Spațiile de lucru deschise: bune pentru patroni, dar rele pentru angajați. „Angajații pot dezvolta forme ușoare, subclinice, de anxietate, depresie, furie, ostilitate sau alte tipuri de manifest

Psihologul Lavinia Țânculescu constată și ea că organizațiile au gândit un sistem de reducere de costuri atunci când au implementat acest tip de birouri deschise și, mai ales, tipul de politică de birou mobil (hot desking) în care angajatul nu mai are un birou dedicat, ci se așează unde găsește loc, în fiecare dimineață în care ajunge la serviciu.

Însă nu au luat în considerare fapte posibile adiacente. Printre acestea se numără, exemplifică specialista, faptul că angajații pot dezvolta forme ușoare, subclinice, de anxietate, depresie, furie, ostilitate sau alte tipuri de manifestări nevrotice de tip impulsivitate sau control excesiv al spațiului de lucru. Acestea se reflectă, în mod evident, și în productivitatea la nivelul organizației.

„Aceste aspecte au costuri pe care organizațiile nu le-au bugetat, cele mai multe având de-a face cu absenteismul fizic și/sau mental și cu posibilele contribuții ale acestor aspecte logistice la dezvoltarea unor fenomene de tip burnout (epuizare psihică, cinism, ineficiență profesională). Ce se știe sau, poate, se înțelege mai puțin este că aceste trăiri psihologice au de-a face cu aspecte primare ale structurării psihicului uman”, explică Țânculescu. Printre aceste aspecte primare se numără, de pildă, nevoia de spațiu personal, dedicat, căruia să îi aparții.

De asemenea, Lavinia Țânculescu aduce în discuție elemente ce țin de mult cunoscuta teorie a trebuințelor umane formulată de Abraham Maslow, care în multe privințe este depășită, însă are elemente profund perene, precum nevoia omului de afiliere atât la o altă persoană cât și la un spațiu pe care să îl identifice ca fiind al său. „Sunt studii care arată că bebelușii care dorm în propriul lor pătuț își pot dezvolta mai curând autonomia și comportamentele ce țin de autocontrol, de încredere în sine și de gestionare a propriului spațiu”, exemplifică ea.

Cititi continuarea aici