Tinerii care pleacă să studieze în străinătate nu știu de ce să se întoarcă în România

“IN SUTE DE INTERVIURI TELEFONICE SAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ, AM OBSERVAT EXTREMELE: 10% nici nu își mai pun problema de a se întoarce în România, 10% sunt patrioți și își doresc să se întoarcă, iar restul spun m-aș întoarce, dar nu știu la ce”, explică Adriana Comăneci, managing partner al companiei de recrutare Reviro, parte a grupului Educativa, cum se împart absolvenții români din străinătate.

Faptul că mulți tineri pleacă la studii în afara țării și astfel se rup complet de realitatea mediului de afaceri din România a inspirat-o pe ea și pe Alexandru Ghiță, președintele grupului Educativa, să creeze un model de recrutare atipic. Pentru Ghiță, ideea a venit natural: de zece ani organizează Târgul Universităților Străine în România, RIUF, și oferă consiliere celor care vor să plece la studii în străinătate. Așadar, de ce să nu îi ajute tot el să se și întoarcă?

Experiența în resurse umane a Adrianei Comăneci, care la 26 de ani era director de resurse umane al Grupului Rompetrol și care, ulterior, s-a ocupat de resursele umane ale lanțului mic.ro, a condus la fondarea afacerii Reviro. Ghiță și Comăneci au intrat cu Reviro în zona antreprenoriatului social, zonă care motivează prin satisfacții mai degrabă spirituale decât materiale.

DEEA S-A CONCRETIZAT ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIȚII TOTALE DE CIRCA 10-15.000 DE EURO ȘI A UNEI ECHIPE FORMATE DIN ȘAPTE OAMENI. Procesul de recrutare începe prin căutările în online, prin toate rețelele de socializare, dar și printr-o rețea formată din circa 40 de tineri ambasadori. Cei care află despre program au posibilitatea de a trimite un CV și sunt apoi contactați pentru consiliere sau interviuri. Companiile care activează pe piața autohtonă își prezintă ofertele de joburi pe site contra unei taxe care variază în funcție de serviciile oferite: un serviciu de promovare sau un serviciu complet de recrutare și selecție.

În prezent, pe site și-au înscris joburile circa 25 de companii din FMCG, management consulting, imobiliare, telecom, printre ei numărându-se Colliers, Vodafone România, Coca-Cola sau Wrigley’s. “Ne adresăm în special companiilor cu o anumită cultură organizațională, unde oamenii sunt deschiși, apreciază efortul studiului în străinătate și apreciază oamenii valoroși care își doresc să se dezvolte foarte rapid. Din păcate, nu orice companie este deschisă către acest lucru și dorește să acomodeze, să aibă grijă de astfel de oameni”, descrie Comăneci percepția companiilor românești. Acestea nu oferă joburi speciale tinerilor cu studii în străinătate, iar ei intră în competiție directă cu absolvenții din universitățile autohtone.

STATISTICA ARATĂ ÎNSĂ, POTRIVIT LUI COMĂNECI, CĂ EXISTĂ MAI MULTE PERSOANE CU COMPETENȚE TRANSFERABILE căutate de majoritatea companiilor mari și medii în masa tinerilor cu studii în străinătate, spre deosebire de absolvenții facultăților din țară. “Plusurile sunt abilitățile de a se dezvolta singuri, de a-și găsi noi prieteni, de a se adapta la noi culturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, metodologia de studiu de acolo: cât de multe cunoștințe acumulează ei și cât de multă practică fac în perioada facultății astfel încât pregătirea lor pentru a munci este mult mai mare, echivalând cu cea a unei persoane care a studiat aici, dar a fost implicată în foarte multe abilități extracuriculare”, observă Comăneci.

PÂNĂ ACUM, AU PRIMIT APROXIMATIV 2.000 DE CV-URI ȘI SUTE DE OAMENI AU VENIT LA INTERVIURI, dar doar 20 de tineri au fost plasați cu succes în companii. Pentru un loc de muncă în FMCG de pildă, doar unul din cei 56 de aplicanți a fost ales pentru una din cele cinci poziții oferite de companie. Una dintre explicații ar fi faptul că mulți dintre tinerii școliți în afara țării au o problemă de calibrare: “Unii dintre ei au pretenția de a fi tratați diferit doar pentru că au studiat în străinătate, și nu prin modul în care au ales să valorifice această experiență”. Contrar percepției unora, studiile în străinătate nu reprezintă un argument pentru un salariu mai mare, iar argumentul principal al celor care se întorc este, de cele mai multe ori, familia. Avantajele unui job în România vin din oportunitățile industriilor în dezvoltare. “Dacă în vest ca să ajungi din punctul A în punctul C trebuie să treci prin B, în România poți uneori să ajungi direct în C.”

SIMONA IERNILĂ, ÎN VÂRSTĂ DE 26 DE ANI, ESTE UNUL DINTRE STUDENȚII CARE AU OBSERVAT CĂ LUCRURILE NU SUNT CHIAR ATÂT DE ROZ într-o țară mai dezvoltată și lucrează în prezent la Vodafone, ca discover management trainee. După ce a obținut licența în administrarea afacerilor la ASE, a plecat în 2009 la Rotterdam (Olanda), unde a studiat la RSM Erasmus University și și-a obținut masteratul în administrarea afacerilor cu o dublă specializare – management strategic și managementul inovației. A făcut practică timp de șase luni în cadrul Philips, dar faptul că organizația era în proces de restructurare nu i-a permis să își dezvolte cariera în echipa de IT Innovation a companiei. Chiar dacă oportunități de angajare existau în continuare, s-a lovit apoi de lipsa unui permis de muncă.

S-a întors în țară pentru a petrece timp alături de familie și, după ce s-a ocupat o perioadă de dezvoltarea afacerilor familiei din Arad, a început să aplice pentru noi locuri de muncă. “M-am orientat funcțional, nu după locație. Am aplicat în Olanda, Germania, Belgia, România, Indonezia și Singapore. Cred că un tânăr cu potențial va găsi o modalitate să și-l valorifice oriunde ar fi, într-o multinațională, o firmă locală sau un start-up, într-o piață dezvoltată sau una emergentă”, explică ea.