Țara exotică în care dormi înconjurat de lei și zebre. Cât plătești pentru o astfel de aventură și ce alte activități poți face în paradisul african aflat la doar nouă ore de zbor de România

În urmă cu un an, în plin lockdown, când mergeam la magazinul de la colț cu declarația pe proprie răspundere în buzunar și anulam concediu după concediu, nu-mi imaginam că în următoarele 12 luni voi călători peste 15.000 de kilometri cu avionul. Și, dacă după ce am trecut granițele pentru a pleca în Grecia, Austria și Turcia, mi-am spus că mai bine de atât nu se poate pentru un an de pandemie, Kenya a venit să-mi demonstreze contrariul. Și a făcut-o cu vârf și îndesat.

La câteva săptămâni după întoarcerea în țară, un prieten profesor m-a invitat să particip pe Zoom la lecția de educație socială de la clasa a VI-a pentru a le povesti copiilor despre locuitorii din Kenya și diferențele culturale dintre poporul nostru și al lor. Pentru moment m-am gândit că îmi va fi imposibil să rezum în cuvinte simple și într-un timp atât de scurt toate lucrurile pe care această destinație le are de oferit celor dornici să îi descopere și să îi accepte contrastele. Pentru că, așa cum mulți o descriu, aceasta este Kenya: o țară a constrastelor. A locuitorilor săraci-lipiți, dar cu zâmbetul pe buze, a mizeriei care împânzește fiecare colț de stradă, dar și a peisajelor incredibile, a legilor extreme (cum ar fi pedeapsa cu moartea), dar și a oamenilor prietenoși și primitori, a tuk-tukurilor prăfuite, transportând localnici, alături de minivanuri cu aer condiționat și scaune de piele, pline de turiști, a corupției, însă, în același timp, a luptei pentru un viitor mai bun.

Din Kenya pleci încărcat de promisiuni. Că te vei întoarce, că vei fi mai mulțumitor pentru ce ai, mai răbdător, și că vei zâmbi mai des și mai larg. Trecerea de la pole-pole (încet-încet) la ritmul haotic al vieții de acasă îți va pune această răbdare la încercare, însă energia pozitivă a acestei țări e imposibil de lăsat în urmă când te urci în avion, așa că o vei lua cu tine pentru a da mai ușor piept cu grijile zilnice, măcar pentru o vreme.

În Kenya am ajuns cu prima cursă charter lansată spre această destinație, operată de Tarom în noaptea de 9 spre 10 mai, cu aterizare în Mombasa, într-o deplasare de presă organizată de Eturia, care a avut la bord în jur de 55 de turiști, jumătate din numărul total al călătorilor. În ciuda celor 9 ore de zbor fără escală (cu o scurtă oprire pentru realimentare în Egipt, dar fără posibilitatea de a părăsi aeronava), drumul a fost suportabil, iar avionul, plin de turiștii dornici de soare și aventură. Gândul că pasagerii s-au testat în prealabil de COVID-19 îți oferă confortul psihic necesar în vremuri ca cele pe care le trăim în prezent, în care o călătorie cu avionul (și nu numai) e privită de mulți ca un mare act de curaj. Pe fondul pandemiei, pe durata zborului pasagerii și echipajul poartă mască, care poate fi dată jos doar pe timpul meselor sau pentru a bea apă. Deși pe unele curse low-cost a fost suspendat serviciul la bord, în cazul zborurilor lungi, de linie, mesele sunt servite, ca și până acum – atât gustări cât și feluri principale, alături de băuturi alcoolice și nonalcoolice, calde și reci.

Pentru o călătorie în Kenya, turiștii români au nevoie de pașaport valabil minimum 6 luni la intrarea în țară, viză (care se obține online) și rezultatul negativ al unui test molecular tip PCR pentru COVID-19, efectuat cu maximum 96 de ore înainte de sosirea la destinație, inclusiv de cei care dețin certificat de vaccinare contra SARS-CoV-2. De asemenea, sunt recomandate o serie de vaccinuri, precum cel contra febrei galbene, în special dacă vizitezi nordul țării. Înainte de a pleca la drum, amintiți-vă să luați în bagaj loțiuni antițânțari, un termos, haine subțiri de in sau bumbac, în culori neutre și, de ce nu, mici daruri pentru copiii pe care îi veți întâlni.

