20 de ani de dezvoltări rezidențiale... și o viziune pentru următorii 20

„Imobiliarele mi-au plăcut dintotdeauna și îmi plac din ce în ce mai mult”, spune Ionuț Negoiță, Founder & CEO al HILS Development. Pentru că sunt un domeniu concret, palpabil, îi place să vadă construcțiile când se ridică și apoi că există. A livrat până acum peste 12.000 de locuințe construite în Capitală, în nord, sud și est, iar acum face, din nou, pasul spre Pipera. Compania pe care o conduce tocmai a lansat HILS Nord, proiectul ce va marca revenirea în zona de nord a Bucureștiului, la 20 de ani de la primele dezvoltări imobiliare. Ionuț Negoiță povestește cum a ajuns la un ritm de 1.000 de locuințe construite pe an, care sunt experiențele pe care le-a acumulat în parcursul său anteprenorial care l-au purtat prin producție, comerț, hotelărie, presă și fotbal, care sunt dificultățile cu care s-a confruntat, lecțiile învățate, dar și cum vor crește prețurile în imobiliare.

Cumpătat și degajat, în sala de ședințe cu pereți de sticlă de la etajul cinci din HILS Business Center de unde se văd proiectele dezvoltate de companie în zona Pallady, Ionuț Negoiță povestește despre parcursul său antreprenorial și cum a ajuns să construiască HILS Development. Lansată în 2018, compania are un portofoliul cumulat cu spații ocupate de peste 9.000 de locuitori și o proiecție de circa 24.000 după finalizarea proiectelor în curs de dezvoltare. Previziunile pentru anul în curs vizează un plus contabil de 10% față de anul trecut, iar antecontractele semnate au ajuns la un nivel record.

Cum a început povestea? Era în 1991, la mai puțin de doi ani de la Revoluție, când în România nu se întâmplau prea multe lucruri bune, își amintește antreprenorul. „Era totul gri, trist și bineînțeles străinătatea a fost dintotdeauna pentru noi românii un vis care ne doream să devină realitate. Până în Revoluție foarte puțini au reușit să plece, cu riscuri foarte mari; apoi, o vreme, plecările au fost mai ușoare în ce privește ieșirea din țară, dar au fost diverse probleme, de aceea relativ repede s-au închis granițele și s-au reintrodus vizele.” La 17 ani, împreună cu fratele său care avea 19 ani, a plecat în Iugoslavia, unde nu era nevoie de viză, mai exact la Belgrad și căutau de muncă. Știau pe cineva, aveau o adresă, un contact. „Erau români care lucrau, și povesteau că se câștiga mult mai bine decât în România, erau mult mai dezvoltați decât noi – unde bătea vântul prin magazine.” Acolo era prosperitate, nivelul de trai era apropiat de cel din Occident; timp de șase luni a lucrat în construcții, la zidărie și betoane, și, povestește el, a fost o experiență utilă. Totuși, adaugă Ionuț Negoiță, acela nu a fost primul contact cu munca, în familia, care avea o mică fabrică de cărămizi, fiind obișnuit să muncească. Dar a fost prima oară când a fost implicat în ridicarea unei case de la zero, iar despre această experiență spune că a fost „foarte OK”.

Își amintește că la 17 ani, când a plecat din țară, nu avea prea multe planuri, „voiam doar să doar să plecăm, eram dornici de a călători, de a vedea cum stau lucrurile, de a atinge realitățile străinătății cu mâna.” Dar n-a avut niciodată vreun gând de a rămâne în străinătate, ci ideea a fost mereu să capete experiență, să acumuleze capital cu care să se întoarcă în țară, „să facem lucruri aici. În primul rând, pentru că era la noi acasă, dar eram convins că și România trebuie să evolueze. Nivelul țării era foarte jos și trebuia să se construiască. Cu toții eram cu gândul la democrație, la capitalism, la a face afaceri proprii. Dar, mai ales, vedeam străini care au venit prin România și se descurcau destul de bine cu mici afaceri – buticuri, schimb valutar.” Acești mici antreprenori străini, observă Ionuț Negoiță, nu aveau neapărat mult capital, dar îi avantaja mentalitatea diferită, de comercianți, de a încerca afaceri.

