Viitorul partid al lui Ungureanu. A fi sau a nu fi de dreapta

Pentru guvernul Ungureanu, o reușită a misiunii imposibile de a alege și a promova în Parlament o variantă cât mai puțin neechitabilă de rezolvare a problemei, cu limitarea termenului de primire a cererilor de restituire în natură și plafonarea despăgubirilor (ministrul justiției a propus 15%, procent apreciat însă drept “cam mic” de ambasadorul SUA, Mark Gitenstein), va fi un prim test politic crucial, înaintea următorului val de privatizări și a verdictului pentru Roșia Montană.

De acest prim test depind nu numai șansele premierului de a coagula un partid credibil de dreapta, dar și posibilitatea statului român de a evita concomitent atât deteriorarea imaginii sale externe și stricarea relațiilor din coaliție, cât și deteriorarea situației financiare a țării într-o epocă de consolidare fiscală dură. Iar testul începe cu amenințarea foștilor proprietari că dau statul în judecată la CEDO, continuă cu presiunile din coaliție ale UDMR și se încheie cu pledoaria deschisă a ambasadorului SUA pentru cauza actualilor cetățeni americani ai căror familii au avut proprietăți în România.