Charterele, un motor pentru turism

Că locuitorii din Kenya sunt bucuroși de oaspeți și plini de viață am descoperit încă de la aterizare, când am fost întâmpinați cu dansuri tradiționale și nuci de cocos, dar și de jurnaliști curioși, veniți să imortalizeze sosirea călătorilor români – și asta pentru că, în urma dezastrului provocat de pandemie în industrie, un avion plin cu turiști, dar mai ales o cursă directă care crează o punte rapidă spre țara lor, înseamnă un pas înainte pentru economie. Dacă în urmă cu 5 ani vizitau Kenya aproximativ 1.300 de români, până în 2019 numărul acestora crescuse la aproximativ 3.100 de turiști, iar odată cu introducerea noului program de zbor rezultatele nu au întârziat să apară: Codrina Nechita, Consultant Product la Eturia, a declarat pentru Business MAGAZIN și Ziarul Financiar că înainte de pandemie agenția trimitea anual în Kenya circa 100 de turiști români; în schimb, acum, din primele două curse – operate în martie – acest număr a fost deja depășit, iar la nivelul întregului an reprezentanții businessului se așteaptă să crească de cel puțin cinci ori. Exceptând zborurile operate în martie și cele două curse din aprilie, cu ocazia sărbătorilor pascale ale bisericii catolice și ortodoxe, Codrina Nechita spune că Eturia va organiza următoarele plecări în iunie și august.

Kenya a fost aleasă de operatorii din turism pentru lansarea noului charter deoarece se numără printre puținele destinații în care se mai poate călători în vremuri de pandemie fără restricții severe. Dar nu acesta a fost singurul motiv. În Kenya există 56 de parcuri naționale (inclusiv sanctuare și rezervații marine). Plajele deprinse parcă din cărțile poștale și experiențele unice pe care ți le poate oferi un safari în parcurile naționale întinse pe zeci de mii de kilometri pătrați – casă a nenumărate specii de mamifere, păsări și reptile – dar și interesul crescut al românilor pentru vacanțe exotice sunt cele care au determinat grăbirea implementării unui zbor direct, mult mai eficient decât variantele cu escală întâlnite până acum în ofertele agențiilor de turism.

„E o experiență unică, de făcut o dată-n viață cel puțin. Trebuie să o bifezi, a devenit un fel de modă – sună bine să spui că ai fost în safari.”

Codrina Nechita, consultant product la Eturia

Potrivit Codrinei Nechita, românii aleg această destinație în primul rând pentru fascinația safariului. „E o experiență unică, de făcut o dată-n viață cel puțin. Trebuie să o bifezi, a devenit un fel de modă – sună bine să spui că ai fost în safari. În plus, după pandemie încep să accepte altfel și alte țări. Înainte era reticența de a călători în Africa. Acum contează, cred, doar că e deschisă, că ne primește, că e sigură.”

Familiile cu copii reprezintă categoria unde se remarcă cu preponderență o creștere a interesului pentru călătoriile în țări exotice, inclusiv în safari. „Safariul se recomandă copiilor peste 6-7 ani, și asta pentru că e o vacanță mai obositoare, care te solicită. Dar avem cerere și din partea cuplurilor, precum și a persoanelor care călătoresc singure. Depinde foarte mult de cât de iubitori de natură sunt.” Ea spune că majoritare sunt cuplurile – undeva la 50%, celelalte categorii împărțindu-se în procente egale, de 25%. „Depinde și de produs. La plajă (cuplurile – n. red.) sunt primele pe listă. În acest moment avem trei produse: sejur la plajă în diverse resorturi și diverse stațiuni de pe coasta kenyană, avem o combinație de safari de două nopți în parcurile Tsavo Est și Tsavo West și cinci nopți la plajă și pachetul cu grup însoțit, cu patru nopți în parcurile naționale Tsavo Est, Amboseli și Tsavo West și trei nopți la plajă. Diani Beach e cea mai populară stațiune de pe coasta sudică a Mombasei, dar avem și pachete în nord, în mai multe stațiuni, printre care Malindi.” Un sejur la plajă, la patru stele cu demipensiune, pleacă de la 1.100-1.200 de euro, iar pachetul cu plajă, safari și tour leader este 2.100-2.200 de euro.