Or tocmai în sfera curajului antreprenorial, lucru rar în rândul românilor după Revoluție, celor doi frați le-a oferit un avantaj experiența proprie, din familie, care avea de pe vremea comunismului o făbricuță de cărămidă. „Am avut o pornire și curajul și de a face business.”

Ansamblurile dezvoltate de HILS Develompent sunt construite cu standarde ce includ fațade ventilate, soluții HVAC eficiente (inclusiv pompe de căldură), design interior optimizat, zone verzi și facilități la nivel de cartier (loc de joacă, retail de proximitate, servicii). Compania susține ideea de oraș, cu infrastructură și servicii integrate, astfel încât rezidenții să petreacă mai puțin timp pierdut în trafic.

Cererea se concentrează pe locuințe de 2–3 camere, conectivitate bună, facilități în ansamblu, costuri de operare reduse. În estul orașului, prețul/mp a crescut puternic în ultimii ani, randamentele pentru investitori depășesc 7%, iar viteza de vânzare rămâne constantă.

Un rol important în parcursul anterprenorului a fost experiența din Franța, unde a muncit vreme de doi ani, începând cu 1993. „Am lucrat la amenajări interioare și a fost o experiență mult peste cea din Iugoslavia, în sensul că mentalitatea era diferită. Franța este o țară mai dezvoltată, totul era mult mai bine organizat. Am avut mult mai multe de învățat; și câștigul erau mult mai bun, dar eu mereu am spus și am rămas la aceeași părere: banii pe care i-am strâns, și i-am folosit ca să începem businessurile, reprezintă un câștig mai mic prin comparație cu mentalitatea pe care am căpătat-o acolo. Am înțeles capitalismul, ne-am dat seama că orice lucru are un preț.” Și asta în condițiile în care cei mai mulți români credeau că după căderea comunismului automat vor ajunge la salarii de mii de mărci. „Ne-am dat seama că trebuie să meriți acei bani. Ca să poți câștiga mai mult trebuie să produci pe măsură, salariile sau sumele mari de bani nu vin așa, pur și simplu. Asta a fost foarte important: însușirea ideei că e necesar să găsești soluții, să fii pragmatic, eficient, ideea de a avea producție bună pentru ca veniturile să fie mai mari.”

Drumul până la domeniul rezidențial și șocul crizei

Prin prisma experienței din construcții, alegerea domeniului imobiliar părea un pas firesc pentru a dezvolta o afacere. Dar nu a fost primul în terenul antreprenoriatului, la întoarcerea în țară. „Având o experiență în producția de cărămidă, ai noștri ne-au trimis să învățăm să facem teracotă, pentru că pe atunci pentru încălzire erau folosite sobele de cărămidă sau teracotă. Iar când m-am întors în țară am făcut o făbricuță de teracotă. A fost primul impuls, pentru că știam domeniul. Apoi am încercat mai mult de atât.”

O altă idee anteprenorială s-a legat de o experiență de muncă în Belgia, când a cunoscut pe cineva care făcea import de mochetă și câștiga bine. Astfel, a ajuns să cocheteze cu ideea de a face comerț sau a produce mobilă, dar prima variantă a fost câștigătoare pentru că i s-a părut mult mai simplu comerțul. A dezvoltat rețeaua de magazine Proconfort, la nivel național, și, își amintește Ionuț Negoiță, au fost săptămâni în care aducea 7-8 tituri de marfă, pe final de an, când oamenii făceau schimbări în locuințe, pentru sărbători. „Ajunsesem la un volum destul de mare, dar la un moment dat acest business <a rămas mic> și am revenit la partea de construcții. Totdeauna hotelurile mi s-au părut ceva wow! – locuri frumoase în care să stai, să lucrezi. Am găsit un teren la preț bun lângă aeroport; văzusem în străinătate mai peste tot hoteluri plasate lângă aeroport.” Astfel, a început construcția primului hotel la Otopeni, în 2000. Relativ repede a demarat construcția celui de-al doilea hotel în centrul Capitalei, pe strada Traian.

