#10yearchallenge: Postare virală sau antrenament pentru roboți?

Dincolo de latura amuzantă, „10 year challenge“ ar putea ascunde ceva mult mai serios, și anume o metodă de a antrena algoritmii să recunoască modul în care oamenii îmbătrânesc, perfecționându-și astfel sistemele de recunoaștere facială. Pare o simplă teorie a conspirației, dar e una prezentată de tot mai mulți analiști sau jurnaliști de tehnologie.

Cei de la Wired pleacă de la următoarea ipoteză: să spunem că cei de la Facebook vor să antreneze un algoritm de recunoaștere facială pe o serie de caracteristici, așa cum ar fi progresia vârstei. Ideal ar fi să existe un set larg de date care să conțină un număr semnificativ de portrete; ar ajuta, de asemenea, ca acestea să fie datate la o distanță fixă de ani – în acest caz, 10. Facebook ar putea să caute în fotografiile de profil ale oamenilor, la datele la care acestea au fost postate și la datele EXIF (Exchangeable Image File, set de informații atașate unei imagini – n.red.), dar asta ar genera și o cantitate importantă de conținut fals, pentru că oamenii nu postează întotdeauna fotografii la momentul la care au fost luate sau în ordine cronologică. Frecventă este și situația în care oamenii nu postează ca imagine de profil fotografii proprii, ci fotografii cu peisaje sau chiar animale de companie. Ar fi, prin urmare, mult mai ușor să ai două imagini care se încadrează perfect în normele cerute de algoritm; dacă există și un hashtag care să semnalizeze apariția imaginilor, cu atât mai bine.

Nici chiar datele EXIF nu sunt întotdeauna sigure – spre exemplu, dacă cineva face o poză unei fotografii și urcă apoi poza pe o rețea socială, datele EXIF nu vor reflecta imaginea originală, ci poza făcută de utilizator, scrie Kate O’Neill, autoarea articolului din Wired.

Revenind la „10 year challenge“, unii utilizatori au oferit chiar informații suplimentare: „eu în 2009 la Sinaia / eu în 2019 la Ateneu“, dând și mai multă acuratețe imaginilor postate.

Pe de altă parte, foarte mulți utilizatori ai Facebook au postat imagini cu legătură indirectă cu provocarea, spre exemplu schițe cu starea autostrăzilor în 2008 și starea lor în 2018. Dar aceste parodii au apărut recent, la 2-3 săptămâni de la viralizare, iar analiștii știu că cele mai de încredere seturi de date sunt cele apărute în prima perioadă de după viralizarea unei astfel de postări. Facebook neagă, desigur, orice implicare în „10 year challenge“: „Este vorba de o postare generată de utilizatori care s-a viralizat“, a declarat un purtător de cuvânt al rețelei de socializare celor de la Wired. „Facebook nu a pornit acest trend, iar provocarea se referă la poze care există deja în baza de date. Trebuie să amintim și că utilizatorii au posibilitatea de a opri oricând recunoașterea facială.“

Privind la evenimentele ultimelor 12 luni, pare o provocare să dăm crezare celor spuse de Facebook. Scandalul Cambridge Analytica a ridicat numeroase semne de întrebare vizavi de modul în care datele personale ale utilizatorilor sunt colectate și ulterior folosite; multe dintre acestea au rămas încă fără răspuns, iar companiile caută metode de a transparentiza și mai ales proteja fluxul de date private. 87 de milioane de utilizatori au fost afectați de acest scandal, pornit de la o aplicație ce funcționa în cadrul platformei Facebook și care a colectat datele personale ale utilizatorilor și ale prietenilor utilizatorilor care au accesat-o.Respectivele date au fost utilizate mai târziu de Cambridge Analytica pentru campania prezidențială a lui Donald Trump, servind drept instrumente de profilare. Dintre cele 87 de milioane de conturi afectate, peste 100.000 aparțin românilor. În momentul în care Christopher Wylie, director de cercetare în cadrul companiei Cambridge Analytica, a ieșit în față și a discutat cu publicația britanică The Guardian despre modul în care firma ajută campania lui Trump, reacția reprezentanților Facebook a fost una defensivă. Mai exact, aceștia au declarat că problema a pornit de la faptul că firma de consultanță Cambridge Analytica i-a mințit și a abuzat de politica companiei. Criticii au aruncat ulterior vina și asupra rețelei de socializare, cerând o serie de explicații în numele utilizatorilor și solicitând noi reglementări pentru companiile de profil.