Alături de grupul cu care am călătorit am explorat Kenya într-o variantă ușor modificată, cu o primă noapte petrecută pe plaja din Mombasa, urmată de câte o noapte în fiecare dintre cele trei parcuri naționale și de alte trei nopți la plajă, în stațiunea Diani Beach. Am dedicat mare parte din prima zi unei excursii de câteva ore, cunoscută sub numele de Bush Tour, de-a lungul căreia se vizitează o școală și un sat de meșteșugari. Dar cum de multe ori călătoria este la fel de interesantă ca destinația, de-a lungul drumului am avut ocazia să descoperim mici bucăți din Kenya – să vedem, preț de câteva clipe, în timp ce roțile ne purtau departe, câte un fragment din traiul localnicilor: femei care turnau, cot la cot cu bărbații, smoală pentru a repara șoselele, copii zburdalnici jucându-se desculți la botul vacilor slabe, lăsate să pască în voie pe marginea străzii, case sărăcăcioase, colorate în nuanțe tari de roșu, verde, albastru, galben și roz, tarabe neîngrijite, pline cu mărfuri de tot felul, muncitori cărând prețioasa apă în bidoane grele de plastic, biserici ortodoxe sau moschei, și baobabi răzleți, cu trunchiuri uriașe. Vizita la o școală kenyană este cu adevărat impresionantă. Odată ajuns, uiți pe loc de grijile tale, brusc nesemnificative în fața realității care ți se arată: elevi înghesuiți pe bănci rudimentare de lemn, cu uniforme murdare și picioare desculțe, într-o sală de clasă cu pereți crăpați și gratii la geam, după care se ivesc priviri timide sau zâmbete ștrengare. Uneori, turiștii aduc cu ei bomboane, culori, caiete sau mici jucării, primite cu recunoștință de profesori și cu entuziasm de copii. Sunt gesturi ușor de făcut, dar care îți aduc o bucurie chiar mai mare decât a lor. Afară, sunt sprijinite de perete mai multe plase de pânză, pe care majoritatea elevilor le folosesc pe post de ghiozdane. Învățământul în Kenya este obligatoriu, deși nu este gratuit, iar cursurile se țin în engleză și swahili. În plus față de acestea, în țară se vorbesc alte 68 de dialecte.

Încărcați de emoții, de aici ne-am îndreptat către satul de meșteșugari, unde trăiesc mai multe generații ale aceleiași familii. Copiii, chiar și cei mai mici, sunt deja obișnuiți cu turiștii care le asigură, în vremuri normale, un venit suplimentar, așa că se strâng roată în jurul tău, îți zâmbesc larg, chicotesc și te analizează curioși. Pentru aproximativ o jumătate de oră, aici vei fi inițiat în tainele preparării diverselor băuturi din nucă de cocos, dar și al ritualurilor făcute de șamanul satului pentru blesteme, fertilitate, boli și alte probleme. Ca multe altele, familia din acest sat trăiește în simplitate, în case de chirpici, ridicate cu propriile mâini, pe terenuri închiriate.

