Război civil la vârful celei mai influente familii din lume ce controlează o companie de de 250 de trilioane de dolari

Când un bancher al Arianei de Rotschild,  șefa uneia dintre cele mai importante instituții bancare și de wealth management din lume, s-a întors din Orientul Mijlociu după o întâlnire de business, acesta a dus cu el vești problematice. Un milionar a confundat Edmund de Rotschild – condusă de Ariana – cu Rotschild&Co, perla businessului de familie, condusă de verișorii francezi ai Arianei, scrie Bloomberg.

Nu era prima dată când un client confunda banca elvețiană cu concurentul său francez, dar episoadele au devenit din ce în ce mai frecvente. După zeci de ani în care au operat în domenii de activitate relativ diferite, cele două mari bănci ale clanului Rotschild și-au declarat război și acum se luptă pentru a obține controlul asupra industriei globale de gestionare a averilor, unde se învârt aproximativ 250 de trilioane de dolari.

Cele două firme care poartă istoricul nume Rothschild sunt singurele bănci rămase cu legături în renumita familie de finanțiști care a ieșit din ghetoul evreiesc din Frankfurt acum mai bine de două secole pentru a deveni una dintre cele mai bogate și mai puternice dinastii din lume în secolul al XIX-lea.

Pe lângă lupta pentru o felie mai mare din industria de wealth management, cele două bănci se confruntă cu o situație delicată. Deși sunt rivale, există tot mai multe voci care spun că va fi nevoie de o fuziune între cele două bănci pentru a menține imperiul Rotschild puternic. Ariana s-a pronunțat deja asupra scenariului, răspunsul este „Nu”.

Dacă fuziunea se întâmplă, entitatea rezultată ar fi în continuare mică în raport cu giganții din domeniul băncilor de investiții și al gestionării averilor, dar ar avea aproximativ 7.000 de angajați în birouri din Amsterdam, Los Angeles și Tokyo, cu o prezență puternică în Europa continentală. La sfârșitul anului 2022, firma combinată ar fi avut aproximativ 280 de miliarde de dolari în active gestionate, depășind Lombard Odier și Bank J. Safra Sarasin AG și devansând Vontobel Holding AG.

Ideea unei fuziuni a fost propusă în trecut de filiala franceză, dar refuzată de partea elvețiană. Atât Alexandre de Rothschild, șeful Rothschild&Co, cât și bancherii de rang înalt ai Arianei, au venit către aceasta cu mai multe propuneri privind „căsătoria” băncilor. Cu toate acestea, Ariana a refuzat de fiecare dată, iar cel mai recent declarând în cadrul unui interviu că cele patru fice ale sale vor „asigura succesiunea”. Totuși, atașamentul acestora față de bancă este pus de mulți sub semnul întrebării.

Unii bancheri de la Edmund de Rothschild – filiala elvețiană a imperiului bancar-  spun, de asemenea, că afacerile au stagnat în ultimii ani, parțial din cauza a ceea ce ei consideră a fi o lipsă de viziune. Banca contracarează această opinie, spunând că are o strategie clară și că va publica rezultate solide pentru 2023 în martie.

În ciuda diferențelor, cele două tabere împart o istorie comună, care merge până la Mayer Amschel Rothschild, cel care a pus prima cărămidă în construirea imperiului la Frankfurt și care, la începutul anilor 1800, și-a trimis patru dintre cei cinci fii ai săi la Londra, Paris, Napoli și Viena, unde au deschis noi bănci ce aveau să schimbe lumea. În următorii 200 de ani, familia a dat naștere uneia dintre cele mai faimoase dinastii bancare din Europa, finanțând războaie și imperii și contribuind la modelarea istoriei economice și politice a regiunii.

Filialele din Londra și Paris au reprezentat poveștile de succes ale familiei Rothschild. Filiala din Paris a finanțat Franța de după Revoluție și a finanțat industriile după cel de-al Doilea Război Mondial, angajând generații de bancheri, inclusiv doi președinți, Georges Pompidou și Emmanuel Macron. În Marea Britanie, N.M. Rothschild & Sons a contribuit în mod faimos la finanțarea victoriei Ducelui de Wellington asupra lui Napoleon în bătălia de la Waterloo. În 2003, sucursalele din Londra și Paris au început să fuzioneze în ceea ce este acum Rothschild & Co.

În schimb, filiala elvețiană este relativ nouă. Edmond, fondatorul din a cincea generație, născut în ramura franceză a familiei, și-a înființat banca în 1953. Firma i-a ajutat pe cei bogați să își mute discret economiile într-o epocă în care sistemul bancar privat din Elveția era mai puțin reglementat și mai opac, punându-i la adăpost de taxele ridicate din Europa postbelică.