Țara europeană care nu știe ce să mai facă cu banii: încasează un miliard de dolari pe săptămână și nu-i poate cheltui

Departe de criza datoriilor de stat și declinul economic care macină Europa, Norvegia nu mai știe ce să facă cu banii. Cel mai mare fond suveran din lume, care administrează petrodolarii strânși de statul nordic, a devenit obiect de dezbatere publică în contextul alegerilor recente, în urma cărora Partidul Laburist (centru-stânga) a cedat puterea unei alianțe de dreapta conduse de Partidul Conservator.

Transferul de putere va aduce schimbări la Government Pension Fund Global (GPFG). Noii guvernanți, care au promis reduceri de taxe, s-au angajat din start să limiteze cheltuielile fondului pentru a evita supraîncălzirea economiei. Totodată, conservatorii iau în calcul divizarea fondului, pentru reducerea riscului ca o greșeală să provoace efecte catastrofale, dar și din convingerea că apariția concurenței ar putea da rezultate mai bune.

FONDUL ARE ACTIVE EVALUATE LA 760 MILIARDE DE DOLARI ȘI A AVUT PERFORMANȚE MODESTE ÎN ACEST AN, cu un randament de numai 0,1% în trimestrul al doilea, după ce a crescut puternic anul trecut, cu 13,4%. Valoarea activelor fondului depășește cu 40% produsul intern brut al Norvegiei. GPFG joacă pe termen lung, având mandatul de a asigura viitorul economic al țării după ce resursele vaste de petrol și gaze vor fi fost epuizate. Fondul norvegian a fost unul dintre puținii investitori internaționali care și-au permis calmul în timpul crizei financiare globale: nu numai că nu a vândut active în perioada de panică de după falimentul Lehman Brothers, ci chiar a cumpărat.

„Avem posibilitatea ca în vremuri tulburi să așteptăm cu răbdare ieșirea din turbulențe„, spune CEO-ul GPFG, Yngve Slyngstad, citat de BBC.Fondul este administrat de un departament care funcționează în sediul băncii centrale a Norvegiei de la Oslo. Agenția are peste 200 de angajați la Oslo și alți 100 în birouri regionale la New York, Londra, Shanghai și Singapore.
Traderii lucrează într-o atmosferă calmă, acționează în mod răbdător, chibzuit, chirurgical. Nici vorbă de zgomotul și nervii de pe Wall Street, de vânzările panicate la primul semn de prăbușire a pieței.

MISIUNEA FONDULUI ESTE DE A STRÂNGE BANI PE TERMEN LUNG. „În timpul crizei din 2008-2009, mulți investitori au fost forțați de circumstanțe să vândă. Noi ne-am bucurat de privilegiul de a ne păstra activele și chiar de a acumula mai mult„, spune Slyngstad.Taxele și redevențele încasate de Norvegia din industria petrolului și gazelor naturale pun la dispoziția fondului lichidități de aproximativ un miliard de dolari pe săptămână. Astfel, GPFG a ajuns să dețină în medie 1% din acțiunile listate la nivel global. În Europa, fondul norvegian deține peste 2% din companiile listate.

Succesul GPFG este datorat atât exploatării zăcămintelor petrolifere și gazeifere, cât și respectării consensului politic de către toate forțele care s-au succedat la guvernare: profiturile obținute de stat din hidrocarburi trebuie investite în fond. Fondul are întotdeauna o atitudine de investitor pe termen lung, iar mandatul instituției impune transparență. GPFG încearcă să impună propriile principii de guvernanță corporativă asupra companiilor unde investește și să se asigure că acestea sunt profitabile pe termen lung.

CA ACȚIONARI PE TERMEN LUNG, TREBUIE SĂ NE ASIGURĂM CĂ ACESTE COMPANII SUNT PROFITABILE PE TERMEN LUNG, și de asemenea că nu fac bine doar investitorilor și acționarilor, ci și societății în general. Lucrăm cu rațiune, și nu cu forță„, explică Slyngstad pentru BBC.În pofida succesului de până acum al GPFG, politicienii de dreapta și voci din mediul academic vor o schimbare.