Tudose: Am dori ca CSM să aibă un cuvânt de spus înainte de promulgarea legii securității cibernetice

“Am găsit necesar, atât pe Ordonanța de Urgență 111/2011, cât și pe modificarea la Legea 506/2004, să formulăm anumite observații, în așa fel încât să aibă acces la un judecător, în așa fel încât să fie analizate de un judecător. Cu privire la Legea securității cibernetice, noi am găsit de cuviință să dezbatem, într-un grup de lucru, în ce măsură avem posibilitatea să intervenim în faza în care este această procedură”, a spus Marius Tudose, întrebat despre propunerea făcută în ședința de plen a CSM de către judecătorul Horațius Dumbravă.

Întrebat în legătură cu promulgarea Legii securității cibernetice fără un aviz al CSM, Marius Tudose a spus: “Noi ne-am dori promulgarea legii cu condiția ca, înainte de promulgare, CSM să aibă un cuvânt de spus în această chestiune”.

Judecătorul Horațius Dumbravă a susținut joi, în ședința plenului, că CSM trebuie să susțină necesitatea autorizării prealabile a unui judecător pentru acces la datele necesare identificării unui abonat chiar și de către un serviciu de informații sau alte instituții publice.

“Este necesar un control judecătoresc prealabil accesării datelor. Această lipsă de prevedere din textul legii lasă semne de îndoială cu privire la protejarea interesului public și dreptul la viață privată, intimă și de familie”, a susținut Dumbravă, în ședința CSM, în timpul discuțiilor despre legea “Big Brother”.

Dumbravă a spus că nu a fost solicitat avizul CSM cu privire la implicarea autorității judecătorești în cazul Ordonanței de Urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice.

El a arătat că CSM ar trebui să ceară președintelui Klaus Iohannis, în funcție de decizia pe care Curtea Constituțională o va da, să nu promulge proiectul de lege privind securitatea cibernetică și să solicite Parlamentului să discute toate legile privind comunicațiile electronice în regim de urgență, pentru a nu exista sincope de reglementare între aceste proiecte de lege.

Grupul Interministerial Strategic pentru prevenirea și combaterea macrocriminalității a stabilit recent ca legea “Big Brother” și cea privind cartelele preplătite să fie repuse pe agenda Guvernului, a Parlamentului și a societății civile, directorul SRI susținând că aceste mijloace sunt necesare întrucât există nevoia identificării tuturor factorilor de risc, în contextul noilor amenințări teroriste.

Reglementările vizează retenția datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, stabilirea cadrului juridic clar, bine definit, predictibil și previzibil în domeniul utilizării cartelelor preplătite, dar și necesitatea utilizării, în condiții legale, a imaginilor obținute din sistemele publice de monitorizare video, potrivit MInisterului Afacerilor Interne.

Directorul Serviciului Român de Informații, George Maior, a susținut că aceste mijloace legale sunt necesare serviciilor cu atribuții în domeniul securității naționale, întrucât, în momentul de față, există nevoia identificării corecte a tuturor factorilor de risc.

Referindu-se la situația generată de ultimele evenimente din Franța, directorul SRI a arătat că noile amenințările teroriste sunt de natură să pune în pericol grav securitatea națională și ordinea publică, dar și credibilitatea și autoritatea instituțiilor de aplicare a legii.

Legea 82/2012, cunoscută drept legea “Big Brother”, prevedea obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă și mobilă și de internet să rețină, timp de șase luni, anumite date ale abonaților, care să fie trimise, la cerere, autorităților din domeniul siguranței naționale pentru acțiunile de prevenire, cercetare, descoperire și urmărire a infracțiunilor grave. Curtea Constituțională a decis, în 8 iulie 2014, că Legea “Big Brother” este neconstituțională.

În 16 septembrie 2014, și Legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-pay a fost declarată neconstituțională în ansamblu de către CC, care a stabilit că dispozițiile legii nu au un caracter precis și previzibil. De asemenea, Curtea a constatat că modalitatea prin care sunt obținute și stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice pentru care plata se face în avans (cartele pre-pay), respectiv a utilizatorilor conectați la puncte de acces la internet (wi-fi) nu reglementează garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor cu caracter personal față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a acestor date.