Satul din Pirinei plin de secrete naziste. „E cel mai adânc punct din lume în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluționa domeniul fizicii."

Vechia stație de tren din orașul spaniol Canfranc este atăzi o simplă clădire abandonată. În timpul celui de-al doilea război mondial însă, localitatea a fost un adevărat hub al intrigilor, și asta pentru că reprezenta punctul de frontieră pentru spioni, refugiați și pentru 86 de tone de aur nazist, relatează cei de la BBC.

„Întotdeauna am spus că orașul Canfranc este un Casablanca al războiului”, spune Ramon J Campo, jurnalist și autor spaniol. El dezvăluie istoria orașului din vremurile de război. „Canfranc a fost un punct strategic unde Portugalia și Spania vindeau tungsten către Germania, în schimbul aurului pe care Germania îl fura de la băncile centrale europene.

Între 1940-1942 a fost de asemenea punct de frontieră folosit în special de către refugiați, evrei, de cei ce fugeau din calea războiului, și asta pentru că trenul care pleca din Canfranc mergea direct în Lisabona, pe ruta Canfranc-Madrid-Lisabona, supranunumită <traseul libertății>. Gărzile spaniole mi-au spus că nu au predat niciodată un refugiat nemților. Ei le spuneau uneori acestora: <Azi nu te putem lăsa să treci pe aici, dar poți să mergi prin cealaltă vale>.” Peste 15.000 de refugiați au fugit din europa nazistă prin Canfranc, iar aliații întrețineau aici adevărate rețele de spioni.

Orașul are însă și alte secrete. Vechiul tunel de cale ferată face legătura cu un laborator subteran, remumit în întreaga lume pentru cercetările în astrofizică. Zona de cercetare se află la 800 de metri sub pământ și rocă. Alberto Bayo, fizician: „E cel mai adânc punct în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluționa domeniul fizicii.”

Laboratorul este astăzi deschis și publicului, înregistrând anul trecut peste 2.400 de vizitatori. Există un plan prin care stația de tren să fie transformată în muzeu și hotel. „În copilărie, acolo era locul nostru de joacă. Mergeam să ne jucăm acolo mai ales iarna, deoarece era mai cald”, povestește un locuitor. El mai spune că în timpul războiului aici soseau cantități impresionante de lingouri de aur, iar tatăl său, care era gardă pentru transportul mărfurilor, escorta camioanele pline cu prețiosul metal până în Portugalia. „Cei ce lucrau în gărzile spaniole și franceze erau prieteni, însă nemții nu se împrieteneau cu nimeni”, mai povestește Julian Herrezuelo.