România se îndreaptă spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Cine sunt vinovații pentru dublarea facturilor la gaze și scumpirea accelerată a energiei?

Factura finală de gaze a unui apartament din București va fi la început de toamnă cu 80% mai mare față de cea de anul trecut, iar cea la energie cu 20% mai mare. Fără nicio altă introducere necesară, România se îndreaptă, cu motorele economiei turate la maximum, spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Și, ca de fiecare dată, este luată prin surprindere, în ciuda tuturor avertismentelor din ultima jumătate de an.

Una dintre ofertele pentru gaze naturale promovate de ENGIE România, cel mai mare distribuitor local de gaze naturale, pentru luna aceasta, ENGIE Gas 4U, indică un preț de 0,169 lei/kWh, într-un abonament cu o valabilitate de 12 luni, pentru care se aplică un discount de preț de 20% pentru primele trei luni. La final, prețul cu toate taxele incluse și cu acest discount, ar fi de 0,211 lei pe kWh. O casă de 60 de metri pătrați consumă lunar circa 600 kWh, așa că alături de discountul oferit, încheierea unui contract nou cu acest abonament s-ar traduce într-o factură lunară de circa 127 de lei, cel puțin pentru primele trei luni de abonament. Problema? În iulie, anul trecut, pentru același abonament, prețul final, cu un discount de 10% la acel moment pentru primele șase luni, era de 0,115 lei pe kWh, iar factura de 70 de lei pe lună. Astfel, pasul spre sezonul rece se face cu o factură la gaze naturale crescută cu 80%.
Dintr-un foc.

La E.ON, rivalii ENGIE care gestionează rețeaua de distribuție a gazului natural și a energiei electrice din nordul României, lucrurile stau la fel, prețul gazului pur pe unul dintre abonamentele promovate de E.ON, E.ON Promo gas, crescând într-un singur an de la 0,079 lei pe kWh la 0,145 lei pe kWh. La aceasta se adaugă alte taxe, accize sau TVA, controlate de statul român.

Pe zona de energie electrică, factura finală din toamna acestui an ar putea crește cu 20%. De exemplu, energia pură pe abonamentul Enel Fix Online Salut este acum la 0,32 lei pe kWh, în timp ce anul trecut oferta pe 12 luni se încheia la 0,23 lei pe kWh. Cum energia este circa jumătate din factura finală, rezultă că un consumator rezidențial clasic, care a trecut totuși în sectorul consurențial, va scoate cu 20% mai mult pentru aceeași energie consumată.

Estimările de mai sus sunt calcule ale Business Magazin, făcute pe baza datelor publice, prezente în ofertele furnizorilor de utilități. Procentele pot varia în funcție de abonamentele alese și deci de clauzele contractuale specifice fiecărui abonament.

„Cred că prețul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea prețului energiei, dacă analizăm investițiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit.”

Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management

„Ca trend, nu ne vom mai întoarce la prețuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe piețe, aceste prețuri sunt istorie.”

Lăcrămioara Diaconu-Pințea, membru în directoratul CE Oltenia

Ce se află totuși în spatele acestor scumpiri istorice?

De la 18 euro pe MWh în primul trimestru al anului, contractele pe gaze pentru ultimul trimestru din 2021 se încheie la peste 47 de euro pe MWh, specialiștii internaționali avertizând deja că Europa se îndreaptă spre o criză de alimentare în sezonul rece. Iarna lungă și primăvara neobișnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor pentru scumpirea masivă. Pe de altă parte, redresarea economică peste așteptări a creat o cerere care a depășit prognozele inițiale. Prin urmare, nici depozitele de înmagazinare nu s-au mai umplut pe perioada verii, așa cum se întâmplă de obicei. În același timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, Asia punând pe masă oferte mai bune.

Prețurile gazelor naturale din Olanda, de referință în nord-vestul Europei, au crescut cu 80% în ultimele trei luni, până la maxime istorice, în timp ce gazul natural lichefiat (LNG) din Asia este la cel mai mare nivel din ultimii opt ani, arată datele Reuters. Depozitele europene de gaze sunt în prezent pline în proporție de 50% până la 60%, comparativ cu 80% vara trecută, spun analiștii.

