10 destinații pentru primăvara asta. Astăzi, „Pensiunea din livadă”

Toate proiectele încep de la un vis. Așa și-au spus Cristina și Iulian Ivan când au ales să nu mai lase visul să fie unul neîmplinit. Își doreau să aibă o căsuță în livada din comuna Pârscov, județul Buzău, pe care o aveau de aproximativ opt ani. Și au pus totul la bătaie – bani, energie, muncă – până când visul a prins contur în realitate. El se numește azi – cum altfel? – Pensiunea din livadă.

A fost nevoie de puțin ajutor și de un imbold care să le dea curaj să vadă cu ochii minții ceea ce avea să devină dorința lor. „Un consultant s-a oferit să ne ajute să accesăm fonduri europene pentru a face o pensiune și ne-a surâs ideea, pentru că la acel moment aveam și o minifermă de animale și reușeam cu greu să găsim clienți pentru produsele noastre”, povestesc Cristina Ivan și soțul ei, Iulian.

Ea are 43 de ani, iar el – 40. Au plecat la drum fără vreun fel de experiență în industria HoReCa. Ea avea o afacere care se ocupa cu comerțul de materiale de construcții, iar soțul ei venea din domeniul vânzărilor. Au construit așadar nu doar un proiect imobiliar, ci și o relație de familie, nefiind căsătoriți la momentul începerii lucrărilor de construcție. La final, ambele „proiecte” s-au dovedit a fi reușite.

„Recunosc că nu am pus toate acestea în balanță la momentul la care ne-am decis să construim o pensiune, pentru că, poate, dacă stăteam și făceam toate analizele de început de business, nu ne-am fi apucat niciodată de treabă. Prin urmare, am depus proiectul la AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – n. red.) în 2014, iar în iunie 2015 începeam construcția, pentru ca, la sfârșitul lui noiembrie 2015, să o terminăm.”

Bilanțul ajunsese la un moment dat la 350.000 de euro investiție. Pensiunea din livadă are în total cinci camere, iar pentru o noapte de cazare, turiștii plătesc 240 de lei pe cameră, durata minimă pentru o rezervare fiind de două nopți. Acum însă doar turismul de weekend este o opțiune, pentru că timpul nu le-ar permite celor doi antreprenori să cazeze turiști și în timpul săptămânii. Speră însă că vor putea schimba puțin strategia anul acesta.

Cum pensiunea vine cu o atmosferă de familie la pachet și amplasarea ei este mai degrabă una intimă, se adresează doar grupurilor și, astfel, se închiriază integral. Au gândit-o așa antreprenorii din spate, împreună cu arhitecții de la Metropolitan Architecture Studio, care au venit cu o viziune proaspătă și cu un vibe tineresc, spun Cristina și Iulian.

Ideile arhitecților au venit ca o mănușă peste imaginația proprietarilor, la fel cum și găsirea locului a fost o alegere potrivită la momentul potrivit. „Știți cum se spune că de fapt locul te găsește pe tine, și nu tu pe el. Pur și simplu am căutat în ziar teren de vânzare, am venit la locație și m-am îndrăgostit. Aici este locul unde uit de toate, mă încarc cu energie pozitivă și de unde nu aș mai pleca în veci, iar din spusele turiștilor și ei simt același lucru când ne vizitează.”

Cristina Ivan, proprietar Pensiunea din livadă: „Senzația care se creează la noi este aceeași ca atunci când mergi în vizită la niște prieteni buni, pe care nu i-ai văzut de mult timp. Faptul că oamenii revin, chiar și de patru-cinci ori într-un an, mie îmi spune că facem lucrurile așa cum trebuie.”

Până acum, Pensiunea din livadă a funcționat mai mult prin recomandări, nu prin promovarea pe platformele de profil, astfel că turiștii au fost majoritar români. Nu au lipsit totuși nici străinii, în căsuța familiei Ivan din Pârscov ajungând să se cazeze și olandezi, germani sau francezi. Indiferent de naționalitate însă, toți oaspeții au parte de aceleași răsfățuri: mâncare gătită pe loc, de multe ori chiar în compania turiștilor, la povești, foc cu lemne trosnind în șemineu iarna, băi răcoritoare în piscină vara, admirat de căprioare pe fereastră dimineața.

„Senzația care se creează la noi este aceeași ca atunci când mergi în vizită la niște prieteni buni, pe care nu i-ai văzut de mult timp. Faptul că oamenii revin, chiar și de patru-cinci ori într-un an, mie îmi spune că facem lucrurile așa cum trebuie. Cu o parte dintre aceștia am stabilit prietenii atât de frumoase!” Pensiunea și-a găsit locul în mijlocul unei livezi de meri, una cu destul de mulți ani în spate, de dinainte de 1990, dar pe care familia Ivan vrea s-o întinerească, pentru a fi și ea în ton cu pensiunea și cu cei care îi calcă pragul. Și nu e singura investiție bugetată.

„Anul acesta ne propunem niște investiții masive în zona de agrement. Va depinde totul și de cum va decurge situația legată de Covid-19, dar și de schemele de ajutor de la stat în domeniul HoReCa sau de cât de repede vor apărea ghidurile pe fonduri europene pe măsurile care impactează HoReCa. Tot ce pot să spun este că suntem foarte hotărâți să acoperim cât mai mult din nevoile clienților de relaxare.

Nu ne gândim să facem o altă pensiune în altă parte. În schimb, ne dorim să începem un proiect mai amplu pe zona de camping/glamping. Nu vom dezvălui nimic din ceea ce ne-am propus pe zona asta acum. Tot ce știu este că o să vă placă”, promite Cristina Ivan. Anul 2020 nu a fost prea ușor pentru cei doi proprietari ai pensiunii, la fel cum nu a fost simplu pentru nimeni din industria ospitalității și a turismului. Familia Ivan a trebuit să pună punct (și virgulă) investițiilor pe care le avea planificate, neavând niciun fel de predictibilitate.

Totuși, cei doi nu spun că a fost un an „greu”, ci mai degrabă în linie cu cei precedenți. Avantajul a fost că locuri ca al lor au fost căutate cu precădere în 2020, când oamenii și-au dorit mai degrabă pensiuni cu camere puține, intime, care să le ofere atât siguranță, cât și libertatea de a se bucura de natură. „Așa că, una peste alta, noi nu am simțit (criza cauzată de pandemie – n. red.) chiar în plin cum au simțit-o hotelurile sau pensiunile cu capacitate de cazare mai mare.”

Turiștii de la Pensiunea din livadă au și oportunitatea de a găsi atracții în zonă, pe care le descoperă de multe ori chiar acompaniați de familia Ivan. Împreună pleacă în expediții cu cățeii, cu sandwichurile la pachet în rucsacuri și ajung până la trovanți (Babele de la Ulmet) – un soi de pietre considerate pe vremuri magice, la vestigiile rupestre de la Bozioru, la Vulcanii Noroioși, la Lacul Mocearu. Sau, alteori, când vremea e numai bună pentru asta, se dau cu săniuța pe Masivul Ivănețu ori vizitează Tabăra de sculptură. „De fiecare dată facem altceva, ideile vin spontan, nu e nimic prestabilit. Sunt situații când turiștii au chef să exploreze, sunt situații când vor să se bucure de familie, să se joace cu copiii sau doar să citească. Sunt momente când sar în trambulină cu copiii pe o ploaie torențială.”

Pentru că, până la urmă, câteva zile de relaxare n-au omorât niciodată pe nimeni. Ba dimpotrivă.