Apoi, își amintește Ionuț Negoiță, a început să ia avânt și partea de rezidențial: „au apărut cartiere, zone de case, bloculețe. Făcusem o structură de a construi și a apărut o oportunitate în Pipera, un teren de șapte hectare, unde am făcut primul proiect rezidențial în 2005. Au urmat în 2007 câteva blocuri, iar apoi, în paralel alte blocuri în Popești (sudul Capitalei – n.red.) și am intrat destul de în forță pe zona de construcții rezidențiale.” Astfel, până în criza din 2008 construise deja, estimează el, 3.000-3.500 de locuințe. „Totul era bine, frumos, mergea doar în sus, lumea era extaziată, creșteau veniturile. Prețurile la terenuri ajunseseră la niveluri SF. Terminasem și Rin Grand Hotel, cu 1.450 de camere, îl pusesem la treabă – în 2007 a avut loc summitul NATO și atunci hotelul a fost plin. Dar a venit criza în care «s-a rupt filmul» peste noapte. S-a oprit muzica la petrecere. Atunci a fost foarte complicat, ne-a prins cu 34 de milioane de euro datorii. A trebuit să găsim soluții în a ne echilibra, de a depăși momentul pentru că creditele erau credite, ba chiar unele bănci au ridicat dobânzile.”

Erau businessuri în care veniturile au scăzut la o treime, profiturile au dispărut, povestește Ionuț Negoiță. „Practic s-a schimbat paradigma foarte radical și abrupt. A trebui rapid să găsim soluții de criză și să depășim momentul. Mulți au clacat, o greșeală pe care au făcut-o mulți a fost să creadă – așa cum am crezut și noi – că e o chestiune de un an, doi și lucrurile vor reveni la normal.” Or amânarea deciziilor radicale de tăiere de costuri, de adaptare la o criză profundă, nu a făcut decât să adâncească problemele. „Când o barcă e în pericol să se scufunde, trebuie să arunci peste bord. E greu să arunci peste bord lucruri, unele chiar utile, dar necesar ca să poți supraviețui, să rămâi pe linia de plutire. A fost o experiență pe care n-am s-o uit niciodată. Ne-a prins foarte bine. Acum tot așteptăm o criză – nu ne-o dorim, dar nu prea a venit. Doar adieri de vânt, în niciun caz furtună. Înainte de pandemie se cam închidea un ciclu economic, care durează 8-10 ani. Dar nu prea a fost așa; lucrurile au mers bine. Și economia este acum mai matură, mai sănătoasă decât a fost anterior.”

Ionuț Negoiță, Founder & CEO, HILS Development: „Piața este în creștere și va mai fi, poate încă zece ani. Dacă acum prețul pe metru pătrat este de 2.000 de euro, poate nu se va ajunge la 4.000, dar cu siguranță va ajunge la 3.000-3.500 de euro mp.”

Cu ani în urmă, observă antreprenorul, era mult entuziasm, dar nu și maturitate. Iar cei care au depășit momentul și au trecut prin criză au ieșit mult mai puternici; piața s-a curățat de speculanți și oportuniști. Dar criza din 2008 a fost și cel mai greu moment din parcursul său anteprenorial, spune Ionuț Negoiță. Care sunt principalele învățăminte pe care le-a tras? „În primul rând să te bazezi pe tine, adică să te capitalizezi și să fii prudent, dar în același timp să nu-ți tai aripile cu prudență exagerată. Să zburăm, dar cu atenție. Și trebuie să recunosc că a fost o experiență foarte proastă în relația cu băncile. E: o vorbă banca îți oferă umbrela când e soare, dar când plouă ți-o ia.” De aceea, a mizat pe diminuarea procentului de îndatorare și, pe cât posibil, pe reinvestirea profiturile. „Bineînțeles, am încercat ca și profiturile să fie cât mai bune, ca să avem cum să ne consolidăm.” Acum, gradul de îndatorare al firmei se plasează la 2-3% și ar putea fi chiar și zero, spune antreprenorul, care adaugă că folosește aceste linii de finanțare pentru capital de lucru.

