În 10 puncte, o altă perspectivă a boicotului împotriva băncilor și companiilor cu capital sau controlate de austrieci: sper ca la anul să nu ajungem în situația în care statul și firmele românești să se roage de băncile austriece să le dea finanțare. Refinanțarea boicotului ar costa peste 50 mld. euro

Tema publică a acestor zile este votul dat de Austria, de guvernul de la Viena (președintele Austriei nu susține acest vot), împotriva aderării României la Schengen, ceea ce a declanșat un val de proteste publice la adresa austriecilor nu numai în România, ci și în Europa.  

La București toți și-au reamintit că Petrom, rezervele de petrol și gaze au fost date austriecilor de la OMV, că am privatizat BCR cu Erste sau că am dat celebra Bancă Agricolă către Raiffeisen. Toți și-au amintit că pădurile sunt tăiate de grupul austriac Schweighofer, că piața de asigurări este controlată de grupurile austriece, că unii dintre cei mai mari constructori, Strabag și PORR, ne fac autostrăzile și drumurile etc.

Toată lumea vorbește despre profiturile pe care le fac austriecii în România, pe care le transferă cu diplomatul la Viena, ca acum 100 sau 150 de ani, plus de profiturile transferate neoficial prin prețurile de transfer. Ca să nu mai vorbim de petrolul care este transportat cu vagoanele la Viena.

Ca represalii politice, Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Austria, a fost rechemat în țară, iar autoritățile române susțin că relațiile diplomatice cu Viena se vor reduce de acum încolo la nivelul însărcinatului de afaceri român în capitala Austriei. Cu această ocazie aflăm cine este.

Președintele Iohannis, care este principalul responsabil de politica externă a României, regretă decizia luată de Austria. Dar Iohannis a forțat votul în JAI (Comisia de Afaceri Interne de la Bruxelles), deși știa că guvernul de la Viena va vota împotriva aderării. Conform informațiilor vehiculate public, austriecii au oferit României câteva alternative, ca să nu forțeze acest vot. Dar Iohannis a mers înainte cu votul, prin ministrul de interne Lucian Bode, aflat în comisia JAI, și a pierdut.

Dacă dăm la o parte partea politică și trecem la partea economică și de business, ne-am trezit cu un val negativ de indignare și de represalii economice.

Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL – partid care asigură guvernarea – și europarlamentar, a cerut public boicotarea băncilor și companiilor austriece din România, a cerut chiar ca instituțiile de stat, companiile de stat să-și mute conturile de la băncile cu capital austriac.

După ce a rezolvat criza de la Craiova, Mihai Rotaru, enigmaticul patron al echipei de fotbal CSU Craiova, a ieșit public să-și arate indignarea față de decizia austriecilor, susținând că-și va muta conturile de la Raiffeisen, că nu va mai alimenta de la OMV Petrom și că echipa nu va mai face cantonamente în Austria. Cred că a vorbit mai mult despre politică într-o zi decât a vorbit despre fotbal în ultimii cinci ani. El a îndemnat și celelalte cluburi să facă ceea ce va face el, adică să boicoteze băcile și companiile austriece care sunt în România.

În ultimele trei zile au apărut mai mulți antreprenori, patroni sau manageri români care au anunțat public să sunt indignați de decizia Austriei și că vor boicota tot ce are în spate origine austriacă. Un asemenea demers public (sper că va fi urmat și de boicotul practic, nu numai de declarații) nu am văzut demult, sau chiar niciodată în România.

Este bine că opinia publică protestează, este bine că antreprenorii și patronii români iau atitudine sau că guvernul de la București își arată indignarea, ceea ce arată că nu ne mai lăsăm călcați în picioare după ce le-am dat resursele țării și ei au făcut profituri imense în România în timp ce au ținut țara în subdezvoltare!!!

Cu riscurile de rigoare, eu vin cu altă perspectivă a acestui boicot declarativ și cu o concluzie.

