Viața britanicilor după Brexit: Marea Britanie se confruntă cu certitudinea unei creșteri economice slabe și a unor standarde de viață diminuate

Victoria decisivă de săptămâna trecută a Partidului Conservator arată în mod clar că în Marea Britanie interesele naționale sunt pe primul loc, iar globalizarea este privită cu scepticism. Noțiunea unei integrări economie globale care alimentează progresul uman a fost văzută cu ochi buni decenii la rând, însă insula britanică pare să se îndrepte spre o perioadă în care țelurile interne sunt mai importante decât problemele colective, negocierile privind acordurile comeriale fiind unul din obiectivele Regatului Unit în viitorul apropiat, conform NY Times.

Acordul preliminar semnat săptămâna trecută între Statele Unite și China a lărgit perspectiva unei detensionări între primele economii ale lumii. Dar natura angajamentului – de la țară la țară, nemediat de Organizația Mondială a Comerțului sau altă autoritate internațională – a subliniat principiile epocii în care trăim.

Marea Britanie intră acum într-o altă etapă complexă a divorțului cu Uniunea Europeană, negociind termenii viitoarei relații economice cu continentul, în contextul în care abordările premierului Boris Johnson marchează o schimbare profundă în sistemul global de comerț.

Arbitrul tradițional al disputelor comerciale internațioanle, Organizația Mondială a Comerțului, devine încet irelevant, întrucât țările încep să evite tarifele impuse de organizație.

„Sensul înspre care se îndreaptă politicle, spre liberalizare și mai multă integrare, a fost înlocuit de realizarea că politicle pot merge și înapoi, nu numai în față”, a declarat Brad Setser, membru senior al Consiliului de Relații Internaționale din New York.

În situația Marii Britanii, strategia presupune securizarea unor acorduri comerciale bilaterale cu marile economii, din Statele Unite până în China și din Australia până în India. Acordurile de acest gen sunt complexe și dificile și implică exploatarea piețelor externe în schimbul expunerii companiilor domestice noilor competitori.

Aproape jumătate din exporturile britanice merg spre Uniunea Europeană, fluxul de marfă fiind pus în pericol de Brexit. În acest sens, statutul Marii Britanii vis-a-vis de companiile multinaționale va avea inevitabil de suferit după ce se va separa de continent.

Comunitățile defavorizate au folosit referendumul din iunie 2016 în semn de protest față de bancherii londonezi, ce au conturat o criză financiară de proporții și i-au pus pe oamenii de clasă mijlocie în situația în care să absoarbă costurile unei austerități financiare chinuitoare.

În fiecare an de la referendum, majoritatea companiilor din Irlanda –  țară ce face comerț masiv cu Marea Britanie – au înregistrat scăderi în investiții într-o medie de 4,2%, iar angajările au scăzut cu 15%, potrivit unui studiu al Universității din Boston. Dincolo de Atlantic, majoritatea companiilor americane au înregistrat finanțări cu 0,5% mai mici în fiecare an, angajările scăzând cu 1,7%.

În prezent, majoritatea de care prim-ministrul Johnson se bucură este atât de mare, încât nu este nevoie să se îngrijoreze că tacticile pe care le abordează îi vor nemulțumi pe cei ce doresc o depărțire mai ușoară de Europa, iar dacă incertitudinile declanșate de Brexit au dăunat imaginii Marii Britanii în lume, acestea vor fi înlocuite cu certitudinea unei creșteri economice slabe și a unor standarde de viață diminuate.