În România lucrurile nu stau bine

„Cifra de afaceri din activitatea de înmagazinare a înregistrat o diminuare de 27,1 mil. lei, ca urmare a rezervării unei capacități de înmagazinare mai mici în ciclul de înmagazinare 2021-2022 față de ciclul de înmagazinare anterior. În semestrul I 2021 clienții filialei Depogaz au extras din depozite 1.420,7 mil. mc (semestrul I 2020: 923,9 mil. mc), însă au injectat doar 559 mil. mc (semestrul I 2020: 571 mil. mc), rezultând o diminuare a gazelor în depozite de 861,7 mil. mc (semestrul I 2020: 352,9 mil. mc)“, se arată în raportul de pe primul semestru al anului publicat recent de Romgaz. Mai mult, România apare în statisticile Gazprom, cel mai mare furnizor extern de gaz al UE, cu o creștere a cantităților importate de 318,3% în perioada ianuarie-iulie față de aceeași perioadă a anului trecut. Pe plan local, creșterea accelerată a importurilor de gaze, care au sărit iar de nivelul de 20% din consumul național, se suprapune peste o scădere a producției interne și o creștere a cererii cu 8%.

„Cererea de energie și gaze și-a revenit mult mai repede decât ne așteptam”, spune Lăcrămioara Diaconu-Pințea, membru în boardul Complexului Energetic Oltenia, companie care asigură 20% din producția de energie a României.

Mai mult, orientarea spre verde a întregului bloc european nu face decât să sporească în continuare cererea de gaze, spre satisfacția Gazprom.

„Dacă nu vrem să avem nota de plată prelungită la nesfârșit, trebuie să luăm aceste măsuri de ieșire din cărbuni”, continuă Lăcrămioara-Diaconu Pințea.

Pe zona de energie electrică, evoluția prețurilor de la începutul anului indică același lucru: ne îndreptăm spre cea mai scumpă iarnă energetică din istoria României.

Astfel, datele de la Bursa de energie OPCOM arată că pe platforma de tranzacționare spot, cel mai important ring de vânzare și cumpărare a energiei din România, media de preț pentru luna trecută a fost de 94 de euro pe MWh, nivel istoric, în creștere cu aproape 70% față de media începutului de an, când energia se tranzacționa cu 56 de euro pe MWh.

Încă din primele luni ale anului specialiștii din domeniu au avertizat că scumpirile se vor accentua pe fondul galopului făcut de prețul certificatelor de emisii de carbon și pe revenirea cererii de energie ca urmare a redresării economice. Problema este că deficitul din zona de producție, ca urmare a lipsei cronice de investiții, a obligat România să aducă energie de peste granițe la un preț pe măsură.

„Cred că prețul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea prețului energiei, dacă analizăm investițiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit. De atunci a început acest impact. Dacă atunci prețul certificatului era de 6 euro, acum a ajuns la 58 de euro pe tona emisă”, atrage atenția Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management, unul dintre cei mai buni specialiști ai carbonului din România. Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producție fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. În România, cel mai afectat sector este cel de producere a energiei electrice pe baza cărbunilor unde nu se fac alocări gratuite de certificate de CO2.

„Performanța bună a pieței de aluminiu la nivel internațional a fost parțial afectată de anomaliile prețurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piața energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România și în Europa.”

Marian Năstase, președintele consiliului de administrație Alro, cel mai mare consumator de energie din România

Paradoxal însă, în timp ce toată lumea vorbește despre impactul carbonului în scumpirile fără precedent, statisticile arată că România este una dintre cele mai verzi țări în materie de producție de energie, cu 57% din capacitatea instalată în hidrocentrale, eoliene sau panouri solare. Mai mult, circa 7% din toată capacitatea sistemului de producție este reprezentată de energie nucleară, dacă ne raportăm la cei 20.000 MW de pe hârtie. Polonia, cu 70% dependență de energie pe cărbuni, are un preț mai mic decât România.

Cu acest portofoliu de generare de energie electrică, în care unitățile strategice sunt deja amortizate, blamarea carbonului și a certificatelor de emisii pentru scumpirea fără precedent a energiei este mai degrabă un discurs politic menit să mascheze 30 de ani de lipsă de investiții și o decizie unică la nivel european, spargerea sistemului de producție în funcție de sursă. Astfel, în ciuda parcului de producție verde, semnalul de preț este stabilit de Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare plătitor de certificate de emisii de CO2, restul producătorilor, în proporție covârșitoare de stat, aliniindu-se după acest semnal. Totodată, deși la nivel oficial declarațiile au arătat spre partea de furnizare ca fiind principala vinovată pentru scumpiri, în realitate aproape toată producția de energie din România este concentrată în mâinile statului.

Mai departe, scumpirea energiei și a gazelor naturale generează efecte majore în economie, de la transporturi, la producția de îngrășăminte pentru agricultură, prețul alimentelor sau producția de aluminiu.

