100 de branduri românești care au scris sau scriu istorie

Dacă pui vechea gardă a brandurilor românești față în față cu noua generație, ce rezultă este o poveste întinsă pe trei secole, o poveste care continuă să se scrie și care va continua să o facă multă vreme de acum înainte.

În fiecare an, pe piața locală apar probabil câteva sute – dacă nu mii – de nume românești noi. Dintre ele, unele au viață scurtă, în timp ce altele ajung să treacă pragul critic și să rămână în piață. Puține sunt cele care reușesc să se impună pe segmentul lor și să ajungă la vârf. Și mai puține sunt cele care ajung să își numere vârsta în decenii. Care sunt însă cele care au reușit?

Cea mai veche marcă locală adună peste trei secole de istorie. Cea mai tânără are, probabil, o zi. Și nici nu știe că e sau că va deveni o marcă. Și, să nu uităm, sunt și nume care abia acum prind contur în mintea creatorilor lor. La fel cum sunt unele care dispar.

Așa că povestea continuă să se scrie zi de zi. Povestea brandurilor românești.

Cine nu a trecut testul timpului?

Vă mai amintiți de Aro, Ci-Co, Super Cristal sau Snagov? Unele branduri populare acum câteva decenii au dispărut în negura timpului. Și au dispărut definitiv.

Există însă și altele care au primit o nouă șansă la viață. Frigiderele Fram, mașinile de spălat Albalux, săpunul Cheia și bicicletele Pegas sunt astăzi din nou pe piață. Numele sunt vechi, dar lookul ori rețeta sunt noi. Aceste exemple sunt însă minoritare. Cele mai multe branduri au pierit într-o economie capitalistă care și-a deschis porțile pentru mii și mii de mărci internaționale, dar și românești noi.

Unele nume autohtone peste care s-a așternut praful fie nu au reușit să își găsească un cumpărător care să le mențină pe piață, fie nu au investit suficient în advertising, fie au fost preluate de companii internaționale care, treptat, le-au înlocuit cu mărci globale.

Spre exemplu, constructorul de mașini de la Mioveni, deținut din 1999 de francezii de la Renault, este singurul “supraviețuitor” al industriei auto românești, după ce Aro s-a închis în 2005 pe fondul unei privatizări controversate.

Dacia – o marcă lansată în era comunistă – a ajuns un brand european, ba chiar global, în timp ce Aro a dispărut de pe piață. Astfel, dacă în era sa de glorie Aro era în top cinci mașini de teren vândute în lume, acum este doar un nume amintit de nostalgici.

Similar, pantofii Pionierul, țigările Carpați ori Snagov și sucurile Ci-Co sunt nume pe care unii consumatori români încă și le amintesc, deși ele au ieșit din producție de mai mulți ani.

De ce au pierdut lupta cu capitalismul în timp ce alte mărci cu vechime au reușit să se recalibreze și să rămână în joc? Strategia de brand și de produs, managementul și, bineînțeles, decizia acționarului au făcut diferența.

Deși au dispărut de pe piață, unele branduri precum Carpați, Alimentara și Mobra au rămas în memoria colectivă. În era modernă a supermarketurilor, a țigărilor cu filtru și a scuterelor, aceste nume, odată cu schimbarea de generații, vor deveni însă istorie.