REPORTAJ: "Șuteală cu Șmenuială", o expoziție într-o fostă închisoare, ce ascunde povești ale trecutului - VIDEO, FOTO

Fostul arest preventiv al unei secții de poliție din centrul Bucureștiului a fost deschis publicului pentru prima dată joi, la ora 19.00, când, în acest spațiu neconvențional, a fost vernisată expoziția “Șuteală cu șmenuială”.

Aceasta nu este o poveste senzațională, care să atragă “click-uri” pe site-urile de știri și să facă televiziunile să intre în “breaking news”. Aceasta este o poveste simplă, cu o istorie ale cărei urme au rămas scrijelite pe pereți și în gândurile celor care au fost încarcerați în celulele de mici dimensiuni din fosta Secție 10 de Poliție. Se pare că totul a început în 1947, când clădirea de pe strada Stelea Spătarul din București a fost naționalizată și a devenit o secție de poliție, funcționând astfel până în anul 2006, înainte ca România să adere la Uniunea Europeană. În prezent, n-are nimic special care să atragă “vânătorul de senzațional”. Cei care au inițiat acest proiect spun că nu cunosc poveștile oamenilor care au fost închiși în fosta Secție 10 de Poliție, nu știu așadar nicio celebritate și niciun politician care să se regăsească pe lista celor încarcerați în acea clădire și să atragă astfel curioșii, dar spun că acolo se ascunde, totuși, o poveste pe care românii ar trebui să o descopere.

“Acum strângem informații. Aflăm legende despre clădire de pe la ei (de la reprezentanții Secției 10 de Poliție, n.r.), de la vecini, de la oameni care ne spun: «uite, aici m-au închis pe mine în ’94». Noi, acum, asimilăm informația. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am decis să dăm spațiul spre vizită. Credem că o să începem să strângem povești”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Daniel Petrescu, una dintre persoanele din spatele acestui proiect.

Ideea de bază este să fie realizat în acel loc un centru cultural, iar, în prezent, se realizează tranziția de la un spațiu de arest preventiv la o galerie de artă. Jumătate din clădire va reprezenta o zonă de birouri pentru persoanele care lucrează în domeniul artelor vizuale, iar cealaltă jumătate va fi formată din galerie plus spațiul de la etajul 1, unde vor fi amenajate un bar de iarnă și o sală de conferințe, unde vor avea loc diverse evenimente.

Clădirea, fiind o secție de poliție, era formată, printre altele, dintr-o sală de instrucție, dispecerat, cameră de teste pentru narcotice, șase celule și o carceră, dar și o curte unde erau plimbați deținuții.

La subsolul clădirii, acolo unde, joi seară, a fost vernisată expoziția “Șuteală cu șmenuială”, curioșii pot afla cum trăiau – pentru o perioadă – persoanele închise pentru greșelile comise. În zona expozițională pot intra doar câte zece persoane odată, având nevoie de lanterne pe care organizatorii le pun la dispoziție. Senzația de claustrofobie apare încă de la primii pași, poate și pentru că spațiul este unul mic, dar poate și pentru că este destul de întunecat și ascunde povești nu tocmai plăcute. Timpul petrecut în închisoare i-a făcut pe unii să se considere artiști, astfel că pe zidurile celulelor se văd urme ale unor desene, caraghios realizate, se pot citi mesaje către prieteni și familie (“Mam te iubesc!!! Încă sper. Te rog iartămă”), gânduri de detenție (“I’m so pleased to be here!”, “Fuck this jail!”, “răzbunare”), dar și urme de credință (“Doamne iartămă”).

În spațiile mici din celule și-au făcut, totuși, loc și imagini cu femei, dar și coperte ale unor cărți religioase, precum “Psaltirea Maicii Domnului”.

Accesul este gratuit pentru toți cei care vor să viziteze expoziția.

Planul este ca acest loc să strângă laolaltă oamenii interesați de cultură. Astfel, urmează să fie deschis, printre altele, un atelier de producție muzicală. Galeria de la subsol – care, în prezent, este nealterată curatorial, fără intervenții publicitare – va rămâne în acest stadiu vreme de o lună-o lună și jumătate, după care se va “transforma”, păstrând totuși anumite elemente distincte.

În galerie nu pot fi făcute proiecte foarte ample, strict din motive logistice. Nu pot fi prezentate, de exemplu, tablouri foarte mari, pentru că vizitatorilor le-ar fi greu să le privească, dar va deveni un spațiu expozițional care să merite a fi vizitat.

Totodată, sunt în plan o serie de evenimente care ar urma să aibă loc în clădirea din București, printre care se numără dezabateri cu profesori de la Facultatea de filosofie, unde se vor aborda subiecte ca sex, consum de alcool, prietenie (primul eveniment fiind programat pe 26 august), dar și întâlniri cu cineaști care au abordat în filmele lor și această temă a închisorilor. Astfel, vor fi proiecții de filme, urmate de discuții cu regizorii. Printre cei care s-au arătat interesați de proiect se numără și Corneliu Porumboiu. În continuare, urmează a fi stabilite întâlniri și cu alți regizori.

Fiind un spațiu mare și vechi, este destul de dificil de restaurat, de aceea persoanele implicate în proiect caută fonduri pentru a reuși să îl refacă. În acest sens, se axează mai mult pe sponsorizări private, fără să ceară ajutor autorităților locale.