„Impactul creșterii prețului energiei se simte în costul transportului, în principal la îngrășăminte și asta este o problemă la nivel european și la nivel mondial și ne afectează serios. (…) Prețurile au crescut foarte mult și deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni și mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrășămintele de un anumit tip aveau prețuri între
1.600 și 1.800 de lei/tonă, iar acum prețurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creștere de 80-85%, ceea ce este foarte mult”, spune Ștefan Gheorghiță, acționar al producătorului de cereale Triagroexim și director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest

Azomureș, cel mai mare consumator de gaze local și principalul producător de îngrășăminte pentru agricultură, admite că produsele companiei s-au scumpit semnificativ, fiind mai ieftin să ia totuși gazul de peste granițe decât de aici.

„România are rezerve importante de gaze naturale care ar putea aduce beneficii industriei locale, adăugând astfel valoare unei resurse naționale. Azomureș ar dori să continue să utilizeze gazul românesc în producția de îngrășăminte, dar dacă gazul importat este mai ieftin decât cel intern, trebuie în mod natural să ne adaptăm pentru a menține producția de îngrășăminte competitivă în România”, spune Harri Kiiski, CEO-ul Azomureș, companie de circa 2 mld. lei care de una singură reprezintă circa 8% din consumul național de gaze al României.

„E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziție energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populație. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislație obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinați sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâȚi bani vor veni spre România, condițiile de acordate a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Și când vom dori să facem protecție socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim niște reguli.”

Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate și energie

Marii consumatori de energie sunt și ei în corzi

„Performanța bună a pieței de aluminiu la nivel internațional a fost parțial afectată de anomaliile prețurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piața energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România și în Europa. Piața energiei a fost dominată de o creștere accelerată a prețurilor de furnizare a energiei electrice, care are legatură în principal cu creșterea prețurilor certificatelor de emisii”, spune Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație Alro, cel mai mare consumator de energie din România.

În acest context fără precedent, autoritățile statului abia acum încep să se miște. În cel de-al 12-lea ceas, premierul Florin Cîțu a precizat că ar vrea să înțeleagă de ce se scumpește energia abia luna aceasta, după ce de aproape șase luni toți specialiștii spun clar că fenomenul energiei scumpe este aici și, mai important, că va rămâne în contextul obiectivului de neutralitate climatică asumat la nivel european pentru anul 2050. Mai mult, nu doar România a intrat în acest vârtej, utilitățile urmând să fie cu atât mai costisitoare cu cât vor fi mai verzi, cel puțin în primii ani de tranziție energetică.

În Bulgaria, cea mai săracă țară est-europeană, mai multe companii au anunțat oprirea producției din cauza costurilor prea mari ale energiei. Din Spania, un oficial de rang înalt a cerut Comisiei Europene să ia măsuri pentru limitarea scumpirii energiei, atenționând că altfel se creează presiuni sociale și tensiuni politice mai ales în state vulnerabile economic. În Germania, patria celui mai ambițions plan de tranziție energetică din Europa și din lume, politicienii se întrec în a promite alegătorilor energie mai ieftină în condițiile în care se anunță o schimbare politică majoră după renunțarea cancelarului Merkel la conducerea statului. Iar în Marea Britanie cresc presiunile pentru introducerea de tarife sociale la energie după ce autoritățile au permis majorarea plafonului pentru prețuri.

Pe plan intern, Virgil Popescu, ministrul energiei, dă asigurări că acei consumatori vulnerabili vor primi încă din această toamnă sprijin pentru plata facturilor la energie și gaze, dacă legea care permite acordarea acestor ajutoare va fi aprobată în Parlament în septembrie. Până atunci, România încă nu are o definiție clară a consumatorului vulnerabil, deși unul din 10 români are probleme în a-și achita factura la utilități. 

„E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziție energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populație. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislație obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinați sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâți bani vor veni spre România, condițiile de acordare a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Și când vom dori să facem protecție socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim niște reguli”, atrage atenția Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Prin PNRR, România speră să atragă 29,2 miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile și împrumuturi. Problema este că în timp ce Planul încă nu este aprobat, primele facturi majorate deja au ajuns la utilizatori. Și așa vor rămâne pentru că timpul energiei ieftine tocmai a apus.

„Ca trend, nu ne vom mai întoarce la prețuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe piețe, aceste prețuri sunt istorie”, a mai spus Lăcrămioara Diaconu-Pințea.

Deloc suprinzător, România este luată din nou prin suprindere.

„Prețurile au crescut foarte mult și deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni și mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrășămintele de un anumit tip aveau prețuri între 1.600 și 1.800 de lei/tonă, iar acum prețurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creștere de 80-85%, ceea ce este foarte mult.”

Ștefan Gheorghiță, acționar al producătorului de cereale Triagroexim și director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest