Tocmai acum e momentul să vinzi, când toate datele arată bine, când sunt bani ieftini pe piață și când investitorii bat la ușă

În 2007-2008, când economia României duduia, când pe piețele financiare internaționale erau bani, mulți antreprenori români au avut posibilitatea să-și vândă afacerile, au avut oferte pe masă, dar au mai tras de preț, au tras de timp crezând că mai vine cineva cu ofertă mai bună, dar în final au pierdut tot.
Într-adevăr a venit cineva: criza.
Și toți investitorii au dispărut peste noapte, liniile de finanțare s-au retras instantaneu indiferent de preț, iar milioanele și zecile de milioane de pe masă s-au evaporat.
Mai mult decât atât, multe businessuri au intrat în insolvență din cauza căderii vânzărilor și a imposibilității de a restructura afacerea, în ritmul în care datoriile către bănci, către furnizori, către salariați ajungeau la scadență.
Ioan Ciocan de la Ambient Sibiu era cel mai mare mare retailer din bricolaj și discuta cu un fond de investiții deținut de cea mai bogată familie din Suedia, Wallenberg, vânzarea afacerii.
De la 50-80 de milioane de euro pe masă, în doar câteva luni Ioan Ciocan a pierdut tot, compania a intrat în insolvență și a rămas doar o amintire.
Cu 15 ani de experiență pe piața de fuziuni și achiziții, Alina Stăvaru de la casa de avocatură RTPR Allen & Overy spune că pentru antreprenorii români acum e momentul să-și vândă companiile. Pare un paradox: economia României crește în continuare susținut cu un ritm de 4-5% pe an, consumul are un plus de 7%, dobânzile sunt la minime istorice, deci nu ar avea niciun sens să ieși dintr-un business acum, să-l vinzi.
Tocmai acum e cel mai bun moment, spune avocatul, căreia i-au trecut prin fața ochilor în cei 15 ani tranzacții cumulate de peste 3 miliarde de euro, când există cerere, când îți bat investitorii la ușă, când datele economice arată bine și când există finanțare pe piață.
Toți antreprenorii cred că mai există potențial de creștere, că mai pot să câștige câteva milioane de euro, că vremurile economice bune vor continua la nesfârșit și că investitori vor fi tot timpul.
Orice investitor care cumpără – fie că este fond de investiții, fie că este investitor strastegic – trebuie să aibă în fața ochilor cifre în creștere, pentru care să plătească.
Nu toți antreprenorii români sunt Dedeman, să aibă un business care este lider și care să producă un profit de 200 de milioane de euro pe an. Când vine criza, Dedeman are de unde să supraviețuiască.
Pentru mulți alți antreprenori români care nu au neapărat o poziție de lider, orice adiere de vânt le poate destabiliza businessul.
Fondurile de investiții sunt la cumpărare în acest moment pentru că au foarte mulți bani și pentru că pot obține finanțare pentru achiziție foarte ușor și foarte ieftin.
Investitorii strategici sunt plini de bani, fiind adevărate bănci.
Niciun antreprenor român nu are resursele financiare ale acestora și nici nu-și poate permite scăderi, pentru că ar pierde tot.
În 2008, acționarii producătorului de medicamente Labormed au reușit să-și vândă afacerea pe ultimii zece metri, obținând un preț de 120 de milioane de euro, o sumă imensă. Cumpărătorul a fost fondul de investiții Advent, care anterior dăduse lovitura cu Terapia Cluj: au cumpărat compania cu 44 de milioane de dolari în 2003 și au vândut-o în 2006 cu 324 de milioane de dolari.
Bazându-se pe acest succes, Advent a supralicitat pentru Labormed, dar de data asta a pierdut: piața s-a schimbat, au făcut greșeli strategice și în doar câțiva ani tot businessul s-a prăbușit.
Advent, care pusese 60 de milioane de euro din banii proprii și restul din banii băncilor, a predat businessul bancherilor, pierzând toți banii, iar băncile au mai recuperat 20 de milioane de dolari.
Bineînțeles că nu toate businessurile pot fi vândute, pentru că nici cumpărătorii nu sunt naivi.
Iar dacă cineva are o ofertă bună pe masă, take it, exact acum, când toate condițiile, și economice, și financiare, și de împrumut, sunt extraordinare mai ales pentru cumpărător.