Un domeniu extraordinar

În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat, Ionuț Negoiță spune că niciodată n-a vrut să renunțe la imobiliare. „Mi-au plăcut dintotdeauna și îmi plac din ce în ce mai mult. Mi se par un domeniu extraordinar. Pe lângă faptul că vezi ceva concret, pleci de la zero sau și vezi permanent cum progresează. De exemplu o zonă cum a fost aici (și face un gest cu mâna arătând priveliștea de pe geam – n.red.), o fabrică de hârtie, o vechitură pe care a trebuit s-o demolăm, și am transformat locul. Când construcția prinde contur, zi de zi, ai o satisfacție. Și ulterior, că există. Față de alte domenii – ca bursa, IT – care sunt ca aburul. Așa percep eu lucrurile, am fost totdeauna pragmatic și mi-au plăcut lucrurile concrete, palpabile. Construcțiile și hotelurile mi se par lucruri adevărate.”

Din cele trei hoteluri construite, antreprenorul mai operează acum locația de la Otopeni și Water Parkul amplasat în proximitate, celelalte două hoteluri (Rin Grand și Rin Central) fiind transformate în apartamente. În hotelărie au crescut, explică el, foarte mult și foarte repede costurile cu forța de muncă și cu energia. În schimb prețurile nu s-au modificat pe măsură „și s-a apropiat poate chiar riscul de a trece pe roșu. Și atunci am zis că n-are rost. În plus, a apărut fenomenul airbnb și Booking, care nu au mari costuri de operare și au nevoie de numai trei autorizări. Or un hotel are nevoie vreo 20 de autorizări și oameni care să lucreze 7/7, 24/24, cu salarii și taxe și destul de mari. Dar cu doi-trei oameni, în regim airbnb, pot fi operate 10-20 de spații.” Clienții de cinci stele sunt interesați de un pachet de servicii, dar foarte mulți se uită la buget. „Și a trebuit să ne reinventăm. O transformare nu e deloc ușoară. Una e să gândești de la început un lucru pe o direcție și alta să adaptezi traseul. Dar am luat ca atare situația, am trecut-o la capitolul experiență, și mergem mai departe.”

Firma s-a rebranduit, a fost un nou start și, povestește Ionuț Negoiță, a revaluat tot parcursul din business, cu toate experiențele, a făcut un studiu de piață, și a ajuns la concluzia că piața, lumea evoluează. „Am venit la zi cu ceea ce făceam în segmentul rezidențial, am eficientizat.” Își amintește că la debutul crizei avea în Popești, în partea de sud a Capitalei, 14 blocuri dintre care doar două erau finalizate, restul fiind ridicate, în stadiul „la roșu”, și nefinațate. Blocurile neterminate a trebuit să fie recompartimentate, regândite, pentru că erau proiectate pentru cererea din perioada de entuziasm, când aveau căutare spații mai mari, dar în 2008 piața s-a schimbat radical. „Bineînțeles că toată lumea vrea apartamente spațioase, cât mai frumoase. Dar se pune întrebarea: Care e bugetul? Pe de altă parte, și dacă sunt bani, de ce să dai 100.000 de euro pe un apartament cu două camere, puțin mai mare, în loc să dai 70.000 pe unul bine compartimentat și bine gândit. A trebuit să regândim toată povestea și să facem locuințe cât mai eficiente, cât mai bine organizate, dar în același timp fără a ajunge la extrema de a fi prea mici. Se poate crea strictul necesar în 44 mp, față de 60 mp, iar diferența de preț este de 30.000 euro. De aceea e foarte important cum este gândit un proiect.”

Ionuț Negoiță, Founder & CEO, HILS Development: „Când construcția prinde contur, zi de zi, ai o satisfacție. Și ulterior, că există. Față de alte domenii – ca bursa, IT – care sunt ca aburul. Așa percep eu lucrurile, am fost totdeauna pragmatic și mi-au plăcut lucrurile concrete, palpabile. Construcțiile și hotelurile mi se par lucruri adevărate.”

Reconfigurarea a durat mai bine de un an. „Am întors proiectul pe toate părțile și a ieșit un produs foarte competitiv, ce a avut și mai are succes. Încercăm să învățăm în fiecare zi și să păstrăm ce bun, să îmbunătățim ce e de îmbunătățit.”

