Vă era dor de antreprenorul #șîeu? Ce mesaj a transmis din vacanța în Bali: „Deși am zis că-s pe relaxare, nu mă abțin să nu mă re-enervez”

Antreprenorul Ștefan Mandachi, fondatorul lanțului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcția unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătățiri.

De data aceasta a făcut câteva observații referitoare la potențialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanță în Bali.

Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ștefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

„Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găsești pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #șîeu aici.

Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparații, în stilul meu necruțător.
Cu fiecare țară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acuratețe ce tâlhari nenorociți au condus România. Cum și-au bătut joc o mână de maniaci de o țară cu un potențial turistic uriaș!

Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraș din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era și un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turiști) în care patrulau multe maimuțe. Șî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanțuri hoteliere din lume, Four Seasons și Ritz.

Deși am zis că-s pe relaxare, nu mă abțin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării și ne mulțumim cu un pumn de turiști… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turiști cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăți medievale, mănăstiri vechi, urși, lupi, munți, etc.

Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeași orezărie era la… Piatra Neamț, de exemplu. Și în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamțului. Îți zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituție nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamț.

În turismul din România e un talmeș balmeș, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a țării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a țării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luați de proști de către niște impostori!”