1. Dacă ai banii în depozite la BCR, Raiffeisen, care controlează un sfert din piața bancară, poți să le muți imediat la o altă bancă. Dacă ești o persoană fizică, transferul se poate face instantaneu. Dacă ești o companie, s-ar putea să înceapă problemele, pentru că trebuie să îndeplinești mai multe condiții.

2. Dacă depozitele bancare sunt folosite ca garanții, nu poți să le muți așa ușor.

3. Dacă ești o companie și ai credite luate de la cele două bănci, ca să-ți muți conturile și operațiunile trebuie să rambursezi împrumuturile sau să le refinanțezi la o altă bancă. Este puțin probabil ca o companie să aibă bani lichizi acum, în aceste vremuri de criză, astfel încât să-și ramburseze creditele.

4. Dacă ești o companie și ai credite, trebuie să găsești o altă bancă ca să-ți refinanțeze împrumuturile. Iar aici încep să apară problemele. S-ar putea să nu îndeplinești condițiile de la noua bancă pentru a avea acces la un credit. Fiecare bancă are propriile condiții de creditare și de acceptare de clienți, iar piața românească este destul de restrictivă. Numai o treime din firmele din România sunt bancabile, iar 99,9% din aceste firme sunt românești. Companiile austriece care rulează afaceri în România prin intermediul celor două bănci sigur nu-și vor muta conturile.

5. Dacă vrei să-ți muți conturile la o bancă cu acționariat românesc – Banca Transilvania, CEC Bank, Eximbank și Banca Românească – trebuie ca și acea bancă să te accepte.

Dacă aduci depozite, adică lichiditate, te acceptă fără niciun fel de probleme. Dar dacă ai nevoie de credit ca să-ți refinanțezi împrumuturile la BCR sau Raiffeisen, s-ar putea să intervină niște probleme mai mari. Poate aceste bănci românești nu au lichiditate suficientă pentru a refinanța sau a acorda noi credite. În acest moment piața este extrem de strânsă, iar creditele se dau foarte greu din motive de lichiditate și de costuri.

Al doilea motiv ține de capital, respectiv aceste bănci trebuie să aibă capital suplimentar pentru a da credite sau a refinanța altele. Până una alta, toate băncile din România, inclusiv cele românești dar și cele austriece, au mari porbleme cu scăderea valorii titlurilor de stat românești, ceea ce înseamnă că trebuie să acopere diferența din capital.

În acest moment capitalul este foarte scump și greu de găsit. Din cauza costurilor mari, Banca Transilvania a amânat pentru anul viitor emisiunea unor obligațiuni speciale, care ar fi incluse în capital. CEC Bank a crescut foarte mult în ultimii trei ani și, ca să crească în continuare, adică să dea credite, are nevoie de capital suplimentar, pe care Ministerul Finanțelor, ca acționar unic, s-ar putea să nu-l aibă. Iar dacă CEC iese pe piață prin obligațiuni speciale, care să fie incluse în capital, în acest moment costurile sunt foarte mari.

6. Romgaz, o companie controlată în proporție de 70% de stat prin Ministerul Energiei, tocmai a prelungit niște linii de finanțare cu BCR chiar în ziua în care Austria a votat împotriva intrării României în Schengen. Acum câteva luni, Romgaz a luat un împrumut de 350 de milioane de euro de la Raiffeisen și BCR pentru a finanța achiziția de 1 miliard de euro a proiectului de gaze din Marea Neagră, care trebuie realizat împreună cu OMV Petrom. Raiffeisen a oferit o dobândă de vis, respectiv EURIBOR la trei luni plus o marjă de 0,05%. Nu cred că, în condițiile actuale de piață, cu dobânzi și marje în creștere, acest împrumut poate fi refinanțat la băncile cu capital românesc sau de pe piața liberă. Este patriotic când Rareș Bogdan cere ca firmele de stat să plece de la băncile austriece, dar altcineva ar trebui să le ofere condiții mai bune.