Fiind plasate lângă metrou, în proiectele din zona Pallady, cererea de închiriere pentru locuințe e mare, iar cel mai bun randament îl au garsonierele, care au căutare mai ales în rândul tinerilor – fie studenți sau la început de carieră. „O persoană, maxim două, pot sta într-o garsonieră destul de bine. Spațiile s-au cumpărat bine, și la momentul respectiv nu erau limitări ale suprafețelor. Le-am făcut destul de eficiente, dar pe parcurs a apărut legea locuinței care impune un minim de suprafață de 37 mp utili, care înseamnă foarte mult pentru o garsonieră. Nu știu dacă există o țară europeană – nici cele bogate – care să impună niște suprafețe așa mari. Unele nu țin cont deloc, te lasă să faci cum îți cere piața.” Garsonierilele sunt unitățile care au avut cea mai mare cerere și, spune Ionuț Negoiță, multe au fost cumpărate de către mici investitori care le-au mobilat, și le-au închiriat.

Schimbări de-a lungul anilor

Ce nu s-a schimbat este că toată lumea vrea un preț bun. „Venim după comunism, când mai toți doreau totul gratis, neavând mentalitatea de a plăti pentru servicii. Ce s-a schimbat foarte mult? La fel ca în multe domenii, lumea s-a maturizat, a căpătat experiență, a devenit mult mai atentă, mai selectivă la ce cumpără și în același timp și oferta a devenit foarte sau mult mai complexă. Unele persoane și-au luat credit pe 30 de ani, ceea ce înseamnă o bună bucată din viață. Clienții sunt mult mai informați și mai exigenți față de acum 20 de ani.”

Ionuț Negoiță afirmă că pentru proiectele dezvoltate a încercat, pe cât posibil, să atragă mai multe tipologii de clienți. Și punctează că vânzările au fost realizate chiar și în perioada în care băncile nu dădeau finanțări pentru achiziții de locuințe, pentru că a inventat conceptul de rate la dezvoltator, care presupun un avans de 30%, diferența fiind plătită pe parcursul a șapte ani. „Acolo ne-a fost salvarea. Primeam cei 30% la momentul în care clădirea era ridicată, cu banii încasați făceam finisajele și lună de lună primeam niște bani pe care ne bazam.” În portofoliul de clienți se regăsesc clienți finali, mici investitori, și, mai nou, investitori mai mari.

HILS Development a consolidat parteneriate strategice cu investitori instituționali. Compania a încheiat o tranzacție cu Meta Estate Trust, prin vânzarea a 27 de apartamente din proiectele HILS Republica, HILS Titanium și HILS Sunrise, în valoare totală de 2,7 milioane de euro. Noile unități, aflate în prezent în stadiul de construcție, vor deveni parte dintr-o comunitate în plină expansiune în estul Capitalei, în Sectorul 3. Compania a semnat un alt contract cu Hubix Investment pentru achiziția a 50 de apartamente în cadrul proiectului HILS Sunrise, incluzând garsoniere, apartamente cu două și trei camere.

Un randament de 12%, „nu e deloc rău”

Când a pornit noua etapă de dezvoltare, sub numele HILS, ritmul de locuințe livrate se plasa la circa 400-500 de unități pe an și a setat ca țintă să dubleze acest volum, până la 1.000. „Și de atunci ne ținem de target. Am ajuns la un total de 12.000 unități livrate și 4-5.000 planificate, adică avem terenuri și se lucrează la proiecte.”

În urmă cu nouă ani, spune Ionuț Negoiță, în Palladium Rezidence, un proiect ridicat în Pallady, prețul de vânzare era de 1.000 de euro pe metru pătrat util, iar acum s-a ajuns la 2.000 de euro / mp. Deci în aproape zece ani prețurile s-au dublat, ceea ce indică un randament foarte bun, de 7-8% numai din apreciere, punctează antreprenorul. „Au fost persoane care au cumpărat atunci garsoniere cu 20.000 de euro. Între timp și-au scos banii din închiriere și acum pot să o vândă la 50.000 de euro. Știu cazuri concrete. Piața este în creștere și va mai fi, poate încă zece ani. Dacă acum prețul pe metru pătrat este de 2.000 de euro, poate nu se va ajunge la 4.000, dar cu siguranță va ajunge la 3.000-3.500 de euro mp. Din chirii randamentul ar fi undeva la 5%, iar cu 7-8% randament din apreciere, se ajunge la 12%, ceea ce nu rău deloc”, conchide Ionuț Negoiță.   

