Să nu ne culpabilizăm. Să nu ne iluzionăm?

Înainte de orice, un sfat: una dintre cauzele care au făcut posibilă tragedia din Colectiv este lipsa unor cursuri de pregătire a insului pentru viața în jungla urbană. Nu este vorba aici să ne transformăm în paranoici, îmbrăcați în armuri și trăind în cazemate, preocupați de securitatea personală; pe de altă parte, am ascultat cel puțin două mărturii, a unui coleg de muncă și a unei fete de 17 ani care au scăpat din club pentru că s-au dovedit prudenți. Tânăra s-a ferit cât a putut, a profitat de mișcarea mulțimii și, important, și-a ținut respirația în momentul apariției fumului toxic. Orașul moderm se poate dovedi o capcană mortală de multe ori, pentru spectatori, pentru pietoni, pentru șoferi, pentru locatari, pentru corporatiști sau pentru persoane cu probleme; este bine să vă obișnuiți copilul cu simpla acțiune de a suna la 112 de la o vârstă cât mai fragedă, dar și cu câteva măsuri elementare de protecție în cazul unui cutremur, pentru că e bine să ne aducem aminte că locuim într-o zonă seismică, al unui incendiu sau al unui conflict. Sigur că hazardul sau ticăloșia ne pot pune în continuare în pericol, oricât de atenți am fi, dar este bine să facem, să încercăm să facem tot ce ține de noi, personal. Și nu gândiți niciodată „mie nu mi se poate întâmpla“.

Să ne întoarcem la subiectele noastre. Culpabilizarea. De ce să ne învinovățim? Niciun român de bună-credință nu a acceptat senin corupția, impostura, minciuna, și oamenii de bună-credință au acționat cum și cu ce le stătea la îndemână – la vot, ieșind în stradă, vorbind la emisiuni televizate sau la întâlniri cu politicieni, reclamând, scriind pe bloguri sau pe Facebook, manifestând. Puține au fost edițiile Business Magazin, din cele 541 de până acum, care să nu vorbească depre corupție, impostură sau minciună. Problema este a celor cu obrazul atât de gros încât nu au simțit împunsăturile.

Pe de altă parte, să nu ne iluzionăm. Strada cere o schimbare profundă a mediului politic, guvernare de tehnocrați, partide noi, figuri noi, cinste, corectitudine, dedicație. Și îmi aduc aminte de o declarație a unui ambasador britanic, în urmă cu 10 ani, depre corupție: „În apele politicii românești există nu numai pești, ci și reptile periculoase, care este crocodilul. Singurul lucru de care îi este frică crocodilului este ca apa în care trăiește să fie curățată. Atunci el ar deveni vizibil și vulnerabil“. Declarația a fost valabilă și în urmă cu un deceniu, și este cât se poate de valabilă și acum. Iar recentele anchete luminează doar frânturi, feliuțe dintr-un întreg întunecat al corupției și furtului de dimensiuni uriașe.

O schimbare așa cum o cere strada – scriu acest text joi, 5 noiembrie – este posibilă, dar eforturile ar fi uriașe, ar urma o perioadă cât se poate de nesigură, iar finalul este incert. Să explic: am putea avea o toamnă românească, o revoluție de catifea. În ipoteza greu de crezut că domnii Iohannis, Dragnea, Blaga și alții ar accepta așa ceva, românii va trebui să decidă spre ce formă de guvernământ se îndreaptă, iar o adunare constituantă ar putea pune bazele noii forme de guvernare.

Este SF curat, pentru că îmi aduc aminte cum a fost după revoluția din 1989. Sper, sau cel puțin mi se pare mai fezabil ca politicienii actuali să înțeleagă în cele din urmă că ei trebuie să se schimbe, să își primenească partidele și să își deschidă ochii, urechile și mințile. Tehnologia, rețelele sociale, comunicațiile rapide au introdus în jocul politic mulțimea, strada, societatea civilă, care se poate acum mobiliza, poate analiza și se poate hotărî mult mai repede. Ceaușescu și-a făcut-o, într-un fel, cu mâna lui în momentul în care a adunat zeci de mii de oameni în piață, pentru a le da 100 de lei. Politicienii noștri au zecile de mii de inși adunate în permanență și trebuie să decidă acum ce oferă oamenilor; echivalentul sutei lui Ceaușescu sau ceea ce oamenii își doresc cu adevărat. Și să suporte consecințele.