Un bancher povestește cum a ajuns să își urască jobul atât de tare încât să-și dea demisia și să cânte pe stradă

Stephen Ridley a terminat una din cele mai bune universități din marea Britanie și a lucrat la o mare bancă europeană, în cadrul diviziei de investiții. După nici un an și jumătate a demisionat.

În urmă cu doi ani Stephen și-a prezentat experiența pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viață și fericire. Viața de bancher a lui Ridley a fost un șir nesfârșit de “e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe șef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

La fel ca mulți alții Ridley a crezut inițial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile bănești, vor compensa minusurile. Dar nu a fost așa: “Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poți gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte și să te plimbi în locații exotice în vacanță.

Vei fi peste medie, dar numai puțin peste medie. Sigur, poți cumpăra un MacBook air fără ă te gândești la preț și poți folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modești erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inși triști, cu vieți lipsite de senzațional și perspective la fel de lipsite de senzațional. Un grup de tocilari prinși într-o cușcă de vise și bani și lăcomie, din care nu au iești niciodată. Trebuie să fie o viață mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider.

În cele din urmă tânărul a demisiont și, o câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.