Din realitatea corporatistă: Cu o carieră proprie, chiar în management, cu propriul salariu, cu propriul apartament, fetele se vor confrunta cu mentalitatea băieților care vor prefera să se ascundă în casa familiei decât să meargă mai departe

Săptămâna trecută pe rețelele sociale a făcut carieră un top UE (Gender Statistics Database of the European Institute for Gender Equality) al prezenței femeilor în top management. Spre surprinderea tuturor, România a fost clasată pe primul loc cu 32%, urmată de Estonia cu 32%, Lituania cu 30%, Bulgaria cu 30%, Letonia cu 29%. Olanda are 23%, Franța are 20%, Spania are 16%, Belgia are 14%, Italia are 13%, Germania are 10%. Ultimele țări sunt: Luxemburg cu 6% și Austria cu 8,9%.

Toți bărbații români au salutat acest top, unii venind chiar cu exemple din propriile companii, unde raportul este chiar mai bun, în timp ce femeile și-au exprimat îndoiala spunând că ele se confruntă cu o altă realitate în companiile unde lucrează.

O parte din comentatorii de pe LinkedIn cred că prezența României în acest top la vârf are de a face cu perioada comunistă, acolo unde mamele lor mergeau zi de zi la muncă, spre deosebire de țările vestice unde femeile stăteau acasă să crească copiii, iar bărbații se duceau la lucru.

Ca un exemplu, a doua cea mai mare companie din România, Petrom, este condusă de o femeie, Christina Verchere, după ce și înaintea ei, mai bine de un deceniu, compania petrolieră, de obicei un apanaj al bărbaților, a fost condusă tot de o femeie, Mariana Gheorghe.

În sectorul IT România împarte locul 1 cu Bulgaria în privința prezenței fetelor ca programatori. Ca un exemplu, de acum celebra companie UiPath, pornită dintr-un apartament din București și care a ajuns să se listeze la Bursa de la New York la o capitalizare bursieră de pe 36 mld. dolari, are două fete între cei
5 membri fondatori.

Conform datelor europene, fetele din România pleacă de acasă la 25,7 ani, în scădere de la 27 de ani, la începutul anilor 90. Băieții pleacă de acasă mai târziu, la 30,3 ani, față de 29 de ani acum trei decenii.

Conform datelor Eurostat, 3,8 milioane de români cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani locuiesc în continuare cu părinții, din care peste 2 milioane sunt bărbați. Tendința este ca aceștia să stea mult mai mult cu părinții, preferând confortul familiei, posibilitatea de a economisi niște bani pentru că nu participă la cheltuielile comune și, nu în ultimul rând, au asigurat confortul legat de treburile casnice care sunt îndeplinite de către părinți.

Având asigurat confortul familiei, băieții se implică mult mai puțin în relațiile cu fetele preferând să amâne formarea unei familii proprii, spre disperarea fetelor.

Deși bărbații câștigă în continuare mai mulți bani decât femeile, câștigul salarial fiind mai mare cu 20-30%, dorința fetelor de a deveni independente și a nu depinde de resursele financiare ale altora, începe să-și spună tot mai mult cuvântul: Pentru că vor să plece de acasă cât mai repede, fetele caută să își cumpere cât mai repede un apartament, în timp ce băieții preferă să stea „cu chirie” în casa părintească. Problema este că atunci când intervine o discuție unde va fi domiciliul comun al celor doi, băieții acceptă foarte greu să se mute într-un apartament deținut de o fată.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care relațiile nu durează prea mult.

Cu o carieră în față, chiar în management, cu salariul lor, cu apartamentul lor, această nouă postură a fetelor este acceptată mai greu de către băieți.

Această realitate este tot mai prezentă în lumea corporatistă.

(cristian.hostiuc@zf.ro)