Sorin Pâslaru, ZF: Sub dictatura consumatorului, transporturile și logistica vor veni să servească și mai mult cerințe care vedem că accelerează, nu se domolesc, pentru că oamenii au tot mai multe nevoi și pretenții

Bine ați venit! Acest sector al economiei, transporturi, logistică și automotive, are ca misiune accelerarea vitezei de circu­la­ție a oamenilor, a bunurilor și a servi­ciilor, de care avem nevoie pentru a trece la statutul de economie dezvoltată.

Primul lucru pe care vreau să-l spun este că trans­porturile, logistica și automotive înseamnă sân­gele economiei. Și dacă din punctul de vedere al sistemului financiar-bancar sângele economiei sunt banii, și suntem destul de jos din acest punct de vedere, dacă măsurăm ca active bancare, raportat la PIB, România fiind undeva la 50% din PIB față de 90% în Bulgaria și la 300% din PIB în restul economiilor de la vest mai dezvoltate, în zona aceasta, a transporturilor, a logisticii și a infrastructurii, România a făcut progrese.

A doua chestiune este că transportatorii se dife­ren­țiază față de foarte multe alte industrii din Româ­nia, prin faptul că au cea mai mare contribuție, împreună cu IT-știi, la fluxul pozitiv al balanței de plăți, de 4-5 miliarde de euro pe an. Valută care intră în economie ca urmare a serviciilor pe care trans­portatorii români le asigură la nivel național, cât și la nivel internațional. Deci este un sector de activitate care practic, din punctul de vedere al competitivității de care se vorbește așa de mult, că România trebuie să fie tot mai competitivă, demonstrează că este competitiv la nivel european și chiar supracompetitiv.

În al treilea rând, transport și logistică înseamnă în mod fundamental eficientiza­rea, alocarea eficientă a resurselor de care până la urmă este vorba în economie și dezghețarea activelor României: active naturale, umane, de producție.

Dacă ne asumăm că vrem să trecem în următorii 10 ani de la 20.000 euro PIB per capita la 40.000 euro, cum am dublat PIB per capita în ultimii 7 ani, nu o pu­tem face decât prin dumneavoastră, pentru că trebuie să fim mult mai rapizi, să se deschidă și regiunile „înghețate“ ale României și totul trebuie să funcțio­neze la secundă într-un circuit pe care îl asigurați dumneavoastră, un circuit accelerat.

Vedem ce se întâmplă în strâmtoarea Ormuz și cum gâtuirile acestea ale oricărui punct de tensiune și punct critic în ceea ce privește transportul interna­țional au efecte globale. Noi trebuie să accelerăm integrarea în lanțurile internaționale. Nu avem cum să evităm această chestiune.

Pentru că la final consumatorul e rege și consu­matorul alege marfa sau serviciul de oriunde. Și dacă e mai ieftin și mai bun, nu ai cum să-l oprești. Vedem cum s-au descătușat Orientul, Asia, în ultimii 30 de ani. China a ajuns de la 1% din PIB-ul lumii la 17%. A­me­rica a rămas la 25-26%, dar uitați-vă cu ce eforturi. Ceea ce se întâmplă acum cu Ve­nezuela, cu Iran este o încleștare practic între noua economie a lumii și vechea economie.

Europa, în aceeași perioadă, a scăzut cam de la 24% din PIB-ul mondial la numai 17-18%. Deci e bătaia pe resurse, sub dictatura consumatorului. Iar transporturile, logistica vor veni să servească aceste cerințe care vedem că accelerează, nu se domolesc, pentru că oamenii au tot mai multe pretenții. Deci aceasta este tendința de bază.

Acum, în sectorul dvs. de activitate tre­buie spus că sunt bani și sunt alocări bugetare.

România, în ultimii 2-3 ani, a restrâns, a tot ajustat în numele investițiilor în autostrăzi. Și acestea iată că se fac (slide 2). De aceea, în următorii 5 ani avem o fe­reastră de oportunitate extraordinară. Vom lega pentru prima dată estul și vestul, nordul și sudul prin autostrăzi. Investițiile în sectorul autostrăzilor la ora asta sunt la un nivel record (slide 3). Dar sunt necesare apoi și investiții în producție, ca să putem să folosim aceste inves­tiții în infrastructură.

Că trebuie făcut la acest capitol mai mult pentru asta nu auzim. Auzim numai deficite bugetare, cum să ne restrângem, cât cheltuim cu dobânzile? Dar cum dezvoltăm? Cum folosim ceea ce avem? Nu știu câte tele­foane au primit investitorii în lo­gistică, în depozite, în producție de la președinți de consilii județene, de la primării de pe traseul acestei autostrăzi. Dom­nule, suntem pregătiți, veniți la noi cu investițiile? Asta trebuie să fie preocuparea principală astăzi.

Ceea ce se întâmplă astăzi pe A1, după 20 și ceva de ani de investiții, în care până la jumă­tatea distanței până la Pitești vezi stânga, dreapta numai hale și unități de producție, trebuie să fie la fel și pe A7 și pe A3, și mai departe până în Transilvania, pe drumul expres până la Craiova și în jurul A0. Deci ceea ce urmea­ză în următorii 10 ani este să vă dublați, să vă triplați busi­nessul, indiferent ce se întâm­plă din punct de vedere fiscal, legislativ, al tensiunilor inter­na­ționale, tensiunilor regio­na­le. E un tăvălug care nu poate să fie oprit, comandat, cum spuneam, de consumator.

