Situație rară în Ucraina: dupa ce înainte de război au fugit toți oligarhii din țară, acum se întorc pentru a-și ajuta țara în războiul împotriva Rusiei

Invazia Rusiei din Ucraina a provocat cel mai mare exod de populație din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Milioane de ucraineni, cei mai mulți femei și copii, au fugit de război în statele europene. Însă primii fugari au fost oligarhii, părăsindu-și țara înainte chiar ca războiul să înceApă.

Ei aveau cu ce și unde să plece. Unii s-au întors, făcând, ceva rar, front comun pentru a lupta cu rușii. Lumea lor s-a schimbat. Puterea lor este în declin de câțiva ani. Iar dacă rușii înving, lumea lor s-ar putea să dispară cu totul. Acum, bogații Ucrainei se luptă pentru supraviețuire.

Mai erau doar câteva zile până la invazie, dar nimic nu era clar. Avioanele – private, de lux sau doar închiriate – se vedeau clar pe aplicațiile de monitorizare a traficului aerian. La fel și direcția lor: afară din Ucraina, spre vest, departe de orice amenințare rusă, scrie Radio Europa Liberă. Ziarul Ukrayinska Pravda a numărat pe 13 februarie peste 20 de zboruri. Proprietarii – bogații oameni de afaceri deveniți simbolul capitalismului ucrainean și o barieră în calea eliminării corupției. Fugeau de ceea ce administrația SUA spunea că va fi o invazie iminentă rusă.

Nici chiar Kievul nu credea că așa va fi, dar oligarhii nu voiau să riște. Pe 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă, președintele Volodîmîr  Zelenski i-a convocat în biroul său cei mai puternici oameni de afaceri din Ucraina. Unii, precum Viktor Pinciuk și Rinat Akhmetov, cel mai bogat om al Ucrainei, s-au întors în țară special pentru întâlnire. În timp ce președintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanță la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeții în jurul unei mese. Dar mesajul a fost același: treceți în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

Doi dintre cei prezenți au spus că Zelenski le-a cerut nimic mai mult, nimic mai puțin decât să-și lase deoparte rivalitățile și să se unească în apărarea națiunii. Nu se compara nici de departe cu ce a fost în 2014, când oligarhii țării au condus răspunsul Ucrainei după ce Rusia a anexat Crimeea și apoi a tăiat o bucată din regiunea estică Donbas într-un război separatist prin interpuși. Pentru că acel război a prins armata îngrozitor de prost echipată, cu deficit de personal, în derută, elita afacerilor a finanțat batalioanele de voluntari care au intrat în luptă.

Mai mulți oligarhi au fost numiți pentru a servi ca guvernatori ai regiunilor instabile rusofile, unde Moscova încerca să instige alte revolte separatiste. Igor Kolomoiski, coproprietar al unui imperiu de afaceri diversificat care cuprinde bănci, industria metalului și media, a fost numit guvernator al regiunii natale Dnipropetrovsk, care se învecina cu Donbasul separatist. El a susținut zeci de grupuri de luptă voluntară pentru a zdrobi mișcările interne proruse și mai târziu să ducă războiul din Donbas. Serhi Taruta, un magnat al oțelului, a fost numit guvernator al regiunii Donețk; Oleksander Yaroslavski, șeful Harkovului, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei. Ei și-au folosit autoritatea, resursele și puterea mass-media pentru a mobiliza populația împotriva încercării Rusiei de a destabiliza și sparge țara în bucăți. Însă de data aceasta, povestea este diferită.

La o săptămână după ce trupele ruse au intrat în Ucraina și au înaintat spre Kiev, un grup de voluntari a ocupat o vilă mare în afara capitalei pentru a organiza acolo un dispensar improvizat și un spital de campanie. Conacul îi aparține lui Pinciuk, unul dintre cei mai bogați oameni ai Ucrainei, care, la fel ca mulți dintre colegii săi miliardari, părăsise țara la începutul războiului. Pinciuk, care de atunci a făcut mai multe vizite înapoi în Ucraina, a fost inițial de acord să le permită activiștilor să folosească clădirea pe atunci neocupată. La urma urmei, este război și fiecare trebuie să-și facă partea lui. Dar voluntarii au rămas în clădire mai mult decât ar fi trebuit și s-au opus înlăturării lor. Ei au invitat un post de știri local să filmeze preluarea proprietății generoase. „Suntem aici până la victorie”, a declarat Henadîi Druzenko, liderul activiștilor, pentru Ukrainska Pravda.

