REPORTAJ: "Călătoria lui Țăndărică", 70 de ani de teatru într-o expoziție itinerantă - GALERIE FOTO

În sala de conferințe a Muzeului Municipiului București, care găzduiește exponatele, pot fi admirate marionete folosite în spectacole ca “Umor pe Sfori” (1954), de Margareta Niculescu, “Pescarul și Norocul” (1979), de Cristian Pepino, “Don Quijote” (1980), de Ștefan Lenkisch, “Frumoasa din Pădurea Adormită” (1997), de Mihai Lungeanu, “Bărbierul din Sevilla” (1998), de Felix Alexa, și “Furtuna” (2000), de Bogdan Drăgulescu.

“Este foarte important ca această expoziție să apropie publicul tânăr de teatru. Copii, trebuie să știți că o parte din voi va rămâne cu voi”, a spus, vineri seară, în deschiderea vernisajului expoziției, Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului București.

La eveniment au mai participat Călin Octavian Mocanu, directorul Teatrului Țăndărică din București, Brândușa Zaița Silvestru, artistul păpușar care a făcut parte timp de aproape șase decenii din trupa Țăndărică, și câteva zeci de copii, alături de părinți și educatori. Expoziția de la Palatului Șuțu a fost montată de Dinu Carcalețeanu, sculptorul teatrului, care realizează și recondiționează păpușile-actori ale instituției.

GALERIE FOTO

“La 15 ani, am intrat în lumea teatrului de păpuși, am jucat pentru mai mult de un milion de copii. Am avut parte de cea mai frumoasă perioadă a vieții mele la acest teatru”, a spus Brândușa Zaița Silvestru, cooptându-i și captivându-i pe cei mici într-o demonstrație interactivă, prin mânuirea personajului Prințesa din “Povestea porcului”.

“Eu am crezut în păpușă. Ea are un farmec și o personalitate aparte, primind viață din aplauze. Este o meserie pe care am iubit-o, ce are o subtilitate pe care un om o descoperă după ani”, a mai spus aceasta.

Expoziția itinerantă “Călătoria lui Țăndărică” este împărțită în două jumătăți aproximativ egale – una se află la București, care va ajunge pentru cinci săptămâni și în Serbia, cealaltă, la Beijing, teatrul fiind în turneu prin China zilele acestea. O altă mare parte din păpușile-actori, aproximativ 120, se află încă în depozitul muzeului instituției, așteptând să fie recondiționate.

Circa o sută de păpuși-actori din fondul total al teatrului au fost recuperate din diverse locuri și de la diverși colaboratori al instituției. “Pe unele le-am găsit în teatru, pe altele în cârciumi, pe unele la actori și, cu bunăvoința lor, au venit spre noi. A fost și un noroc, pentru că toată lumea a apreciat ideea și a fost de acord să ne ajute”, a declarat pentru MEDIAFAX Călin Octavian Mocanu, directorul teatrului, care numără în prezent 32 de angajați și colaboratori.

Despre întreținerea și deplasarea păpușilor-actori, directorul instituției a povestit că ele sunt păstrate și transportate în saci. “Fiecare, când pleacă la drum ori când se află în depozitul nostru, are sacul ei”, a spus Mocanu, care este de 15 ani manager al instituției.

În ceea ce privește marionetele, acestea sunt de mai multe feluri, explică directorul teatrului: “Sunt marionete pe tije, care le imită pe cele belgiene, un fel de soldați pe tije. De asemenea, sunt marionete cu fire lungi, altele pe mână, cu gabit – cu gâtul prelungit pe care îl prinzi dinăuntru, cu vaianguri (au un mâner camuflat, n.r.)”.

Printre spectacolele care vor folosi noi păpuși-actori, care vor fi lansate în toamna aceasta la Teatrul de Animație Țăndărică, se numără “Micul prinț”, de Bogdan Rădulescu, “Eu, Oblio”, de Nona Ciobanu, și “Omulețul de zăpadă”, după Matei Vișniec.

“Vom lucra și la un spectacol de clovnerie-păpușărie făcut de Mihai Gruia Sandu, care se numește «Strada». Este vorba despre un text actual, despre tot ce se întâmplă acum. Spectacolul spune povestea a trei oameni ai străzii care trăiesc o viață prin foarte multe lucruri. Nu vrem să-l facem pentru copii, dar s-ar putea să-l realizăm și în această versiune, într-o notă amuzantă”, a adăugat Mocanu.

“Toți managerii, iar în 70 de ani au fost cinci, au fost atenți la scenografie. Premiul Erasmus a fost primit (în 1978, n.r.) pentru revoluția în scenografie. Bineînțeles că actorul păpușar, atunci când se apropie de materialul animat, are reacții. Dacă îi dai un limbaj de marionetă, el va lucra asta, dacă trebuie să danseze cu păpușa pe scenă, la fel”, a mai spus acesta.

Pe lângă noua stagiune, din 11 septembrie, reprezentanții Teatrului de Animație Țăndărică încep și o sesiune de întâlniri cu directori de teatre din țară și străinătate. Aceștia vor semna parteneriate internaționale, toate cu scopul de a include instituția în International Association of Theatre for Children and Young People (ASSITEJ), alianță profesională înființată în 1965.

“Sunt opt țări care semnează acest parteneriat, fiecare punând cel puțin zece teatre și patru-cinci festivaluri la bătaie. Se vor face schimburi de experiență, cu oameni și spectacole, și, ce mai interesează foarte mult, coproducții. În lume, teatrele adevărate, ca să zic așa, lucrează foarte mult pe coproducții. De ce? Pentru că își triplează piața și folosesc jumătate din buget”, a explicat managerul.

În noiembrie, teatrul va intra în legătură și cu cea mai veche organizație non-guvernamentală a teatrelor – UNion Internationale de la MArionnette (UNIMA), înființată în anul 1929, afiliată în prezent la UNESCO.

Teatrul de păpuși este cel mai vechi gen de spectacol de pe teritoriul României. La început, reprezentațiile erau inspirate din “comedia dell’arte”, cu personaje și evenimente adaptate la specificul național. Mai târziu – în toamna lui 1945 – s-a înființat Teatrul de Păpuși, sub conducerea actriței Lucia Calomeri, alături de alți artiști ai vremii. Împreună au ridicat primul spectacol, “Țăndărică pe mările Sudului”.

Din anul 2008, Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică a devenit Teatrul de Animație Țăndărică, iar Sala Lahovari primește în prezent 75.000 de spectatori anual.

Expoziția “Călătoria lui Țăndărică” va putea fi vizitată, de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00, la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu.