Românul care a decis să plece din țară la 16 ani, după o vacanță în Grecia. A început cu un post de chelner într-o cafenea, iar acum conduce o companie răspândită în trei țări

Ionuț Eriksen a plecat din țară pentru prima dată atunci când avea 16 ani. O vacanță în însorita Grecie avea să schimbe totul și avea să-l poarte în diferite colțuri de lume pe cel care este astăzi CEO și Managing Director al Eurodent, un lanț de clinici stomatologice originar din Norvegia, dar extins și în Ungaria și în Danemarca.

„Am plecat la 16 ani (din țară – n.red.) în Grecia, într-o vacanță care a schimbat tot. Acolo am realizat că a venit momentul să încep o viață nouă fără să mă mai uit în urmă”, povestește chiar el. Și-a continuat studiile, dar a și lucrat ca ospătar într-o cafenea pentru a-și asigura strictul necesar. După aceea, destinul a făcut să ajungă în Norvegia, după cum își amintește executivul român, unde și-a continuat studiile universitare la Oslo.
„După înscrierea la Facultatea de Finanțe din Oslo, am urmat ca un curs firesc un masterat londonez, iar la sfârșitul anului 2005 am preluat postul de controlor financiar la compania de curierat și logistică DHL.” După doar câteva luni a preluat însă o nouă poziție, tot în Norvegia, conform profilului său de pe rețeaua de socializare de business LinkedIn. „Următoarea provocare a fost responsabilitatea financiară pentru construirea firmei de telefonie mobilă Lebara.” După alți doi ani, a schimbat din nou domeniul și a dat telecomul pe media, mai exact s-a angajat în cadrul uneia dintre cele mai mari edituri scandinave, Aschehoug, fondată în 1872. Aici a preluat poziția de manager al departamentului financiar, după cum spune chiar el. „Acesta a fost impulsul care m-a determinat să-mi deschid și firmă proprie de consultanță, ce poartă numele de Eriksen Consulting. Actualul proiect de suflet, Eurodent, a intrat în viața mea după cinci ani de editură (în 2012 – n.red.).” Își amintește că atunci când a acceptat poziția actuală – de CEO și MD –, compania avea două clinici, ajungând astăzi la șapte unități, amplasate în Oslo, Bergen, Alta și Trondheim în Norvegia, precum și în Copenhaga (Danemarca) și Budapesta (Ungaria), cu un total de peste 100 de angajați.
„La scurt timp după angajare au urmat astfel investiții în domeniul construcțiilor, imobiliarelor și recrutării de forță de muncă.” În paralel cu poziția în cadrul Eurodent, Ionuț Eriksen este și președinte al Camerei de Comerț Norvegiano-Române. „Am un regim de viață foarte strict și cu reguli bine definite și nici nu aș putea altfel pentru că în orice business, de la un anumit nivel în sus, concurența este acerbă. Ca CEO pe liniile de business și ca președinte al Camerei de Comerț Norvegiano-Române, factorul decizional și delegările sunt cele mai importante: cum, când, unde, de ce.”
Astfel, programul executivului român începe în fiecare dimineață la ora 8:00 și se termină uneori și noaptea foarte târziu. „Motivația însă e mai importantă decât numărul de ore de muncă, mai ales atunci când dezvolți un business și vrei să rămâi în top, plus că eu cred foarte mult și în puterea exemplului.” 
Uitându-se în urmă, recunoaște că nu a cochetat niciodată până acum cu ideea de a se întoarce în țară. Și totuși, admite că preferă să nu zică niciodată „niciodată“. Mai mult, vine des acasă, deși acasă e pentru el acum în trei țări diferite.
„Am urmat un parcurs ascendent și în ceea ce privește proiectul de suflet ce unește România și Norvegia, Camera de Comerț Norvegiano-Română.” A început ca membru în board, apoi a ajuns vicepreședinte și acum președinte. „E ocazia mea de a promova România, așa cum m-au învățat anii de business: pragmatic și eficient și nu în ultimul rând cu încăpățânarea unui originar născut aici care încă vede potențialul țării natale.” 
Când vine vorba de standardul ridicat de viață, de curățenie, de sistemul educațional sau de transportul în comun, Norvegia este un exemplu înalt funcțional, crede Ionuț Eriksen. Pe de altă parte, ce au în comun cele două țări în acest moment este frumusețea incredibilă a naturii.
„Cu toate astea, nu am pierdut speranța că se pot face lucruri și în România, la standarde europene. Cu seriozitate maximă și muncă foarte multă se poate ajunge în top. România încă are oameni incredibili, trebuie doar să le dăm o șansă să lucreze, un mediu sigur și mai ales locul pe care îl merită, astfel încât să poată face lucrurile să meargă.” 
Dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România ar începe cu faptul că locuitorii sunt încă deficitari la capitolul punctualitate. Totodată, este nevoie de infrastructură dar și de digitalizarea masivă a tuturor entităților de stat, a serviciilor publice, indiferent cum se numesc în România: de la birouri de taxe și impozite la evidența populației, sistemul de pensii, înregistrările oricărui tip de firmă.
De altfel, cel mai puțin dor din România îi este de birocrația excesivă, ce duce la o ineficiență maximă. Tot pe aceeași listă amintește infrastructura subdezvoltată. La polul opus, cel mai dor îi e de mama sa și de câteva dintre felurile de mâncare gătite de ea.
În ceea ce privește o comparație între cele două țări la nivel culinar, Ionuț Eriksen începe cu cafeaua. „Ador cappuccino, care este asemănător la gust și aromă în România și în Norvegia. Despre scena culinară însă, aș dori să specific un detaliu care vorbește de la sine: Norvegia are cinci medaliați cu aur, trei medaliați cu argint și trei medaliați cu bronz la Bocuse d’Or (una dintre cele mai importante competiții culinare din lume – n.red.).” După Franța – țara unde are loc an de an acest concurs – Norvegia deține locul 2 ca număr de medalii, adaugă el.
Deși Norvegia îi oferă varietate și preparate culinare pe gustul său, mâncarea pregătită de mama sa rămâne pe lista lucrurilor de care îi e dor când vine vorba de România. Un motiv în plus să revină mai des. „În acest moment, datorită Camerei de Comerț Norvegiano-Române, care a funcționat ca un catalizator pentru relațiile de afaceri dintre cele două țări, s-au intensificat și proiectele de cooperare ale companiilor române și norvegiene. Într-un fel, consider că deja m-am întors și sper ca munca depusă în cadrul Camerei să facă diferența”, conchide el.