2015, anul agoniei pentru cei care au fost atrași de mirajul francului elvețian
2006 a fost anul în care s-a dat startul revoluției creditelor ipotecare în franci elvețieni în România. În 2008 a fost atins apogeul. 2015 se conturează a fi anul agoniei pentru cei care au fost atrași de mirajul francului ieftin și de avantajul dobânzilor mici.
Bancherii au văzut împrumuturile în franci elvețieni ca o supapă de creștere a creditării, mai ales pe segmentul ipotecar, și au decis să lanseze în piață această soluție de finanțare ieftină folosită încă de la începutul anilor 2000 în Europa Centrală. Maghiarii de la OTP Bank au fost primii care au importat soluția creditelor în franci pe plan local, utilizând această alternativă ca instrument de marketing pentru a-și face mai mult loc pe piață. Iar ceea ce părea la început o tactică de marketing s-a dovedit a fi ulterior una dintre cele mai puternice strategii de atragere a clienților persoane fizice, pentru toate tipurile de credite.
Francul elvețian a dat destul de repede lovitura pe piața creditului, împrumuturile în această valută exotică devenind repede o modă. De trendul pozitiv au profitat Volksbank, OTP Bank, Raiffeisen, Piraeus și Banca Românească, acestea fiind băncile care au vândut cele mai multe credite în franci elvețieni între 2006 și 2008. Diferența de cost față de finanțările în euro era încă semnificativă, așa încât băncile au preferat să exploateze această soluție cât timp a rentat.
Românii au fost atrași de magia francilor elvețieni văzând că își permit să împrumute sume mai mari datorită dobânzilor foarte mici, cursul fiind atunci în jurul a 2,2-2,3 lei/franc. De cele mai multe ori însă, dobânzile mici erau doar promoționale, fixe pentru primul an, după care deveneau variabile. În cele din urmă, clienții care au mizat pe această valută au fost loviți din două părți, și de creșterea dobânzii, și de ascensiunea cursului.
Circa 10% din creditul de retail a ajuns să fie în franci elvețieni, dobânzile mai mici față de euro acționând ca un magnet mai ales în perioada 2007-2008. La sfârșitul anului 2008, soldul creditelor în franci elevețieni pentru populație ajunsese la un vârf de circa 12 miliarde de lei (echivalentul a 4,6 miliarde de franci) plecând practic de la zero în 2005. După apogeul din 2008, vânzările de credite în franci au fost blocate, multe bănci eliminând acest produs din ofertă.
Clienții băncilor cu credite în franci au asistat la o tendință de creștere a cursului în anii de criză, tendință care a devenit din ce în ce mai accelerată, resimțind astfel materializarea riscului de curs de schimb multă vreme ignorat. Românii s-au văzut nevoiți să plătească rate tot mai mari din cauza creșterii cursului la maxime istorice.
La un deceniu de la lansarea acestei soluții de finanțare, creditele în franci acordate în trecut au ajuns în suferință. Clienții care s-au lăsat atrași în anii trecuți de mirajul dobânzilor nominale reduse afișate de bănci simt acum din plin cât de usturător poate fi riscul de curs valutar.
Românii care au credite în franci elvețieni au devenit foarte vulnerabili în fața aprecierii monedei elvețiene după ce, pe data de 15 ianuarie, Banca Națională a Elveției a renunțat la cursul de schimb franc – euro menținut de-a lungul celor trei ani anteriori, de 1,2 CHF pentru un euro. De atunci, francul elvețian s-a apreciat semnificativ față de euro și, în consecință, față de leu, de la 3,74 lei/franc, în 14 ianuarie, la circa 4,5 lei/franc, cursul crescând cu aproximativ 20%.
