Sorin Pâslaru, ZF: Țara își pierde oamenii. Cum de a ajuns România între Somalia, Jamaica, Afganistan și Nigeria?

Pentru cei două milioane de români plecați la muncă, adică o treime din forța de muncă activă între 20 și 40 de ani, apartenența la spațiul românesc nu mai contează decât ca posibilitate de stabilire în Europa fără restricții. E o țară care își ignoră cetățenii. A uitat de ei.

Este dramatic cum o țară cu un PIB per capita de 7.000 de euro, în NATO și Uniunea Europeană, de zeci de ori mai bogată decât Somalia, Jamaica sau Afganistan și-a pierdut semnificația ca organizație pentru cetățenii săi.

Apatrizi. Sunt pierduți ca forță de muncă, ca și consumatori de ziare, de pastă de dinți sau de contribuabili la buget în România. Aceasta este realitatea economiei românești – nu își poate organiza resursele pentru a-și hrăni cetățenii.

Privind la aceste statistici, văzând casele părăsite din mediul rural, probabil că niciodată în istoria sa poporul român nu a mai avut o stare de dezmembrare fizică și dezagregare națională precum cea prin care trece acum. Inexistența unui proiect național, a unei cât de mici raze de speranță că peste 10 ani va fi aici altceva îi doboară pe români și în trimite la depărtare.

Efectele se vor vedea peste ani și vor transforma țara. 100.000 de românce, adică 6% din populația feminină între 20 și 30 de ani, au devenit soții de italieni. Țara își pierde oamenii.

Când ungurii, cehii, chinezii, finlandezii sau chiar grecii își afirmă identitatea mai ales în aceste condiții dure, românii și-o pierd. De parcă acest proiect, al unei națiuni, cade ca ploaia din cer și nu este o construcție care trebuie întreținută.

Românii plecați afară sunt explicația pentru lipsa de presiune pentru administrația politică. Dacă acești două milioane de români, majoritatea de 30-40 de ani, ar fi fără slujbă aici, ar zbura în secunda doi cei care își permit astăzi să dea lecții de reformă deși sunt de șapte ani la putere. Mulți se amăgesc că România ar fi în altă parte, că are istorie, că are un rol de jucat, dar realitatea din stradă arată altfel. Datele arată că infracțiunile în străinătate au ajuns o metodă de supraviețuire în masă.

Modelul începe să semene cu cel african, în condițiile în care țări din America Latină au început să progreseze.

Nu numai numărul mare de infractori în străinătate aduce cu țări din Africa, ci și politica marilor puteri de utilizare a liderilor locali pentru exploatarea fără niciun fel de scrupul – ecologic, financiar, de valoare istorică – a zăcămintelor naturale.

De o săptămână, președintele Traian Băsescu dă mesaje peste mesaje de susținere a unui proiect 80% privat. Este cumva președintele angajatul acestei companii și nu știm?

Se răspândește tot mai mult la nivelul mediilor de putere din România un cinism la adresa românilor care nu va aduce nimic bun. Când foști miniștri sunt plătiți să facă lobby pentru proiecte private – de ce or mai fi având nevoie de atâta lobby și presiuni în media dacă cei mai înalți oficiali se declară de acord ?-, este clar modelul. Modelul este ia fiecare cât poate și îndeasă în conturile din Elveția. Mai târziu om mai vedea.

Acest cinism distrugător nu va avea decât efecte de dezmembrare, nu de dezvoltare.