Tradare dar am stiut si noi

Dupa seriile de contre dintre PNL si PD, saptamana trecuta stafeta a fost predata “fratilor mai mici” din coalitie. Tema disputei dintre UDMR si PC a fost proiectul de lege privind statutul minoritatilor. Dupa ce primise avizul Comisiei de la Venetia, proiectul a fost respins in Senat, cand reprezentantii UDMR au parasit sala, suparati ca din proiectul de lege a fost eliminat articolul referitor la autonomia culturala a minoritatilor. Votul negativ a fost posibil cu concursul senatorilor PC, suparati ca propunerea lor referitoare la reprezentarea romanilor in administratia locala, in zonele unde sunt minoritari, a fost ignorata de UDMR. Markó Béla a iesit imediat la rampa, amenintand ca stabilitatea coalitiei este periclitata de jocul conservatorilor: “UDMR nu este dispusa sa devina un element de vitrina in coalitie”.

 

Totusi, liderii coalitiei s-au intalnit ulterior si au cazut la pace, convenind ca propunerea conservatorilor sa fie inclusa in legea alegerilor locale, in asa fel incat romanii sa aiba asigurata prin lege reprezentarea in consiliile judetelor si ale localitatilor unde sunt minoritari. In acelasi timp, proiectul privind statutul minoritatilor urma sa fie votat de Parlament in forma initiala, propusa de Guvern si picata in Senat. Desi solutia era pe placul tuturor, conservatorii au recidivat doua zile mai tarziu. Pentru ca si-au retras reprezentantii din conducerea Camerei Deputatilor, Biroul Permanent al acesteia a respins solicitarea Guvernului ca legea statutului sa fie dezbatuta in procedura de urgenta.

Cea mai dura reactie a avut-o deputatul UDMR Kelemen Hunor, care si-a sanctionat partenerii de coalitie facand aluzie la eticheta de “solutia imorala” aplicata PC de presedintele Basescu (“Cine tradeaza o data, tradeaza si a doua oara”). Seful sau de partid, Markó Béla, a fost insa mai nuantat, precizand ca liderii din coalitie s-au inteles oricum sa adopte statutul minoritatilor in forma propusa de Guvern, asa incat UDMR poate astepta acest moment chiar si jumatate de an.

 

Pana la urma, criza a fost rezolvata de interventia sefilor Aliantei D.A., Emil Boc si Calin Popescu-Tariceanu. Primul a declarat ca statutul minoritatilor va fi dezbatut in procedura de urgenta in Camera Deputatilor, cu argumentul ca este vorba de o lege necesara pentru integrarea in UE, ba chiar ceruta explicit de Comisia Europeana in raportul de tara.

Tariceanu a cerut si el disciplina in randurile puterii, amenintand cu sanctiuni pe cei ce nu respecta hotararile comune ale coalitiei. Desi liderul liberal i-a vizat in primul rand pe membrii propriului partid (unii au votat alaturi de opozitie si de PC impotriva legii statutului, iar Mona Musca a fost unul din cei mai vehementi critici ai proiectului), tinta era evident mai larga, atata vreme cat orice disputa de orgolii in coalitie creeaza probleme de imagine puterii si rapeste din timpul pentru discutarea legilor integrarii.

Conflictul a pus in lumina nu numai fragilitatea puterii (la un moment dat, UDMR incepuse sa ia in calcul chiar iesirea de la guvernare), dar si usurinta cu care o tema sau alta trec, din ratiuni de scor electoral, din tabara opozitiei in cea a puterii. Monopolizat pana acum de PRM, conservatorii au preluat stindardul luptei pentru drepturile romanilor, iar acesta ii ajuta deocamdata atat de bine sa iasa in fata, incat e putin probabil ca il vor mai lasa din mana pe durata cat vor mai fi la guvernare.