S&P a retrogradat cu o treaptă ratingul Greciei, aflat deja în categoria "junk"

“Lichiditatea limitată produce probleme băncilor grecești și economiei naționale și a contribuit la reducerea intervalului de timp pe care noul guvern îl are la dispoziție pentru a ajunge la un acord cu creditorii săi oficiali pentru un program de finanțare”, se arată într-un comunicat al S&P.

Miniștrii Finanțelor din zona euro se vor reuni miercuri la Bruxelles într-o ședință extraordinară pentru a discuta situația datoriilor Greciei, al cărei acord de împrumut cu troica creditorilor UE-BCE-FMI, în valoare de 240 miliarde de euro, expiră la sfârșitul lunii februarie.

“În opinia noastră, o prelungire a discuțiilor cu creditorii oficiali ar putea pune o presiune suplimentară pe sistemul financiar, afectându-i stabilitatea prin retragerea depozitelor și, în cel mai rău caz, prin impunerea controlului asupra capitalului și pierderea finanțării din partea creditorilor, rezultând, în ultimă instanță, în ieșirea Greciei din zona euro“, se arată în comunicatul S&P.

Premierul grec Alexis Tsipras și ministrul de Finanțe Yanis Varoufakis au vizitat șapte țări europene în această săptămână, pentru a obține sprijinul necesar pentru renegocierea datoriei Greciei, însă propunerile lor au întâmpinat opoziție, mai ales din partea guvernului german.

Banca Centrală Europeană (BCE) a decis miercuri să nu mai permită băncilor din Grecia folosirea obligațiunilor guvernamentale ca garanții pentru noi credite accesate de la BCE.

În aceste condiții, banca centrală a Greciei va trebui să furnizeze băncilor lichiditățile de care acestea au nevoie, prin accesarea facilității de finanțare de urgență. Prin acest program, împrumuturile sunt mai scumpe și sunt oferite de banca centrală a Greciei, nu direct de către BCE.

Premierul Alexis Tsipras a renunțat la cererea de restructurare a datoriei de 315 miliarde de dolari, echivalentă cu 175% din PIB, și a propus oficialilor europeni și FMI înlocuirea obligațiunilor guvernamentale deținute de creditorii internaționali fie cu unele al căror randament variază în funcție de evoluția economiei țării, fie cu așa-numitele titluri “perpetue”, care nu au o dată de maturitate și al căror preț fluctuează odată cu modificarea dobânzilor pe termen lung.