Musafir în sălbăticie

A doua zi avea să înceapă adevărata aventură: safariul, în care am plecat într-un jeep de 8 locuri. „Sunteți primul grup de turiști pe care îl însoțesc de la începutul pandemiei. Mă bucur să vă întâlnesc pentru că asta înseamnă că suntem back in business, ne întoarcem la o nouă normalitate”, ne spune Otete Abok, șoferul-ghid care ne însoțește, angajat al companiei Private Safaris, la ale cărei servicii apelează în special turiști din Germania, urmați de cei din Europa de Est, Marea Britanie și SUA, apoi India și Asia. „Înainte de pandemie numărul începuse să crească și primeam turiști din toată  lumea. Dar odată cu apariția crizei sanitare și a lockdownilor zborurile au fost anulate, iar turismul din Kenya, blocat.” Reprezentanții locali din turism speră ca pe fondul revenirii treptate a industriei sfârșitul anului să aducă măcar la jumătate față de 2019 vânzările înregistrate la nivelul întregului sector, iar anul viitor să reușească să le egaleze. Otete spune că au turiști de la 7 ani la 80 de ani. „Dar, în general, majoritatea clienților au vârste cuprinse între 25 și 50 de ani.” Aproape 50% din traficul de turiști e reprezentat de călători care au mai vizitat deja țara. „Pentru persoanele care au mai fost și le-a plăcut, de exemplu, un anumit parc mai mult decât altul, putem organiza un program special unde pot sta mai mult în parcul respectiv. Unii vin când sunt copii sau tineri și se întorc apoi în luna de miere și, după alți 5-10 ani, vor să vină și cu copiii. Suntem bucuroși că acești clienți se întorc și ne susțin.”

În safari, fiecare zi este diferită. Azi îți va tăia calea o turmă de elefanți sau vei întrerupe prânzul unui cuplu de girafe care îți aruncă priviri ghidușe din spatele frunzelor arborilor de accacia, mâine poți avea norocul să vezi lei și gheparzi leneși dormind la soare sau hiene flămânde ieșite după pradă. Și să nu uităm de zebre, flamingo, hipopotami, vulturi, antilope, bivoli africani și multe alte specii care îți vor încânta privirea, toate vegheate de maiestuosul munte Kilimanjaro, situat în țara vecină Tanzania, dar vizibil și din Kenya în zilele senine.

Pe multe dintre acestea le vei avea vecine la cină sau la micul dejun, deoarece proprietarii complexurilor de căsuțe (lodgeuri) amenajate în parcurile naționale au exploatat la maximum ocazia de a face profit din setea de aventură a turiștilor, ridicând unitățile de cazare în preajma lacurilor în care se adună, în fiecare seară și dimineață, animalele pentru a se adăpa. Otete ne spune că numărul lodgeurilor a atins limita maximă, investițiile fiind acum direcționate în extinderea celor existente. „Investim, de asemenea, mult în marketing, pentru ca oamenii să afle de această destinație. În regiune suntem lideri în ceea ce privește experiența turiștilor, a măsurilor contra COVID-19. Facem tot ce e nevoie pentru a respecta recomandările OMS, spălatul mâinilor, purtarea măștilor, păstrarea distanței de siguranță. Sperăm ca aceste măsuri să aibă un rezultat, să atragă turiștii”, susține el.  Într-adevăr, măsurile contra COVID-19 sunt vizibile. La aeroport bagajele sunt stropite cu dezinfectant, iar la intrarea în fiecare unitate de cazare sunt amplasate termometre digitale și dozatoare cu dezinfectanți. Odată intrat în parc, regula generală e să respecți natura. „Tu ești vizitatorul, intrusul, așa că trebuie să respecți animalele, astfel încât să nu apară conflicte între tine și ele”, ne spune Otete. De la el aflăm și că în Kenya pungile de plastic sunt interzise de trei ani. „Era o problemă majoră cu gunoiul, cu plasticul, chiar și pe plajă și în râuri. La început a fost greu pentru oameni să se obișnuiască, dar a fost o schimbare majoră. Următorul pas e interzicerea sticlelor de plastic. În primul rând vor fi interzise în parcurile naționale, astfel încât animalele să fie înconjurate doar de natură, să nu simtă amprenta omului.” Și turiștilor le este interzisă intrarea în țară cu pungi de plastic, așa că indicat este să folosiți soluții alternative.