De vorbă cu Ionuț Negoiță, Founder & CEO, HILS Development

Aveți mai multe terenuri în portofoliu? Cum alegeți locul și momentul pentru o dezvoltare?

Dezvoltările rezidențiale necesită foarte mulți bani și foarte multă răbdare. Lucrurile trebuie făcute în timp. În cazul unui teren pe care construim acum, sunt cel puțin 5-6 ani, poate chiar 7-8 de când l-am cumpărat. Pentru a cumpăra la un preț bun trebuie să cauți terenul și să găsești momentul potrivit. Una e să vreau eu să-l cumpăr și alta dacă vânzătorul vrea să-l dea. Dacă vrea să-l vândă, am o influență, că el are nevoie de bani, dar dacă fac eu presiune să-l vândă pentru că mi-l doresc, bineînțeles că prețul crește. Luucrurile trebuie făcute în momentul de „pace”. Am securizat terenuri în cazul cărora au trecut, de pildă, 3-4 ani de la primele discuții până la achiziție. Pe unele dintre aceste terenuri au fost fabrici, și trebuie rezolvate o serie de probleme juridice și de mediu. Apoi, sau în paralel, se lucrează la documentație. Pe terenul de la Pipera s-a lucrat 3-4 ani pentru compactarea suprafeței de peste 5 ha, apoi s-a realizat PUZ-ul. A durat 3,5 ani de la inițiere până am avut autorizația de construcție. În total, au trecut 7-8 ani de când am început să cumpărăm teren acolo.

Dar foarte important pentru dezvoltări rezidențiale: nu mai cumpărăm nimic unde nu este metrou – în afară de proiectul din Pipera, unde este pădure, lac. Este altă tipologie.

În rest, nu am mai cumpărat terenuri la o distanță mai mare de 1 Km de metrou. Este esențial, dar opțiunile în proximitatea metroului nu sunt ieftine și nu prea mai sunt pentru că au fost în vizor.

Un exercițiu de imaginație: unde vedeți HILS și piața în general peste 20 de ani?

Cred că peste 20 de ani, dacă păstrează trendul actual, România va fi o piață matură și oarecum saturată. Se va mai construi, dar nu în ritmul actual, pentru că se vor acoperi nevoile. Într-adevăr, vorbim de un portofoliu locativ în România care este depășit în mare măsură. Cantitativ, este vorba de un deficit de 1.000.000 de locuințe. Dar calitativ, de conform, din perspectiva normelor, blocurile comuniste în mare parte nu sunt ce trebuie. Și nici nu mai pot fi refăcute. Am văzut apartament în interior făcut super, dar până ajungi la apartament e complicat – liftul, scara nu sunt OK. Dacă mai crește nivelul de trai, mulți vor vrea altceva, un produs nou.

Mai mult de atât, câștigă teren conceptul de comunitate. Oamenii vor să aibă un părculeț, spații verzi, o cafenea. Adică o poveste, nu doar un cartier dormitor. La proiectele noi lucrăm din ce în ce mai mult, ne gândim și acționăm în direcția aceasta – ca oamenii să aibă mai mult, să dispună de un loc de socializare, să se simtă bine, să aibă condiții cât mai bune de trai.

Ne dorim ca an de an să evoluăm, din toate punctele de vedere. Într-adevăr, piața e din ce în ce mai grea, pretențiile sunt din ce în ce mai mari. Ca și în cazul mașinilor, locuințele au devenit din ce în ce mai complexe, mai pretențioase și nu prea mai există, de exemplu, apartamente noi fără aer condiționat.

Tendințele sunt către locuințe care să aibă și recuperator de căldură, cu încălzire în pardoseală, poate chiar locuință inteligentă, ca să poți regla temperatura acasă când decolezi de la Roma. Noi încercăm să identificăm toate trendurile, toate noutățile tehnologice, de confort și așa mai departe. Să ținem pasul cu evoluția și produsul să fie cât mai competitiv.

