Regele nopților albe - cum faci milioane de euro din cocteiluri, muzică și femei frumoase

iua și-o dedică celorlalte businessuri, barul Biutiful din centrul istoric, membership clubul pentru expați și executivi Le Club și firma de catering Flavours. Câte ore are ziua lui Dani Caramihai, unul dintre cei patru Fratelli?

Dani Caramihai are 37 de ani și a știut încă din primii ani de liceu ce vrea să facă atunci când va fi mare. Nu s-a gândit niciodată să devină astronaut, medic sau pompier, meserii care sunt de regulă pe lista scurtă a băieților. A vrut să îi urmeze tatălui său în industria de restaurante. “Tata a cumpărat la începutul anilor ’90 restaurantul Casa Albă, pe care îl deține și astăzi.” Aflat în Băneasa, într-o clădire istorică, restaurantul datează de la începutul secolului al XX-lea, fiind cu câțiva ani mai tânăr decât Caru’ cu Bere. Pentru a prelua afacerea familiei a studiat la Facultatea de Economie a Comerțului și Turismului, cea mai apropiată ca profil de industria HoReCa. “Era și atunci, este și astăzi cea mai apropiată.” Studiile l-au ajutat ulterior în business, recunoaște el.

A lucrat alături de tatăl său până la 28 de ani, respectiv până la finalul lui 2004. Acesta este de altfel momentul în care începe să se scrie istoria grupului Fratelli. Numele dă singur de gol povestea businessului: doi frați și doi veri, foști colegi de liceu și prieteni vechi “ca frații” (fratelli în italiană), hotărăsc să se lanseze în businessul de restaurante. “A fost inițiativa asociaților mei. Eu doar m-am lăsat convins, deși aveam un loc călduț deja asigurat.” Astăzi el se ocupă de managementul de zi cu zi al businessului, în timp ce fiecare dintre ceilalți își împart atribuțiile de comunicare, design și zona juridică. Deciziile majore nu se iau însă decât la comun.

Cei patru “fratelli” au găsit un spațiu liber pe strada Nicolae Golescu la numărul 5 și au deschis Fratelli Espresso Bar. Au pornit la drum cu 170.000 de euro, bani proprii. “Nu am apelat niciodată la bănci”, precizează Dani Caramihai. Întreaga sumă a fost utilizată pentru a amenaja localul care stă astăzi mărturie celor opt ani în care s-a scris, practic, istoria pieței locale de distracție. Fratelli Espresso Bar a apărut într-o perioadă în care românii începeau abia să prindă gustul ieșirilor mondene. New Yorkul a avut Studio 54 încă din anii ’70. Era locul unde trebuia să mergi ca să fii văzut. În București, harta distracției – fie ea de zi sau de noapte – a început să se contureze mult mai târziu. Fratelli a ales să se așeze inițial în centrul Capitalei.

“Ne-a atras și ne-a convins faptul că zona era în plină expansiune.” La momentul respectiv nu existau alți poli de dezvoltare pentru cafenele și baruri.” Au decis încă de la început că nu vor o cafenea simplă, ci un lounge. “Voiam un local unde să se poată veni și dimineața și la prânz și seara.” Dezavantajul spațiului era vitrina cu o deschidere de doar patru metri. Mic în față, spațiul se lărgește puternic în partea din spate. “Avantajul am fost noi”, spune jumătate în glumă, jumătate în serios Dani Caramihai. Fiecare dintre cei patru acționari au venit în acest business cu “oamenii săi”. Liviu Popescu, la momentul acela manager al membership clubului Le Club, a adus expații și executivii.

Fratele său, Mihai Popescu, de profesie designer, a venit cu artiștii și arhitecții. Nicu Mergeani a atras avocații, iar Dani Caramihai a adus oamenii din industria HoReCa și din industriile conexe. “Am adus oameni din patru zone complet diferite, astfel că localul a fost ușor de umplut.” Deschis în noiembrie 2005, timp de un an de zile Fratelli Espresso Bar a mers singur, fără efort. “Prin martie ne-am gândit să ne extindem lângă Pescariu Sports & Spa și să inaugurăm tot un lounge, care să fie deschis zilnic și să servească mâncare fusion.

Primul nostru local devenise neîncă-pător pentru publicul pe care îl atrăsese.” Au decis să meargă aici pentru că erau primii în zonă la momentul respectiv și în plus aveau deschidere la apă – lacul Tei. Spațiul din Nicolae Golescu nu avea terasă, motiv pentru care vara era greu să fie exploatat “la adevăratul său potențial”. Așa că în iunie 2006 au deschis al doilea local, un lounge cu terasă care își începea programul la primele ore ale zilei. În timp însă localul și-a schimbat profilul, în contextul în care clienții preferau să vină mai târziu și să stea până mult după lăsarea nopții. “Am schimbat programul într-unul de club.” În al doilea an au renunțat și la bucătăria à-la-carte pentru ca transferul către zona de club să fie complet.