O altă problemă întâlnită frecvent este braconajul. „Marele avantaj e că totul pentru noi e natural, nu implică efort, e lăsat de Dumnezeu: plajele, natura, animalele. Provocarea e că sunt oameni contra oameni. Noi facem tot ce putem pentru a proteja natura, pentru a promova turismul, dar alți oameni vor să facă business omorând animalele. Acum avem ceea ce numim Kenya Wildlife Service, un program care se ocupă de această problemă, având grijă ca braconierii să fie prinși și aduși în fața justiției, iar natura, protejată. Vrem să îi facem pe oameni să înțeleagă că fildeșul nu are valoare când e transformat într-o bijuterie, spre exemplu. Singurul mod în care are valoare e când este atașat de elefant.” Încă de mici, copiii din Kenya sunt aduși în cadrul programelor școlare să viziteze parcurile naționale pentru a fi sensibilizați în fața naturii, dar și pentru a fi pregătiți pentru o eventuală carieră în turism, unul dintre principalele motoare economice ale țării, care asigură 11% din PIB și 10% din forța de muncă a Kenyei.

În prima zi de safari am explorat Tsavo East, unul dintre cele mai vechi și mai întinse parcuri naționale din Kenya, cu o suprafață de aproape 14.000 de kilometri pătrați și pământ în nuanțe de roșu aprins, datorită resurselor de fier din subteran. Nu am avut prea mult de așteptat până am întâlnit primii locuitori ai parcului, două girafe ascunse după frunzișul arborilor care străjuiau drumul. Până seara aveau să le urmeze numeroase alte viețuitoare ale savanei – antilope curioase, turme de elefanți, păsări cu colorit impresionant și zebre speriate, pe care abia reușeai să le prinzi în cadru. Nopțile în savană nu se lasă mai prejos. Dacă ziua îți desfeți privirile, noaptea îți desfeți (sau nu) auzul cu răgetele leilor sau semnalele de avertizare ale celorlalte animale. Deși aflate în mijlocul sălbăticiei, lodge-urile îți oferă nu doar tot confortul de care ai nevoie, dispunând de toate facilitățile unei camere de hotel – mobilier, dușuri, electricitate – fie că sunt încăperi tipice, fie corturi cu pereți subțiri, de pânză, care te aduc și mai aproape de natură, ci și un design tradițional, care integrează cultura locului. Iar senzația pe care o ai dimineața, când deschizi ușa terasei și vezi, dincolo de gardul electric, la câțiva pași distanță, animalele nestingherite de prezența ta, cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Lodge-urile reprezintă și unul dintre cele mai  bune locuri din care să vă cumpărați suveniruri, pentru că prețurile sunt mult mai bune decât la popasurile turistice sau în zona de plajă.

Al doilea parc vizitat a fost Amboseli, total diferit de Tsavo East, atât ca faună și floră cât și ca relief. Drumurile roșiatice sunt înlocuite de mlaștini de un verde intens, girafele, de miile de flamingo, struți și antilope gnu, iar arborii de accacia, de așa numitele „cloud forest” (păduri de nori). În Amboseli am vizitat și un sat al celebrilor maasai, unde ni s-a oferit un spectacol de dansuri tradiționale, cunoscute mai ales pentru salturile înalte făcute de bărbații tribului, îmbrăcați în haine colorate, în care predomină roșul, cel care se crede că îi protejează pe războinici de animalele sălbatice și totodată simbol al sângelui vitelor pe care le păstoresc. Am vizitat, de asemenea, casele întunecate în care locuiesc în special bătrânii satului (căci cei mai tineri s-au îndepărtat treptat de tradiții, folosind smartphone-uri și ducând un trai mai confortabil), ridicate din bălegar, în care nu găsești decât o laviță (scândură lată de lemn) folosită în loc de pat, o mică groapă în care fac focul și câteva haine vechi aruncate în colțuri.

În Amboseli am avut parte de un apus dramatic, dar și de un răsărit pe măsură. Tot aici am avut marele noroc de a vedea una dintre cele mai frumoase feline ale savanei: un ghepard elegant, care ne-a onorat preț de câteva minute cu prezența sa, rară, dar mult râvnită de turiști.