În timp ce președintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanță la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeții în jurul unei mese. Dar mesajul a fost același: treceți în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

Ocuparea conacului lui Pinciuk ilustrează clar modul în care războiul schimbă sorții elitei de afaceri a Ucrainei, care a jucat un rol vital în sprijinirea țării împotriva agresiunii ruse în 2014, conflict care le-a cimentat influența politică și interesele financiare. Opt ani mai târziu, au devenit mai marginalizați și influența lor economică a scăzut. „Impresia mea este că s-au rătăcit”, spune Timofi Milovanov, fost ministru al economiei. „Nu știu ce să facă.”

În primele etape ale turbulențelor din 2014, oligarhii din Harkov și Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului și au ajutat acele regiuni să înăbușe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Donețk și Lugansk au abandonat zona – sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev. Acțiunile lor au permis separatiștilor să facă ce vor și au ajutat la deschiderea drumului pentru intervenția ulterioară a Rusiei în acele regiuni, scrie Washington Post. Alții precum Ahmetov, care susținuse anterior Partidul Regiunilor prorus al președintelui demis Viktor Ianukovici, s-au alăturat Kievului. Opt ani mai târziu, cu armata Ucrainei bine antrenată, întărită în luptă și echipată cu arme moderne, oligarhii țării joacă un rol mai pasiv în apărarea națiunii – donând bani și provizii la fel ca milioane de compatrioți ai lor. Unul a spus că finanțează efortul de război, ca toți ceilalți. Akhmetov și Pinciuk au depus un efort de PR însemnat pentru a li se recunoaște eforturile filantropice. Alții, cum ar fi Kolomoiski, un susținător cheie al campaniei prezidențiale a lui Zelensky, sunt mari absenți. Chiar și Dmitro Firtaș, magnatul gazelor în exil, căutat pentru acuzații de corupție în SUA și considerat cândva un apropiat al Kremlinului, a spus că vrea să se întoarcă în Ucraina pentru a ajuta efortul de război.

Akhmetov a spus că a alocat 100 de milioane de euro în ajutor umanitar și sprijin pentru armata ucraineană și și-a adaptat afacerile la „operațiunile de război cât mai mult posibil”. „Sarcina crucială pentru noi acum este să îi ajutăm pe ucraineni să supraviețuiască, iar Ucraina să câștige”, a spus el. „Este deja limpede că atât afacerea noastră, cât și țara noastră suferă pierderi enorme din cauza războiului.” La fel ca alți magnați ale căror imperii de afaceri au provenit din combinatele din inima industrială din estul Ucrainei – acum în centrul războiului – Ahmetov a primit o mare lovitură. El dă în judecată guvernul rus pentru pierderi de până la 20 de miliarde de dolari la cele două fabrici de oțel mamut din Mariupol, inclusiv Azovstal, care a fost distrusă în atacurile Rusiei. Oligarhii și-au pierdut și ei influența politică. Canalele lor de televiziune transmit aceleași linii guvernamentale despre război, în conformitate cu cerințele de difuzare și cenzură. Între timp, Zelenski, care anul trecut i-a înfuriat pe magnați când a adoptat o lege antioligarhi pentru a le reduce influența politică, a crescut în popularitate și autoritate.

Cei mai bogați industriași ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunități de afaceri în sarcina mamut de reconstrucție finanțată cu sute de miliarde de dolari în ajutor occidental. De asemenea, este de așteptat ca unii să solicite compensații de la guvern pentru fabricile și instalațiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme și aplicarea mai strictă a legii anticorupție în schimbul finanțării eforturilor de reconstrucție ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă și mai mult puterea elitei de afaceri.

