Vreți 51% produse românești în rafturi. Dar sunteți dispuși să plătiți cu 51% în plus pentru ele?

 Prin 1990 și ceva, niște tipi lucrau în Combinatul Siderurgic Galați (actualul ArcelorMittal, la CTC (control tehnic de calitate). Munca era în trei schimburi, dar cel mai frumos schimb era cel de noapte. Schimbul de noapte începea la ora 22.00 și se termina la 6.00, punct. El se desfășura după următorul tipic: baieții își puneau halat (inginerii și ceteciștii aveau halat și căști roșii sau albastre ca să fie deosebite de ale muncitorilor de rând care aveau salopete – bluză și pantalon – și căști albe). Mâncau, că nu se face să începi munca pe burta goală.

Treaba lor era să vegheze în “Laminorul de benzi la cald” (LBC) sau în “Laminorul de Benzi la Rece” (LBR 1 și LBR 2) materialul ce era trecut prin niște imenși cilindri. Procedeul de transformare a minereului de fier (pământ practic pentru neștiutori) în caroserie de mașină este fascinant. Furnal, topitorie, turnătorie, iar apoi niște cilindri giganți. Acești imenși cilindri strivesc blocul de metal incandescent, de câteva tone, – în laminorul la cald și apoi în laminorul la rece – și îl aduc la dimensiunea unei table de doi milimetri, un milimetru sau de o jumătate de milimetru. Iar cumpărătorul cere: vreau și eu jumătate de kil sau  de tonă de tablă de dimensiunea asta: 2,5 lungime, 1 lațime, 0,5 mm grosime. Așa cum ceri roșii, ceapă sau brânză la un magazin.

Toată tabla de pe mașinile Dacia din anii 90, de pe Olcitul din anii 90, de pe frigiderele Arctic, toate lingurele și castroanele din tablă fabricate atunci în România au fost făcute din tabla laminată în LBR 1 și LBR 2 de la Combinatul Siderurgic Galați, dacă nu au fost făcute cumva din oțel special de la Combinatul de Oțeluri Speciale de la Târgoviște.

Iar băieții de care vorbeam trebuia să se asigure că totul este ca la carte. Că ceea ce se produce în LBR 1, în LBR 2 – laminoare dotat cu utilaje Siemens – este de calitate. Doar că materialul ieșit din furnal, din oțelărie, cumpărat din Brazilia, din Ucraina, la prețuri de nimic, ajuns în laminorul de benzi la cald, apoi în laminorul de benzi la rece era atât de proast încât toată lumea era îngrozită. Utilajele Siemens nu puteau să lamineze bine ceea ce era prost de la bun început. Dacă ar fi fost pe bune, 50% din tabla făcută de LBR 2 în anii 90 ar fi trebuit aruncată la gunoi.

Cititi mai multe pe www.zf.ro