Ultimul parc în care ne-am aventurat a fost Tsavo West, mai sălbatic, cu hățișuri mai dese și cu animale mai timide, dar cu un relief spectaculos, care mi-a amintit de plajele vulcanice din Santorini, datorită drumurilor acoperite, pe alocuri, de lavă. În Tsavo West se pot vizita și izvoarele Mzima, unde ai ocazia să vezi, acompaniat de un ranger înarmat, pentru siguranță, o mulțime  de hipopotami răcorindu-se în apele cristaline. O arie a parcului a fost împrejmuită de gard electric – un lucru neobișnuit, dar necesar în acest caz pentru a proteja populația de rinoceri, pe cale de dispariție. În apropierea parcului Tsavo West se află și resortul Taita Hills, un ansamblu de căsuțe circulare ridicate pe piloni, de la geamul cărora poți să admiri sutele de animale (în special zebre, maimuțe și elefanți), adunate aici datorită unui rezervor cu apă amplasat de proprietari pentru a atrage viețuitoarele însetate și, odată cu ele, turiștii.

Plaje ca-n cărțile poștale

Obosiți, după sutele de kilometri străbătuți fără aer condiționat pe potecile prăfuite ale parcurilor și pe străzile, pe alocuri neasfaltate și pline de hârtoape, care fac legătura între ele, încărcați de amintiri, am plecat spre zona de plajă, într-un drum de câteva ore, în care nu-ți dorești decât să ajungi mai repede pe malul Oceanului Indian. Stațiunea Diani, cu resorturile sale de lux și nenumăratele activități acvatice pe care ți le pune la dispoziție, vine să completeze aventura de neuitat a safariului. O zi petrecută la snorkeling îți aduce nu doar posibilitatea de a descoperi o lume fascinantă în adâncuri, ci și experiența întâlnirii cu delfinii, alături de servirea unui prânz tradițional pe o insuliță ruptă de civilizație, în care te vei spăla pe mâini cu apă din bidon și vei savura bucate atipice bucătăriei românești, precum alge prăjite sau orez fiert în apă de cocos. Oceanul Indian e mărginit de plaje de pe care nu vrei să mai pleci, cu palmieri îmbietori și nisip fin ca făina. Apele se retrag însă mare parte din zi datorită mareei puternice, așa că cel mai bun moment pentru o baie este dimineața, înainte de micul dejun. Un alt loc interesant este punctul de vărsare al fluviului Congo în apele oceanului, pe care îl poți vizita fie pe jos, dacă ești cazat într-un resort din apropiere, fie într-o excursie cu barca.

Răsăriturile de pe plajă sunt și ele de neratat, mai ales că unitățile de cazare se află la doi pași de ocean. Cu greu vei sacrifica o dimineață pentru a dormi câteva ore în plus, știind că atezi spectacolul impresionant al culorilor.  

