Zidurile din căști. Efectele psihologice asupra angajaților care lucreaza în birouri open space unde socializarea ar trebui să fie pe primul loc

Efectele psihologice asupra angajaților nu lipsesc și sunt din ce în ce mai evidente, într-o piață a muncii constrânsă tot mai mult de numărul redus al angajaților. Lavinia Țânculescu este doctor în psihologie, membru al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională, tutore pentru cursul de diagnoză organizațională, consultant organizațional, lector universitar și psihanalist de formare analitică.

Ea citează editiția din noiembrie-decembrie 2019 a Harvard Business Review, unde autorii vorbesc despre intenția inițială de a obține, prin intermediul spațiilor deschise, un grad mai ridicat de interacțiune între colegi, dar, mai ales, de interacțiune optimă și „meaningful” (cu sens) între membrii aceluiași proiect sau care au aceleași misiuni de consultanță. Efectul creat, sesizează ea, pare a fi unul opus: „Angajații tind să se izoleze tot mai mult, în loc să colaboreze mai mult, din mai multe motive. Unul, și poate cel mai important motiv, este lipsa alegerii.

Birourile de tip deschis arestează opțiunea angajaților de a reflecta, de a se retrage într-un temenos dedicat concentrării pe sarcină”, observă Lavinia Țânculescu. Acest for interior este creat, prin urmare, prin izolarea fonică (prin intermediul căștilor sau, explică ea, al activării acelei urechi surde pe care fiecare dintre noi suntem capabili să o activăm atunci când nu dorim să auzim sau când ne dorim să selectăm un anumit tip de conținut informațional) sau chiar și vizuală (lipsa contactului vizual chiar cu colegii apropiați ca distanță). „În timp însă, această izolare artificială și programată poate conduce la fenomene de inadecvare în raport cu ceilalți, alienare și chiar separare de ceilalți, respectiv de organizație”, constată psihologul. 

Cititi continuarea aici