Oleksîi Danilov, șeful securității naționale al lui Zelenski, care a jucat un rol important în eforturile de a reduce influența oligarhilor, a declarat pentru Financial Times observă că, de la invazia rusă, aceștia s-au comportat „în diferite moduri” și a sugerat că unii vor fi trași la răspundere după ce războiul se termină. Cei mai bogați industriași ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunități de afaceri în sarcina mamut de reconstrucție finanțată cu sute de miliarde de dolari din ajutor occidental. De asemenea, este de așteptat ca unii să solicite compensații de la guvern pentru fabricile și instalațiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme și aplicarea mai strictă a legii anticorupție în schimbul finanțării eforturilor de reconstrucție ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă și mai mult puterea elitei de afaceri. „Se înțelege că Ucraina nu rezista agresiunii ruse dacă nu se curăță singură”, a declarat Orisia Lutsevici, șefa programului pentru Ucraina la Chatham House, un think tank din Londra. „Oligarhii nu vor avea același drepturi pe care le-au avut după independență.” Konstantin Grigorișin, un magnat al metalelor și energiei care a pierdut mai multe bătălii corporative cu oligarhii mai puternici, a spus că sistemul politic al Ucrainei are nevoie de o reformă profundă pentru a-i împiedica pe cei mai mari magnați să stoarcă economia în beneficiul lor. „Va fi nevoie de multă disciplină și rigoare intelectuală”, a spus Grigorișin. Dar până atunci, tancurile și rachetele rusești trebuie oprite.

Akhmetov a anunțat că compania sa de investiții va efectua o plată anticipată a impozitului de 34 de milioane de dolari pentru a ajuta la consolidarea stabilității financiare a guvernului. Când Rusia și-a început invazia la scară largă, companiile controlate de oligarhi s-au organizat și au comunicat rapid sprijinul pentru Ucraina. În primele 12 zile de război, 16 dintre cei mai bogați 20 de ucraineni au făcut declarații – personal sau prin intermediul companiilor lor – împotriva agresiunii ruse sau în sprijinul Ucrainei. Ei au făcut publice modul în care ajută guvernul ucrainean și forțele sale armate, apărarea teritorială, orașele și oamenii.

În primele etape ale turbulențelor din 2014, oligarhii din HarkOv și Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului și au ajutat acele regiuni să înăbușe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Donețk și Lugansk au abandonat zona sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev.

Oligarhii par, de asemenea, să coopereze între ei, lucru pe care deseori nu au reușit să-l facă în trecut. Cele mai mari patru grupuri media ucrainene, fiecare deținută de câte un oligarh important, au emis o declarație comună cu privire la planurile lor de a oferi acces liber la informații în temeiul legii marțiale. Iar oligarhii care au avut relații contractuale problematice în trecut par acum să lucreze îndeaproape pentru a furniza provizii esențiale. Oligarhii luptă pentru propria lor supraviețuire. Ei se angajează în politică având un singur scop principal: apărarea bogăției și proprietăților lor. Și un angajament comun de a-și apăra bogăția și proprietatea a determinat acum acest grup departe de a fi omogen să acționeze colectiv.

În primul rând, amenințarea pe care o reprezintă războiul pe scară largă al Rusiei la adresa suveranității ucrainene este o amenințare pentru sistemul de capitalism de cumetrie al Ucrainei – unde oligarhii profită enorm de pe urma legăturilor strânse cu guvernul. Prăbușirea acestui sistem ar afecta capacitatea oligarhilor de a-și apăra averea. De exemplu, după ce Ucraina a pierdut controlul asupra Crimeei și a zonelor din Donbas, noile guverne de acolo au expropriat bunurile oligarhilor ucraineni.

Președintele rus Putin nu este în măsură să ofere oligarhilor ucraineni nicio garanție credibilă. În discursul său de dinainte de război, el a vorbit în mod disprețuitor despre superbogații Ucrainei. Mai important, distrugerea continuă de către Rusia a proprietăților oligarhice și a infrastructurii ucrainene diminuează foarte mult șansele ca oligarhii să încheie orice târg cu președintele rus sau cu un regim marionetă prorus.

Apoi, ucrainenii au demonstrat o identitate națională puternică în fața agresiunii ruse, iar armata ucraineană a demonstrat că poate ține piept rușilor. Alături de sprijinul fără precedent din partea partenerilor internaționali, acești factori sugerează că a rămâne cu Ucraina maximizează șansele oligarhilor de a-și păstra sau reconstrui bogăția și proprietatea.