei inflații de 7-11%.

Problema este ce se va întâmpla în 2023, când BNR prognozează o reducere a inflației spre 3,5%, asta într-un caz fericit. Băncile nu vor crește dobânzile la depozite pentru că nu au niciun interes, pentru că au lichiditate suficientă și pentru că dobânda la care pot să se împrumute la BNR (acum este de 3,5%) este cu mult sub inflație.

Creditele sunt legate de ROBOR pentru companii, la care se adaugă marja băncii. ROBOR-ul a urcat acum la 3,59% și se îndreaptă spre 4%.

Pentru persoanele fizice dobânzile de referință sunt IRCC și ROBOR. La IRCC există acest decalaj de 6 luni în urmă, care ține IRCC-ul jos (acum este de 1,17%, nivel de referință pentru primul trimestru din acest an).

Deși ROBOR-ul a crescut substanțial (spre exemplu, față de acum un an creșterea este de aproape 250%), dobânzile efective de tranzacționare de pe piața interbancară sunt mai mici, așa că IRCC-ul, care se calculează pe baza tranzacțiilor efectuate, nu va ajunge la același nivel ca ROBOR-ul.

ROBOR este mai mult o dobândă de viitor, care urmărește inflația și alte evenimente, și oricum băncile tranzacționează prea puțin între ele la aceste cotații.

Populația își poate proteja prea puțin economiile de această inflație întrucât dobânzile de la bancă și dobânzile de la titlurile de stat nu vor crește la nivelul inflației. Problema este că și la euro dobânzile sunt real negative.

Dacă îți ții banii în euro, te poți proteja de o creștere a cursului valutar leu/euro.

Dar dacă creștea cursului valutar este sub dobânda bancară la lei, cei care au depozite în euro pierd.

Oricum ar fi, cei care au depozitele bancare în lei și în euro în această perioadă, care va ține mai mult decât așteptările, pierd din valoarea banilor.