7. Celebrele convenții de salarii, căutate foarte mult de bănci, au în spate anumite condiții și finanțări. Nu poți să pleci de la o bancă la alta doar cu convențiile de salarii și să lași creditele în spate. Când o bancă acordă o finanțare, vrea ca rulajul companiei să se desfășoare prin intermediul conturilor deschise la ei, nu la alte bănci. Bineînțeles că este opțiunea fiecărui angajat în ce cont și la ce bancă își primește salariul, dar peste 90% dintre salariați merg acolo unde firma are conturile.

8. Cazul OMV Petrom: Toată lumea cere naționalizarea companiei de petrol și gaze. OMV deține numai 51% din acțiuni, statul 20%, iar ceilalți acționari sunt 7,6 milioane de români, prin intermediul Pilonului II de Pensii. Orice profit pe care îl obține OMV la Petrom se împarte proporțional cu statul și cu românii care contribuie lună de lunăm la Pilonul II de pensii (3,75% din salariul brut). OMV Petrom este o mașină de făcut bani pentru stat prin toate taxele și impozitele plătite. Statul are doi membri în consiliul de administrație care au posibilitatea de a vedea și raporta câți bani scot austriecii din Petrom și îi duc la Viena. Până acum nu-mi amintesc ca vreunul din acești membri să fi făcut scandal. Dacă statul ar vrea să naționalizeze OMV Petrom, și se poate având în vedere exemplul dat de guvernul Franței cu EDF, ar trebui să plătească câteva miliarde de euro, bani pe care nu îi poate obține atât de ușor.

9. O treime din datoria publică a României de 646 de miliarde de lei, echivalentul a 130 de miliarde de euro, este controlată direct sau indirect de către grupurile financiare de la Viena. Dacă statul vrea să boicoteze băncile austriece, ar trebui să găsească alte bănci sau alți investitori care să preia această datorie publică, respectiv 30% din ea, ceea ce înseamnă 40 de miliarde de euro. BCR și Raiffeisen sunt printre principalii finanțatori ai datoriei statului, iar rețeaua lor vinde în afară obligațiunile în euro ale României. Ca să găsești alți cumpărători pentru datoria publică a României înseamnă costuri mai mari și o lipsă de investitori.

10. Companiile românești se bazează în finanțarea curentă pe BCR și Raiffeisen, iar ca să plece de la aceste bănci  este aproape imposibil în realitate. Să luăm cazul Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială din România. O bună parte din clădirile de birouri deținute au fost finanțate de BCR, care este și chiriaș în aceste clădiri de birouri (cazul The Bridge). Așa că, dacă vrei să-ți muți banca din motive patriotice, s-ar putea să ai o problemă. Nu știi ce câștigi la o altă bancă, dar sigur pierzi ceva ce ai (chiria). Iar astfel de exemple se pot extinde la cele mai multe companii românești.

Este bine când auzim că se trezește patriotismul din noi sau din politicienii români, dar eu sper să nu ajungem la anul ca statul și companiile românești să caute finanțare pe la Viena, la băncile austriece.

România nu este o țară cu resurse financiare nelimitate, așa cum este Austria, nu are acces atât de facil la piețele financiare internaționale, iar când se împrumută costurile sunt mult mai mari. Austriecii au acoperit o parte din finanțare după anul 2000 și continuă să o facă. Indiferent ce credem noi despre noi, nu este atât de ușor săă găsim finanțare atât internă, cât și externă. Îți poți permite ca stat să boicotezi grupurile financiare austriece dacă ai alternativă în aceleași condiții. Iar la nivel de companii situația este și mai complicată.

Persoanele fizice își pot muta conturile imediat, dar mă îndoiesc că dacă au credite le pot muta la fel de repede, mai ales în noile condiții de piață, care înseamnă costuri mult mai mari.

Așa că atenție ce ne dorim și ce vă doriți!