Printre românii care au ales să se bucure de un sejur în tihnă pe malul oceanului se numără și Andreea Tohănean, angajată la o firmă de contabilitate, pe care am întâlnit-o la plecare, în aeroport, și care a călătorit alături de soțul său, om de afaceri. „Kenya nu era pe lista noastră de călătorii anul acesta. Noi am mai avut niste vouchere de la Eturia pentru că rezervasem alte excursii care nu s-au putut ține din cauza pandemiei: Liban, Țările Baltice, SUA și Hawaii. În perioada aceasta noi mergeam în Oman sau în Dubai. Nu știam ce să facem și am văzut Kenya. Ne-am interesat, am văzut că e sigură, ni se părea și o idee bună să vedem o țară nouă, ne-a atras și ideea că nu era pe lista galbenă și că nu trebuie să stăm în carantină la întoarcere, dar și faptul că se merge cu test, așa că ne-am zis: hai să vedem cum e”, a povestit ea pentru Business MAGAZIN. Acum, este hotărâtă să se întoarcă, pentru a merge și în safari, deoarece la prima vizită a optat pentru o vacanță exclusiv la plajă. „Soțul a vrut să se odihnească și e mai conservator. Trebuie să cunoască întâi țara și apoi vine din nou să viziteze. Stă câteva zile să experimenteze bucătăria, oamenii, siguranța. Dacă era după mine m-aș fi dus direct în safari. Sunt foarte mulțumită de ce am găsit, de oameni, de mâncare, de climă. Nu am făcut excursii, am rămas la plajă și am stat într-un singur resort, în stațiunea Malindi, la Diamonds Dream. Zborul mi s-a părut excelent. M-a atras și faptul că nu aveam escală.” Andreea Tohănean spune că a fost și Zanzibar pe listă, „dar nu ne-am mișcat suficient de repede, nu am fost suficient de hotărâți. În plus, parcă toată lumea mergea în Zanzibar. Noi am zis că mergem în Kenya, ni se părea mai exotic. Am descoperit o țară extrem de interesantă”. Următoarea destinație, adaugă ea, este tot cu cei de la Eturia, în Iordania. „Avem în program zbor cu balonul, Petra și altele. Dacă nu se ține, din cauza restricțiilor, avem în plan Egipt – Hurghada.” Pentru sejurul din Kenya spune că au ales zbor la business class, așa că excursia a fost 1.700 de euro de persoană. „Am mai cheltuit, deși a fost all inclusive, încă 300 de dolari pe suveniruri și altele.” Mary Ngure, Product & Procurement Manager/East Africa în cadrul agenției Private Safaris, mi-a povestit că businessul pe care îl reprezintă are o istorie de peste 40 de ani, fiind înființat în 1976. „Am început cu zona de plajă, apoi în safari. Ne-am extins ulterior în Tanzania, Uganda, Rwanda și Etiopia. Cei mai mulți turiști îi avem în Kenya. Colaborăm cu peste 300 de unități de cazare în Africa de Est, iar în Kenya cu circa jumătate – atât în zona de plajă cât și în cea de safari. Anual, înainte de pandemie înregistram circa 10.000 de turiști, din care 35% doar în Kenya; în Tanzania, în jur de 32%, restul turiștilor în celelalte destinații.” Odată cu apariția crizei sanitare însă, compania s-a bazat anul trecut pe rezidenți, pe turismul intern. Și personalul s-a diminuat, de la 90 la 68 de persoane. „Acum însă vom aduce înapoi o parte dintre angajați.” Ei organizează excursii și în Masai Mara, o rezervație naturală situate în sud-vestul țării. „În Masai Mara recomand trei zile. Prețul unui astfel de pachet are un preț de circa 1.000 de dolari și include un zbor de 20 de minute din Diani Beach, două nopți de cazarea la lodge, toate mesele (fără băuturi) incluse și două game-uri pe zi. Turiștii optează pentru acest tip de pachet în special în sezonul de vârf (iulie-august), când are loc marea migrație.” Alte excursii se fac pe muntele Kenya, care dă și numele țării, sau la lacul Victoria.

La multe săptămâni de la întoarcerea din Kenya, simt încă praful tăios al savanei cum îmi biciuie fața și se impregnează în hainele în nuanțe de bej, kaki și maroniu, atent alese pentru a nu trezi interesul nedorit al prădătorilor sau altor locuitori ai stepei africane. În urechi îmi răsună și acum acordurile vesele ale cântecului Jambo Bwana și chiuiturile ciudate, strigăte cu voci stridente de femeile maasai, înveșmântate în porturi tradiționale, cu gleznele prinse în brățări cusute cu migală. În memoria olfactivă păstrez mirosul înțepător al muncitorilor asudați sub greutatea bagajelor cărate și izul apăsător al caselor din chirpici, luminate de un ochi de geam minuscul. Ochii își amintesc încă fascinați de grandoarea muntelui Kilimanjaro și ale sale zăpezi veșnice sub care clocotește, în adâncul muntelui, lava vulcanică, și care veghează din vremuri milenare ținuturile ce se întind la poalele sale. Simt gustul peștelui proaspăt, al orezului parfumat, fiert în apă de cocos, și savoarea feliilor zemoase de ananas. Deopotrivă, toate se leagă de Kenya. Sunt amintiri pe care voi încerca să le păstrez cât mai vii, la fel de vii precum culorile care înveselesc la tot pasul străzile sărace ale acestei țări.

„Marele avantaj e că totul pentru noi e natural, nu implică efort, e lăsat de Dumnezeu: plajele, natura, animalele. Provocarea e că sunt oameni contra oameni. (…) Vrem să îi facem pe oameni să înțeleagă că fildeșul nu are valoare când e transformat într-o bijuterie, spre exemplu. Singurul mod în care are valoare e când este atașat de elefant.”

Otete Abok, ghid Private Safaris