La ce nivel de business vă așteptați să ajungeți în 20 de ani?

N-am pus obiective. Mi-aș dori și am și acționat în direcția aceasta, să lucrăm, să avem mai multe proiecte în paralel, să putem ridica targetul la 1.500 de unități livrate pe an față de 1.000 în ultimii trei ani. Sper să reușim. Și să le facem cât mai OK, performante, cât mai accesibile, dacă putem spune, cu toate creșterile de costuri – la materiale de construcții, energie și în ce privește tendințele spre „verde”, amprentă de carbon, autonomie. Toate se traduc în costuri. Și prețurile vor crește. Eu vreau să transform tendințele în realitate, dar prețurile sunt destul de prohibitive.

Dacă ar fi să dați timpul înapoi, v-ați imaginat acum 20 de ani nivelul la care o să ajungeți în business?

Totdeauna am urmărit obiective pe care le-am depășit și cumva natural am ridicat ștacheta mai sus, mai sus. E o vorbă care spune că e mult mai periculos să atingi o țintă cu un nivel scăzut decât să nu atingi o țintă cu nivel ridicat. Am pus ținte destul de accesibile și când eram aproape, am setat alt obiectiv.

Ce apreciați cel mai mult la colaboratori?

Calitatea lor. Seriozitatea. Nu poți câștiga un război cu oamenii neserioși. S-a făcut și o selecție naturală, cine se ține de treabă rămâne. Sunt echipe și oameni care cu care lucrăm de 25 de ani și încă sunt aici. Pe de o parte, noi încercăm să creăm în cadrul și ne bazăm pe seriozitate. Plata oamenilor este de departe pe primul loc și a fost totdeauna. Cu oamenii care își fac treaba și sunt serioși, se crează o compatibilitate, iar fluctuația de personal este destul de mică.

Cum a fost 2025 pentru HILS?

Anul acesta a fost bun și consider că anul următor va fi unul mai greu. Măsurile luate acum cred că vor influența economia, businessurile în anul următor, dar mă refer la modul general. În ce ne privește, sunt putem optimiști, pentru că ne-am făcut treaba bine și ne-am pregătit întotdeauna pentru furtuni.

În imobiliare contează mult în ce etapă ești. Din punct de vedere al antecontractelor, anul acesta a fost un record – ne apropiem destul de mult de 1.000. Una înseamnă antecontractele și alta vânzările finale. Una e când promiți și apoi, când livrezi, se înregistează în contabilitate cea mai mare parte a banilor.

Văd o creștere de circa 10% în 2025 la nivel de venit contabil, iar în ce privește profitabilitatea mai vedem, întrucât costurile cresc, prețurile în contextul actual nu prea mai pot fi ridicate și marja de profit ar putea fi afectată cu 10%.

Vă așteptați ca anul viitor prețurile pe unități să crească?

Și dacă vor fi creșteri, ele vor fi modeste prin comparație cu ce a fost.

Ce rol are sustenabilitatea în strategia HILS?

Avem aici chiar vizavi un proiect diferit, HILS Sunrise, lângă Ikea, unde mergem pe un alt nivel, ceva nou, cu fațade ventilate, cu certificat Green Home. Avem îmbunătățiri și la nivel de aspect vizual. Zona Pallady a crescut bine și frumos și cred că mai e loc de creștere calitativ. Lucrăm pe toate planurile să îmbunătățim lucrurile – din punct de vedere calitativ, vizual, energetic.

Ce sfat ați avea pentru dumneavoastră tânăr?

Să las viața să mă modeleze, să fac ce-am făcut. Cel mai bun profesor este viața, experiențele. De multe, ori încercăm ne ferim de anumite lucruri, să nu greșim, dar chiar acolo poate fi pierderea.