Două lucruri pe care le avem în cap atunci când vor­bim de acest sector al transpor­turilor, deși el are în spate o complexitate mult mai mare, sunt automobilul personal și autostrada. Românii tânjesc după autostrăzi de zeci de ani. Și, în sfârșit, în ultimii 5-10 ani, avem o dublare a numărului de kilometri de autostradă. Dar cum? Cu bani, cu mulți bani și așa cum spuneam în ultimii 4-5 ani s-a tăiat de peste tot, dar nu s-a tăiat de la alocările pentru autostradă, pentru infra­struc­tură rutieră. Așa că de acum înainte, misiunea este să pu­nem la treabă aceste noi inves­tiții. Abia e pasul 1 făcut de acum.

Mai sunt încă 9 pași până la pasul 10 ca aceste investiții în infrastructură să-și atingă cu adevărat efectele pentru eco­no­mie și să aducă înapoi ceea ce alocăm noi astăzi ca resurse, să dezghețe activele României, să le pună la treabă. Și pentru asta e nevoie de o gândire stra­te­gică. Nu putem să așteptăm să vină așa din cer aceste investiții, fără o gândire strategică de la nivel guver­namental, pe care deocamdată, din punctul meu de vedere, nu o văd în mesajele actualului guvern.

Avem o creștere de aproape opt ori a parcului de autoturisme după 1990 și vedem că avem o bună corelație și cu ceea ce s-a întâmplat în economie și se menține acest ritm (slide 4). Cred că încă suntem la jumătate față de nivelul mediu al Uniunii Europene ca număr de mașini la mia de locuitori. Pe de altă parte, importantă pentru dezvoltarea economiei este creș­terea numărului de autovehicule pentru transpor­tul mărfurilor (slide 5). Ce ne spune statistica? În aceeași perioadă a crescut de doar șase ori acest număr, mai puțin decât autoturismele, deci consumul e driverul, însă e un ritm bun. Vedem o creștere fără sincope pe care o așteptăm și în perioada următoare.

Avem nevoie de o dublare în perioada următoare ca să folosim toate aceste oportunități. Dobânzile sunt astăzi mai mari, poate că anul acesta va fi mai frânat, traversăm o perioadă în care vedem o neîncredere a consumatorului, dar fără îndoială tendința, aceasta flacără a consumului și a nevoii de a crește și de a recu­pera din decalajele care ne despart de alte economii, se va menține.

Să vedem acum transportul de pasageri, feroviar și rutier. În anii ’90, aveam 8,5-9 mi­li­oane de salariați. În economie se făcea foarte multă navetă.

Am avut o prăbușire a numărului de pasageri, acum o oarecare revenire (slide 6).

Mai departe, mărfurile transportate. Scăderi mari (slide 7). O scădere care reflectă de fapt și faptul că România, în ultimii 20 de ani, a devenit o economie a serviciilor. Astăzi avem doar 15% din PIB în în industrie. Avem și un deficit de balanță comercială enorm, pe care alte țări din jurul nostru nu îl au. Polonia și Ungaria au ajuns să aibă excedent comercial pentru că au investit mai din timp, au atras investiții străine mai din timp.

Avem un decalaj din acest punct de vedere, însă tendința ne arată o creștere în ultima perioadă. Rămâne rutierul peste feroviar, dar feroviarul va trebui să devină la rândul său motor de creștere. De ce să nu ne ambiționăm să ajungem măcar la jumătate din ce se întâmpla în acei ani? Îmi amintesc că la Mărășești era un not feroviar, sunt 8-10 linii în fața gării. Cât de in­tens era traficul feroviar atunci? Dacă logistic pu­team să mutăm atâta marfă, atâția pasageri și să admi­nistrăm un asemenea portofoliu, înseamnă că putem să ne gândim că am putea ajunge iarăși la acest nivel. Iată numărul de vagoane de marfă, o reducere de trei ori (slide 8).

În schimb, bineînțeles, avem o creștere excep­țio­nală a transportului aerian, de 13 ori mai mult în ace­eași perioadă (slide 9). Fără îndoială că va urma o dublare în următorii 5-6 ani. Toate statisticile arată că traficul va crește, se pregătesc investiții noi în aeroporturi. Pe de altă parte, avem această presiune a combustibilului.

Și acum investițiile în cale ferată. Dacă am com­para, să spunem așa, calea ferată e­lec­trificată ar fi echivalentul autostrăzilor. Când vorbim de cale ferată electrificată, a­proa­pe că nu am progresat. Avem doar 400 km de cale ferate electrificată în plus (slide 10). Sunt teme pentru anii următori, ceea ce ne indică de fapt ce potențial are economia de acum înainte.

Fără să avem această gândire strategică și să reechilibrăm investițiile așa cum am reușit să facem push-ul acesta extraordinar în ultimii 5-10 ani în investiții în infrastructura rutieră, de acum înainte avem ca misiune să echilibrăm cu investițiile în calea ferată. Astfel încât să putem să ajungem la această viteză a circulației de bunuri și de persoane, la alocarea eficientă a resurselor care ne va permite dublarea PIB de care avem nevoie pe următorii 10 ani în România.