România nu mai este o țară ieftină. Vom avea nevoie de oameni mai bine calificați în industria prelucrătoare, cu salarii mai mari

♦ Un angajat din industria prelucrătoare câștigă aproape 2.700 de lei net pe lună, în creștere cu 54% față de acum cinci ani ♦ Angajații din rafinării, cei din producția de tutun și cei din industria farma sunt cel mai bine plătiți din sector ♦ Veniturile angajaților vor continua să crească, dar cu o condiție: recalificarea spre joburi mai sofisticate.

Salariul mediu din industria pre­lu­cră­toare, sector care cuprinde, prin­tre al­tele, producția de com­po­nen­te au­to, fabricarea băuturilor, a ali­men­te­lor sau a tutunului, a ajuns la 2.700 de lei net în 2019, în creștere cu 54% față de anul 2015, arată datele Institutului Național de Statistică.

Astfel, un angajat din acest sector care concentrează cea mai mare parte a angajaților din mediul privat a câștigat anul trecut dublul salariului minim pe economie și 86% din nivelul salariului mediu net la nivel național, potrivit datelor centralizate de ZF.

Ce se va întâmpla în viitor?

„Salariile din industria prelucrătoare vor mai crește pentru că suntem un stat membru al Uniunii Europene, dar și datorită faptului că România nu mai este o țară ieftină și vom avea nevoie de oameni care sunt mai bine calificați. Vor fi creșteri salariale pentru că oamenii vor învăța, se vor orienta spre joburile white collar. Cererea va fi tot mai mare în zona aceasta. Fir­mele de automotive nu mai anunță expan­siu­ni ale fabricilor unde produc cablaje, de exem­plu, ci dezvoltă centre de cercetare-dezvol­tare“, a explicat Florin Godean, country ma­nager al fir­mei de recrutare și închiriere de forță de mun­că în regim temporar Adecco Româ­nia și Ungaria.

Chiar dacă salariul mediu din industria pre­lucrătoare a crescut semnificativ în ultimii cinci ani (Ă54%), salariul mediu a crescut cu un ritm mai accelerat (Ă68% în pe­rioada 2015-2019, până la 3.099 de lei net pe lună). Majorările de sa­larii din sectorul bugetar, creș­terea salariului minim, dar și unele majo­rări de salarii din sectoare cu deficit acut de candidați au fost principalii factori care au condus la obți­nerea unor venituri mai mari de către angajați.

Viitorul îl reprezintă cen­trele acestea de cer­cetare și dez­voltare sau o zonă de blue collar care este mult mai tehno­logi­za­tă. Fabricile vor cum­­păra din ce în ce mai multe echi­pamente, teh­­no­lo­gii noi, iar oa­menii va trebui să se re­ca­li­­fice. Creșteri sa­lariale vor fi în toate sectoarele din in­dus­­tria prelu­cră­toa­re, a mai spus Florin Godean.

Cele mai mari salarii din sectorul indus­triei prelu­cră­toare sunt obținute de angajații din ra­fi­nării (salariul mediu din fabricarea pro­du­selor de cocserie și a produselor obți­nute din prelu­cra­rea țițeiului a fost de peste 6.100 de lei net în 2019, în creștere cu 40% față de anul 2015). În topul celor mai bine plătiți salariați din acest sec­tor se mai află angajații din produc­ția de tutun (cu salarii de peste 4.900 de lei net în 2019), din sectorul farma­ceu­tic (3.600 de lei net pe lună), din producția de componente pen­tru in­dustria auto (3.600 de lei net pe lună) și din in­dustria metalurgică (peste 3.500 de lei net pe lună).

În schimb, cele mai mici salarii din sub­sec­toa­rele industriei prelucrătoare sunt în indus­tria textilă (circa 1.800 de lei net pe lună în 2019), fabricarea mobilei și a încălțămintei (circa 2.000 de lei net pe lună) și în industria ali­mentară (2.100 de lei net pe lună).

„În general, industria prelucrătoare este cea mai afectată de schimbările de la nivel glo­bal pen­tru că este compusă cu prepon­derență de com­panii manufacturiere, cu un grad mic de teh­nologizare. Presiunea creșterii salariale, fie că este vorba de salariul minim, fie că este vor­ba de presiunea din partea angajaților, duce la ero­­darea profitabilității companiilor din in­dus­tria prelucrătoare“, a mai spus Florin Godean.

Salariile în creștere, dar și lipsa de candi­dați de pe piață au condus la închiderea unor fa­brici din industria prelucrătoare în ultimii ani. Chiar în acest an, începând cu luna aprilie, grupul ger­man Ara Shoes, responsabil de 5% din expor­tul de pantofi din România, își re­struc­turează ac­tivitatea din fabricile din Sălaj și din Bihor. Tot în ultimul an și producătorii el­vețieni de pan­tofi Rieker au închis ambele fabrici locale care angajau 700 de oameni. Și nu numai indus­tria textilă pleacă din Ro­mâ­nia. În 2018 au înce­put să își restructu­reze activitatea și produ­că­torii de componente auto. De exemplu, pro­du­cătorul de cablaje auto SEWS România a închis fa­brica cu 1.000 de angajați din Orăștie (jud. Hune­doara), iar Delphi Packard a închis fa­brica cu 700 de angajați din orașul Moldova Nouă (jud. Caraș-Severin).

„Companiile care produc bunuri cu o va­loare adăugată redusă nu pot rezista presiu­nilor din partea clienților și din partea angaja­ților. Ele pot crește salariile până la un anumit punct sau se teh­nologizează. Este normal ca organi­za­țiile aces­tea să nu mai angajeze oameni“, a mai spus Godean.

Cele mai mari creșteri salariale din ultimii cinci ani din industria prelucrătoare, cuprinse între 60% și 75%, au fost efectuate în producția de adezivi, industria alimentară, industria lem­nu­lui, construcții metalice și fabricarea de anvelope.

„Salariile din industrie vor crește indu­bi­tabil, însă angajații se vor duce spre alte dome­nii de activitate, în funcție de pregătirea lor. Oamenii trebuie să se recalifice profe­sional, iar per­soanele necalificate, care sunt în număr des­tul de mare, se vor duce spre industrii care func­țio­nează mai bine, cum ar fi gig economy, de tip Uber sau al companiilor de livrări de mân­care. Această gig economy este o com­po­nentă im­por­­tantă în angajarea persoanelor fără califi­cări. Aceasta va fi zona spre care se vor reorienta“, a concluzionat Godean.