Propunerea surprinzătoare a unui psiholog: Oamenii ar trebui să se angajeze full-time abia după 40 de ani și să se pensioneze după 80 de ani

Psihologii au început să analizeze modul în care își petrec viața oamenii blocați în „clasa de mijloc”, care gestionează cariere full-time și au în același timp grijă atât de copiii mici, cât și de părinții bătrâni, potrivit platformei World Economic Forum.

Însă este timp pentru toate, spune psihologul Laura Carstensen, directorul fondator al Centrului Stanford pentru Logevitate. Singura problemă este că ne-am aranjat viața greșit, susține ea.

O femeie care are astăzi 40 de ani se poate aștepta să mai trăiască încă 45 de ani, în medie, în timp ce 5% vor ajunge și la aniversarea de 100 de ani. În medie, un bărbat de 40 de ani, va mai trăi încă 42 de ani.

Mulți oameni vor fi destul de sănătoși încă în acea parte a vieții încât să desfășoare sarcini de muncă ce nu implică efort fizic intens. Cu toate acestea, din punct de vedere social, oamenii își „îngrămădesc” studiile și cariera într-o fereastră de câteva decenii.

În loc de un sprint profesional de patru decenii care se încheie abrupt la 65 de ani, Carstensen spune că ar trebui să plănuim un maraton care să dureze mai mult dar care să presupună mai multe pauze pe parcurs pentru educație, nevoi familiale și obligațiile din afara locului de muncă.

„Avem nevoie de un nou model”, spune Carstensen cu privire la normele sociale actuale cu privire la carieră.

Modelul actual „nu funcționează, deoarece nu reușește să satisfacă toate cererile noastre în același timp. Oamenii lucrează full-time în timp ce își cresc copiii. Nu ai niciodată o pauză. Nu te poți odihni…Mergem într-un ritm nesustenabil iar apoi ne oprim brusc”.

Longevitatea, susține Carstensen, nu este legată de metode inovatoare de inginerie biomedicală ce se vehiculează în cercurile înalte din Sillicon Valley.

Ieșirea abruptă din câmpul muncii la vârsta de 66 de ani, pragul la care muncitorii se pot pensiona în Statele Unite și își pot cere beneficiile sociale complete, nu este practică din punct de vedere financiar pentru mulți seniori. Ținând cont și de schimbarea bruscă de statut și de schimbarea mecanismelor de interacțiune socială, acest model economic și social nu este sănătos nici din punct de vedere psihologic.

În schimb, Carstensen susține că parcursul profesional ar trebui redistribuit pe o perioadă mai lungă de timp. Educația ar putea să se întindă pe o perioadă mai lungă, spune ea, până când oamenii ajung să își facă familii și să își crească copiii. Munca full-time ar treubi să înceapă în jurul vârstei de 40 de ani, nu în jurul vârstei de 20. Carierele ar trebui să fie mai lungi, cu tranziții treptate către muncă part-time în anii de mai târziu, iar vârsta de pensionare să ajungă la 80 de ani spune un psiholog.