În luna decembrie, cei de la New York Times au dezvăluit că Facebook a permis unor companii din domeniul tehnologiei, precum Amazon, Spotify și Microsoft, să aibă acces la mesajele private ale utilizatorilor.

Potrivit documentelor obținute de publicația americană, Facebook a oferit Netflix și Spotify acces la mesajele private ale utilizatorilor pentru a promova show-uri și piese prin intermediul mesageriei rețelei. În urma unor înțelegeri speciale încheiate, compania Bing a putut vedea listele de prieteni ale utilizatorilor, fără consimțământul acestora. Amazon a avut acces la numele și datele de contact ale utilizatorilor, prin intermediul prietenilor acestora, iar Yahoo a folosit platforma pentru a vedea mesaje private.

Înțelegerile încheiate între Facebook și aceste companii au avut ca scop, pe de o parte, creșterea numărului de utilizatori ai rețelei de socializare online și promovarea acesteia. Pe de altă parte, companiile au putut să își promoveze produsele și serviciile mult mai eficient în ceea ce privește publicul țintă.
The New York Times scrie că Facebook a încheiat astfel de înțelegeri cu peste 150 de companii, cele mai multe fiind distribuitori online, din divertisment și alte domenii tehnologice.

Potrivit unui oficial de la Facebook, niciunul dintre aceste parteneriate nu a încălcat regulile privind protejarea datelor personale ale utilizatorilor și reglementările din domeniul comerțului, iar companiile au fost obligate să respecte politicile rețelei de socializare online privind abonații.

Mai mult, accesul oferit acestor companii s-a tradus printr-o îmbunătățire a serviciilor sale. De asemenea, nu a fost nevoie să ceară permisiunea utilizatorilor în acest sens, pentru că accesul este reglementat prin regulile de folosire a Facebookului.

Tot în luna decembrie, Facebook a anunțat că a expus fotografiile private a milioane de utilizatori fără permisiunea acestora.

Compania a anunțat că o eroare recent descoperită a permis unei aplicații dezvoltate de terți să acceseze fotografii pe care oamenii nu le-au încărcat în platformă drept „publice”. Facebook a anunțat că peste 6,8 milioane de utilizatori au fost afectați.

Comisia pentru Protecția Datelor din Irlanda, autoritatea care supraveghează măsura în care Facebook s-a conformat la legislația europeană, a anunțat vineri că a lansat o anchetă asupra Facebookului, ca urmare a breșelor de securitate multiple cu care s-a confruntat compania anul acesta.

Utilizatorii au fost expuși timp de 12 zile în luna septembrie, potrivit unei postări pe blogul oficial al lui Tomer Bar, engineering director în cadrul companei.
Concluzionând astfel că Facebook are destule probleme în ceea ce privește credibilitatea, următoarea întrebare care trebuie ridicată e următoarea: este demersul în sine unul negativ?

Perfecționarea algoritmilor de recunoaștere facială este un lucru care poate avea multe beneficii, lucru dovedit de un proiect de anul trecut al poliției din New Delhi, India. Folosind tehnologia de recunoaștere facială, aceștia au găsit, în doar patru zile, peste 3.000 de copii pierduți. Dacă aceștia ar fi dispărut cu mai mult timp în urmă, să spunem mai mult de un an, e posibil ca tehnologia de azi să nu îi fi putut depista.

În mod uzual, recunoașterea facială e folosită mai ales în publicitate: algoritmii țintesc anumit grupuri demografice și le livrează un tip de publicitate. Specialiștii vorbesc însă și alte posibile utilizări, așa cum ar fi în industria de asigurări: cineva care îmbătrânește mai repede ar urma să plătească polițe mai mari decât cei care se păstrează, cel puțin fizic, într-o formă mai bună.

Așa cum e cazul de cele mai multe ori, avansul tehnologic are părți bune și rele. Problema legată de „10 year challenge“, în cazul în care se va dovedi că Facebook a pornit această mișcare, e că rețeaua de socializare a trădat încă o dată încrederea utilizatorilor săi.

Noi, ca utilizatori, ar trebui să înțelegem mult mai bine modul în care facem publice informații private. Ca utilizatori, ar trebui să fim conștienți că datele pe care le transmitem pot fi folosite, fără știința noastră, în folosul unor companii.