Scandalul de la TAROM depune mărturie despre jaful general din companiile de stat, folosite de partide pentru sinecuri, furturi și șantaj

Scandalul de la Tarom subliniază a mia oară: companiile de stat românești sunt ținute în viață nu pentru a face profit pentru stat și pentru buget, nu ca să ofere statului controlul în punctele nodale ale economiei, cum cred unii, ci pentru potențialul lor de stipendii pentru lacheii partidelor. Și șantaj.

Nu reiau povestea decât pe scurt. Ministrul transpoturilor, Răzvan Cuc, i-a cerut CEO-ului Tarom, Mădălina Mezei, să țină la sol vreme de câteva ore vreo cinci avioane de pe rutele interne ale companiei, astfel încât parlamentarii din provincie să nu poată ajunge la timp la votul moțiunii de cenzură din 10 octombrie.

Mezei spune că nu s-a conformat și este  demisă, două zile mai târziu, de Consiliul de administrație al TAROM, controlat de Răzvan Cuc. Povestea devenit publică abia după această demitere.

Ministrul neagă: nu i-am cerut să țină avioanele la sol. Dar admite că a cerut listele pasagerilor și numele parlamentarilor ce urmau să fie îmbarcați. Iar Mezei i le-a dat. De ce? Astfel de date sunt transmise poliției, daca este cazul, poliției de frontieră, dacă este cazul, serviciilor secrete, dacă este cazul, dar in niciun caz unui ministru.

PROTV a publicat un schimb de mesaje între CEO-ul TAROM și ministrul transporturilor.

Iată cum arată transcrierea acestor mesaje publicate de PROTV:

(Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

“Mai uitați-vă pe Satu Mare. Dacă a plecat vreunul.”

(Mădălina Mezei, directorul TAROM)

“Bună dimineața. Da, 1”

(Răzvan Cuc, ministrul transporturilor)

“Cine?”

(Mădălina Mezei, directorul TAROM)

“Petratchi”

(Petrachi fiind un deputal al minorităților care semnase moțiunea de cenzură).

Directorul TAROM împărțea, prin urmare, informații cu ministrul transporturilor, despre cine, unde, când se prezintă la o poartă de îmbarcare.

Și pentru că nu există poveste de succes fără acțiune petrecută la umbra nopții, ministrul transporturilor (plin la acea vreme, nu demis) s-a dus acasă la Mezei, în ajunul moțiunii.

Era cam pe la 21.00- 21.30, și-a amintit ministrul Răzvan Cuc într-o conferință de presă. Dar, zice el: m-am dus ca să mă asigur că totul este în regulă cu parlamentarii opoziției care vin la moțiune.

Era ca11 seara când a venit, își amintește fostul CEO al TAROM, care admite că apare într-o înregistrare video din crucea nopții, de la întâlnirea mai sus amintită – înregistrare publicată de Ziua News.

Iată ce spune ea, înt-un interviu la Digi TV: “Domnul ministru a venit să facă presiuni asupra mea, legat de discuția cu întârzierea curselor pentru deputați. Cred că era aproape de 11 seara, miercuri (9 octombrie, cu o zi înainte de votul asupra moțiunii de cenzură – nota mea). Mi-a cerut să întârziem aeronavele mai mult de cinci ore”.

Mezei spune că s-a întâlnit cu ministrul de resort în fața casei sale.

„Eu veneam de fratele meu. Discutasem cu el acest subiect monstruos și am decis că este bine să-l anunț,  ca să nu cumva să încerce ceva. Ministrul putea avea acces la oricine din companie.”

Dar cine este acest frate al fostului director TAROM?

Publicația de satiră Times New Roman “relata” în urmă cu puțină vreme că directorii din TAROM se plâng că nu mai pot să se culce cu secretarele, pentru că toate le sunt rude.

Fratele fostului CEO al companiei aeriene este pilot al TAROM.

La ananghie fiind, ministrul transporturilor a scos dovada inocenței sale, pe care o ținuse în sertar, ce mărturisește depre ticăloșia fostului director al TAROM: odată ajunsă în poziție de decizie, abia acum trei luni, fostul CEO al TAROM i-a mărit salariul fratelui ei, printr-un act adițional la contractul de muncă.

“Nu i l-am mărit eu” – susține Mezei, în interviul pentru Digi TV – eu mi-am declarat conflictul de interes public. Am delegat această atribuție directorului comercial”.

Cine este directorul comercial?

”Este vorba despre soțul meu”, admite Mezei.

Adică doamna Mezei îi deleagă atribuțiile soțului ei, care soț îi majorează substanțial salariul cumnatului lui, frate cu nevasta-sa, de la 1.800 de euro lunar, la 2.400 euro.

TAROM a avut anul trecut pierderi de 130 de milioane de lei (27 mil. euro.)

Mezei este al patrulea director al TAROM doar în acest an, companie cu pierderi cumulate (potrivita datelor Ministerului de Finanțe), în ultimii cinci ani (2014-2018) de 486 de milioane de lei, adică peste 100 de milioane de euro.

Cum rezistă pe piață o astfel de companie?

Rezistă, pentru că un domn ministru X, Cuc să- zicem acum, plătește pierderile din bugetul de stat, adică din banii din taxe și impozite, care ar fi trebuit să meargă în altă parte.

Ce-și zice ministrul Cuc? Păi, dacă i-am dat post baban și bani, ea ce livrează în schimb? Pai, am pus-o director la TAROM, de ce? Nu ca să livreze?

Partidele la guvernare – cele care decid guvernul – s-a folosit de companiile de stat, atât cât mai reprezintă ele în economie (4-5%), pentru a-și plăti lacheii de partid și pentru a fura. Toți lacheii primesc salarii de zeci de mii de euro în companii care pierd miliarde de euro. Îți trebuie o singură aptitudine la stat: știi cum să furi, ca să nu fii prins. Acesta este în esență proiectul <management privat la stat>.

Fostul CEO al companiei aeriene de stat era, pe burtă, liniștită. Între primele decizii pe care le-a luat a fost să-i fie majorat salariul lu’ frac’su.

Dar a venit prostul ăsta de la transporturi și i-a stricat fengșuiul și, destul de isteață, n-a vrut să intre la pârnaie pe mâna unui burtos.