Șefii care se plâng că nu au angajați noi, dar pe cei vechi ii desconsideră sunt de fapt principalul motiv pentru care angajații renunță tot mai des la locul lor de muncă

Există puține lucruri la fel de satisfăcătoare ca renunțarea la o slujbă proastă. În fiecare lună, începând cu anul 2000, Biroul de Statistică a Muncii din SUA publică cifre cu privire la numărul angajaților care au renunțat la locul de muncă (denumit adesea „rata renunțării”). În august 2019, un număr record de 4,47 milioane de angajați și-au părăsit locul de muncă. Aceasta reprezintă aproximativ 3% din totalul forței de muncă din SUA, scriu cei de la CNBC.

Spre comparație, în august 2009, ratele de renunțare, ajustate și neajustate, au fost de 1,4%, respectiv 1,7%. Numărul demisiilor a crescut pe măsură ce economia și-a revenit după criză. În 2018, peste 3,5 milioane de americani și-au părăsit locul de muncă în fiecare lună, iar rata de renunțare a atins un nivel de 2,9%. Și asta, spune Paul McDonald, director executiv al firmei de consultanță în HR Robert Half, pentru că „există un număr extraordinar de mare de oportunități pentru angajați”.

Într-adevăr, cele mai recente cifre ale Biroului de Statistică a Muncii indică faptul că există aproximativ 7,3 milioane de locuri de muncă în Statele Unite și că rata șomajului este de doar 3,5%.

Un motiv important pentru care angajații renunță la job: salariul

Deseori, singurul mod în care angajații își pot crește semnificativ câștigurile pe piața muncii actuale este să renunțe la locurile de muncă și să își găsească un nou job. „Există o serie de factori care determină oamenii să meargă să caute un nou loc de muncă”, spune McDonald. „Principalul motiv este salariul.”

„Cel mai bun mod pentru ca un angajat să câștige mai mult este să renunțe la locul de muncă și să meargă la o altă companie”, a declarat și Brian Kropp, vicepreședinte la firma de cercetare Gartner, pentru CNBC. „Companiile sunt dispuse să plătească cu aproximativ 15% mai mult pentru noi angajați, dar sunt dispuse să le ofere angajaților actuali o creștere anuală de doar 2% sau 3%”, explică el. „Așadar, ceea ce au realizat mulți angajați este că pe piața actuală a muncii, cel mai bun lucru este să mergi la o altă companie pentru a obține mai mulți bani, decât să încerci să obții mai mulți bani rămânând în compania actuală.“

Practica de a plăti mai mult pentru noi angajați, mai degrabă decât de a crește salariul angajaților existenți este posibil să îi coste pe angajatori, spune Kropp, dar poate fi explicată printr-un defect de strategie al celor din HR, prin modul în care organizațiile angajează și gestionează resursa umană. „Există percepția că atunci când aduci o persoană nouă aceasta va face lucrurile mai bine, deci ești dispus plătești mai mult”, spune el. „Dar când vine vorba de angajații actuali, mulți manageri tind să privească toate lucrurile pe care aceștia nu le fac bine sau greșelile pe care le-au făcut de-a lungul timpului.”

Kropp adaugă că, pe lângă faptul că oferă mai puține creșteri de salariu, angajatorii oferă și mai puține bonusuri, și că după criză companiile au redus numărul managerilor. „Începând cu 2008 până în prezent, managerii au avut cu 30% mai multe rapoarte decât înainte”, spune el. Asta înseamnă că managerii au mai puține oportunități de a-și evalua cu exactitate munca, de a analiza oportunitățiile de avansare, iar angajații obișnuiți au cu 30% mai puține șanse de a obține pe o poziție de conducere. De aici reiese că pentru a obține o promovare cel mai bine este, probabil, să renunți la poziția actuală pentru una mai bună.