Am făcut câteva greșeli – am cumpărat o tipografie, am făcut un ziar – Ziarul Ring, gratuit, am pierdut milioane, am vrut să fac și televiziune. E greu să le faci pe toate. Și ulterior fotbalul – clubul Dinamo – a fost altă nebunie care mi-a mâncat și timp și foarte mulți bani. Dar le-am luat pe toate ca pe experiențe de viață. Am învățat – nu pe măsura cheltuielii (râde – n.red.), dar cel puțin am învățat să stau departe de lucrurile unde nu știi pe ce te bazezi. În construcții, înainte să construim, facem studii geotehnice. În domenii ca fotbalul, solul e destul de mlăștinos aștepte, te poți afunda oricând. Am ajuns să cunosc destul de bine domeniul fotbalului și toată lumea pierde bani. Dar e vorba și de stres, de nervi, un consum care chiar e mai periculos decât să pierzi bani. Bani mai faci, dar sănătatea nu o mai aduci înapoi.

Un sfat pentru tineri la început de drum?

Fără muncă nu se poate face performanță. Ronaldo poate că nu e neapărat cel mai talentat, dar a ajuns acolo unde e prin seriozitate, consecvență, muncă. Acum se promovează foarte mult nonvaloarea. Noi în fotbal avem un termen: fentă; se pleacă după fentă. Cum poate veni succesul fără foarte multă muncă? Și într-adevăr, în România avem exemple de speculanți care au luat terenurile cu 1 leu și cu japca sau cu tot felul de artificii, au devenit multimilionari și se promovează. Exemplele bune și reale sunt puțin promovate.

Ce hobbyuri aveți și cât timp alocați în prezent sportului? Jucați, urmăriți, cum vă implicați?

Am în program lunea înot, marți la sală, miercuri la fotbal, joi am tenis de picior, vineri mai văd. Dacă pun în program, se întâmplă. Până acum zece ani sau când m-am hotărât să am cel puțin o seară pentru fotbal, nu aveam timp, pentru că treburile nu se termină niciodată. Acum mă organizez în consecință. Sportul e important pentru sănătate și starea de bine.

Alte hobbyuri? Munca mea pe care o fac eu chiar o fac cu plăcere. Încep dimineața pe șantiere, apoi pe la birouri.

Plec cu drag în concediu și mă întorc acasă cu același drag.

Când plecați în concediu sunteți permanent conectat?

Dau telefoane când vreau, dar sunt căutat foarte puțin. Un manager bun e acela fără de care merge treaba. Dar este la fel de adevărat că atunci când e prezent, treburile funcționează mai bine, sau în cazul unei absențe îndelungate treaba se degradează. 

PROIECTE ÎN DEZVOLTARE

1. HILS Sunrise: primul proiect precertificat Green Homes al companiei; focus pe eficiență energetică și calitatea locuirii. HILS Sunrise cuprinde patru clădiri, cu 704 apartamente, 732 de locuri de parcare și are termen de finalizare în 2026.

2. HILS Titanium: lansat în 2024; 1.194 de locuințe, funcțiuni comerciale și spații verzi; faza II a pornit cu patru blocuri, 698 de apartamente, peste 700 de locuri de parcare, două blocuri în vânzare acum, cu termen de finalizare în 2026. 

3. HILS Republica: faza 1 finalizată & recepționată (369 apartamente), locuită, cu stoc disponibil; urmează faza 2 și centrul comercial de tip strip-mall, care va deservi atât locuitorii întregului proiect Republica, cât și pe cei ai altor ansambluri.

4. HILS Nord: noul proiect ce va marca revenirea dezvoltatorului în zona de nord a Bucureștiului, la 20 de ani de la primele dezvoltări imobiliare. Faza I va include patru blocuri cu 1.200 de apartamente, pe o suprafață de 2 hectare, 1.440 locuri de parcare și peste 11.000 de mp de spații verzi. Proiectul va avea peste 30% spațiu verde, fațade ventilate, pompe de căldură și certificare nZEB.

Proiectul este situat la 50 de metri de autostrada A3, cu vedere către lac, și va fi un ansamblu mixed-use 100% electric, nZEB și precertificat Green Homes, dezvoltat pe o suprafață de 10 hectare în nordul Capitalei. Proiectul va include 12 blocuri moderne și 2.705 apartamente, alături de zone verzi ample, spații comerciale și facilități dedicate comunității.

PROIECTE FINALIZATE & SOLD-OUT

1. HILS Pallady (sold-out la început de 2025)

2. HILS Brauner (sold-out în a doua parte a lui 2025)

3. HILS Splai (sold-out la final de 2024).